Generația noastră seamănă cumplit de mult cu generația care i-a succedat lui Iosua. Atât timp cât este negată autoritatea, fiecare face ce-i place. Dacă sentimentele sunt mai importante decât credința, iar imaginea este mai importantă decât Cuvântul, ușa este larg deschisă pentru sincretismul „Canaanului”. Influențele acestuia se simt deja în biserici, în școli și chiar în familii.

Aspectul cu totul remarcabil din viața lui Iosif nu este neapărat inteligența lui, nici abilitățile administrative, nici chiar darul de a interpreta visele, ci atitudinea lui față de oamenii din preajma lui și față de tratamentul nedrept la care a fost supus în mod repetat din partea lor. Iar explicația și motivația acestei atitudini constă în relația lui cu Dumnezeul suveran.

Și relatarea Scripturii, și evidențele martorilor ne spun afirmă că Domnul Isus a înviat. Acest adevăr ne motivează și pe noi să ne alăturăm acestor martori și să vestim celor din jurul nostru faptul că Isus Hristos a înviat. Toți apostolii și-au riscat viața pentru a proclama și a comunica semenilor lor acest adevăr, iar rezultatul a fost magnific: adevărul Învierii a împânzit lumea și a ajuns până la noi.

Trăim o vreme în care corectitudinea politică este norma fundamentală a unei societăți guvernate de o falsă toleranță. Într-un astfel de context, putem să trăim cu greșita impresie că este suficient să-L apreciem pe Domnul Isus, fără ca aprecierea să fie urmată de supunere și ascultare. Domnul Isus așteaptă de la noi supunere autentică, nu o apreciere gen Like pe Facebook.