Data: 29 martie 2020

Lecția a XIII-a

Tema: IEHOVA ROHI: Domnul, Păstorul meu

Text: Psalm 23:1–6

Verset cheie: Psalm 23.1

Ideea centrală: Dumnezeu Se revelează în Scriptură ca fiind Păstorul, Cel care stabilește o relație personală cu omul credincios și care îi asigură toate resursele necesare.

Scopul lecției: Să învățăm din mărturia lui David felul în care Dumnezeu Se descoperă ca fiind Păstorul și, în urma înțelegerii acestui adevăr, să-L putem slăvi zilnic.


Psalmul 23 este unul din cei mai îndrăgiți psalmi. Cunoscut pretutindeni sub numele de „Psalmul Păstorului”, i s-au dat și alte nume precum: Perla psalmilor, Psalmul privighetorii, Cântarea păstorului despre Păstorul său etc. Augustin nota că psalmul acesta era imnul martirilor. Psalmul are însă un mesaj pentru toți oamenii, indiferent de vârstă sau împrejurări.


Cum putem vedea slava lui Dumnezeu în Psalmul 23?


Psalmul 23 Îl prezintă metaforic pe Dumnezeu ca fiind Păstorul, Cel care dă viață veșnică, protecție, siguranță, îndurare, povățuire etc. Nu-i suficient să știi psalmul, ci mult mai important este să-L cunoști pe Păstor/Iehova Rohi, în mod personal. Mesajul psalmului este mărturia credinciosului păstorit de Domnul.

Psalmul se poate împărți în trei secțiuni, urmărind mărturia credinciosului păstorit de Iehova Rohi.

1. Mărturia credinciosului despre Iehova Rohi (vs. 1–3)

În prima parte a psalmului David mărturisește despre Păstorul lui. El începe afirmând că Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Este o declarație fermă și, în același timp, cuprinzătoare. David face această mărturisire în mod public, pentru că Păstorul era cel mai important din viața lui.

Prin ce se poate observa acest adevăr?

a) Prin relația personală cu Dumnezeu (v. 1a)

„Domnul este Păstorul meu” este o metaforă ce înseamnă o relație personală cu Dumnezeu. Aceasta este o afirmație la timpul prezent. David nu spune „Domnul a fost Păstorul meu”, cândva la trecut sau „va fi”, în viitor. El face mărturisirea aceasta la timpul prezent. De altfel, putem vedea aceste două timpuri verbale, prezent și viitor, în psalm. Deoarece relația cu Dumnezeu se trăiește în prezent și-n perspectiva viitorului, „nu voi duce lipsă de nimic”. 

Înțelegem în felul acesta că Iehova Rohi este un titlu care Îl prezintă pe Domnul ca păstor iar poporul Lui este văzut ca o turmă de oi. Aceasta este o imagine tipic evreiască și răspândită pe paginile Scripturii (Geneza 49:24). Imaginea apare în Psalmi (78:52; 80:1; 119:176), în proroci (Isaia 40:11; Ezechiel 34; Mica 7:14) și în Noul Testament (Luca 15:3–7; Ioan 10:1-18; 21:15–17; Evrei 13:20; 1 Petru 2:25; 5:4). 

b) Prin resursele proaspete primite de la Domnul (vs. 2, 3)

Păstorul oferă în mod continuu resurse proaspete. Chiar această frântură de verset, (…) nu voi duce lipsă de nimic, este o declarație de încredere absolută în Dumnezeu, ea vorbește de un Păstor absolut suficient. Avându-L în viața noastră, avem parte de resurse proaspete ce înviorează și amplifică relația noastră cu El. Când autorul psalmului afirmă că nu va duce lipsă de nimic, el are în vedere nu doar nevoile materiale și fizice ale omului, ci mai ales pe cele de ordin afectiv, social și spiritual. 


Care sunt resursele oferite de Păstor?


Textul biblic ne vorbește despre patru acțiuni pe care le face Dumnezeu pentru cel credincios. În mod metaforic, vorbește despre resursele asigurate de Păstor.

a) Hrană sănătoasă (v. 2: El mă paște în pășuni verzi). Din punct de vedere cultural-istoric, oile pășteau iarba mănoasă produsă de ploi. Vara și toamna se hrăneau cu buruieni și resturi rămase în urma secerișului. Când vorbește de pășuni verzi, ideea este de îndestulare, sațietate.

b) Odihnă plăcută (v. 2b: mă duce la ape de odihnă). Se spune că oile se tem de ape agitate. Nici apele stătătoare nu sunt pe placul lor. Oile nu vor să bea de unde beau porcii. Sunt foarte atente în acest sens. Ideea pe care vrea să o transmită textul este de prospețime, acea odihnă lângă un izvor de munte. 

c) Înviorare spirituală (v. 3: îmi înviorează sufletul). În limba ebraică literal înseamnă: „El aduce înapoi sufletul meu.” David știa prea bine ce înseamnă acest lucru. Căderea lui în păcat și restaurarea spirituală stau ca mărturie (2 Samuel cap. 11, 12; Psalmul 32 și 51). 

d) Îndrumare corectă (v. 3b: mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.) Altfel spus El mă conduce pe cărări drepte, ale dreptății, datorită Numelui Său. Aceasta este călăuzirea oferită de Păstor (Ioan 10:25–27).

2. Mărturia credinciosului către Iehova Rohi (vs. 4, 5)

În a doua parte a psalmului David mărturisește către Păstorul lui. De la persoana a treia (El mă paște…, El mă duce…, El mă înviorează…, El mă povățuiește) trece la persoana a doua singular. El afirmă: Tu ești cu mine, Tu îmi întinzi masa… Este o mărturie direcționată către Dumnezeu. David vorbește de-acum cu Domnul. 


Ce Îi comunică direct lui Dumnezeu?


a) Încrederea neclintită (v. 4a: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții). Încrederea aceasta are ca fundament prezența lui Dumnezeu (Tu ești cu mine). Moartea nu-mi va face rău. Toți trăim în valea umbrei morții. Ea atârnă asupra noastră. Când ajungem față-n față cu mormântul, avem siguranța prezenței Păstorului. Aceasta ne duce la încredere. 

b) Învoirea neîncetată (v. 4b: Toiagul și nuia Ta mă mângâie). Aici este descrisă învoirea sau acceptarea intervenției lui Dumnezeu în viața credinciosului. Toiagul și nuiaua erau unelte tradiționale ale păstorului. Nuiaua era purtată la brâu, în timp ce toiagul era folosit la mers și în special la îndrumarea oilor. Ele ne vorbesc despre direcția și disciplina divină pe care credinciosul ar trebui să le vadă ca forme de călăuzire în călătoria de pe pământ. Ele sunt manifestări ale bunătății lui Dumnezeu în viața celui credincios. 

c) Îndestularea nemărginită (v. 5: Tu îmi întinzi masa… îmi ungi capul… paharul meu este plin de dă peste el.) David proclamă plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu. Iehova Rohi este sursa tuturor binecuvântărilor. Doar în El găsim fericire, rodnicie, belșug și toate acestea sunt însoțite cu bucurie. Capul uns cu untdelemn este imaginea consacrării. În perioada antică participanții la un ospăț erau unși pe față sau pe cap de către gazdă sau de un slujitor pus anume pentru slujba aceasta, în funcție de statutul persoanei, cu uleiuri plăcut mirositoare. Paharul plin de dă peste el este simbol al bucuriei autentice, al izbăvirilor, al mulțumirii: Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug (Ioan 10:10). 

3. Mărturia credinciosului despre sine către sufletul său (v. 6)

În a treia parte a psalmului, David își mărturisește lui însuși câteva convingeri, care să-l țină ancorat pe mai departe în turma Păstorului. Convingerile dau valoare vieții, determină vitalitatea și devin vizibile pentru cei din jur. Care sunt aceste convingeri?

a) Credincioșia față de Caracterul Păstorului (v. 6a: Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele mele). David își mărturisește convingerea că va fi al Domnului. Copleșit de caracterul și de lucrarea Păstorului în viața lui, David își proclamă statornicia. Cineva spunea că „bunătatea și îndurarea” sunt câinii de pază trimiși de Domnul să țină oile în turmă. Să fii convins de faptul că Păstorul este îndurător. 

b) Credincioșia față de Casa Domnului (v. 6b: și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele). David, de asemenea, își mărturisește dorința de a locui/rămâne ca oaspete în Casa lui Dumnezeu (Psalmul 15:1; Psalmul 27:4; 65:4; 84:4). „Până la sfârșitul zilelor mele”, literal, înseamnă „cât vor fi zilele de lungi”, sugerând ideea de cât va trăi. Psalmul se încheie cu o stare sufletească de bucurie nețărmurită.

Concluzii: 

David aduce această mărturie despre Dumnezeu. El știa ce înseamnă un păstor adevărat; păstorise pentru o vreme turmele tatălui său și apoi păstorise poporul aproape 40 de ani (Psalmul 78:72). Dar când se uită la Dumnezeu, îl vede ca fiind Păstorul suprem, ce se apropie de turmă (relație) și asigură protecție și provizie (resurse). Asta îl face să depună mărturie convingătoare că Îi va fi credincios și se va focaliza mai mult pe caracterul lui și Casa Domnului. 

Păstorul descris în acest psalm Îl prefigurează pe Fiul lui Dumnezeu. La împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său. Isus Hristos este revelația specială a lui Dumnezeu. El este Păstorul cel bun, Păstorul ce-Și dă viața pentru oi (Ioan cap. 10; 11:27–29). Ascultă‑I glasul și mergi după Păstorul cel bun! 

Aplicații:

• Asigură-te că ai o relație personală cu acest Păstor. Sunt în viața ta clare indiciile nașterii din nou, ale faptului că aparții Lui și turmei Sale?

• Atunci când ai căzut, te lași restaurat în sufletul tău de El? Te lași călăuzit de toiagul Său?

• Cum percepi disciplina pe care o administrează Păstorul prin nuiaua Sa? Accepți să fii supus autorității și disciplinării Sale, atunci când este cazul?

• Mărturisește și altora despre convingerile pe care le ai cu privire la Păstorul tău și despre beneficiul de a aparține turmei Sale.


autor: Marius Bojoga, pastor, Biserica Baptistă „Maranata”, Suceava