Data: 2 februarie 2020

Lecția a V-a

Tema: EL OLAM: Dumnezeul cel Veșnic 

Text: Geneza 21:22-34

Verset cheie: Geneza 21:23

Ideea centrală: Credința în Dumnezeul cel veșnic ne dă putere să men­ținem relații pașnice cu semenii noștri necredincioși în această lume unde suntem doar niște străini și călători.

Scopul lecției: Privind la exemplul lui Avraam, tatăl celor credincioși, credincioșii să fie motivați la relații bazate pe respect și pe integritate față de necredincioși, ca o platformă pentru mărturie și ca un mijloc de a ne asigura o viață pașnică și liniștită, pentru a fi liberi să Îi aducem închinare Dumnezeului nostru veșnic.


 Ce este eternitatea lui Dumnezeu? 

Pentru prima dată, Avraam îl numește pe Dumnezeu El Olam – Cel Veșnic (v. 23). Dacă ar fi să ne imaginăm o ființă eternă, care să nu fie constrânsă deloc de limitările temporale, imaginația noastră oricât de bogată ar fi, pur și simplu s-ar bloca. De ce? Pentru simplul motiv că noi suntem oameni prinși în matricea spațială și temporală și ne este greu să concepem o asemenea ființă. Totuși, Dumnezeu este descris ca fiind Dumnezeul cel veșnic. 

Eternitatea este acea calitate sau atribut care Îl descrie pe Dumnezeul Scripturii ca fiind fără început și fără sfârșit. Biblia nu explică eternitatea lui Dumnezeu, însă o afirmă cu tărie (Deuteronom 33:27; Isaia 57:15; Ieremia 10:10 etc). Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie in veșnicie, Tu ești Dumnezeu, declara Moise (Psalm 90:2), iar Isaia proclama în timpul lui că Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește… (Isaia 40:28). Timpul este perceput de noi ca o succesiune de evenimente, însă la Dumnezeu lucrurile nu stau așa. Din perspectiva Lui, El este etern așa cum și sugerează chiar numele Iehova (Eu sunt cel ce sunt, Exod 3:14a). Întreaga existență divină este aceea a unui prezent indivizibil (Psalm 90:4; 2 Petru 3:8). În relațiile intratrinitariene nu există succesiune de evenimente. Totuși, în relația cu oamenii, Dumnezeu Își împlinește planurile Sale în timp (Fapte 1:7; Galateni 4:4). Fiind creaturi care experimentăm timpul ca pe o succesiune de evenimente, vom fi întotdeauna conștienți de timp și derularea lui, dar și de impactul eternității divine asupra vieților noastre trecătoare prin această lume.

Este eternitatea lui Dumnezeu un atribut teoretic sau unul cu implicații practice asupra noastră?

Eternitatea lui Dumnezeu este un atribut al Ființei divine care ar trebui să ne influențeze modul nostru de viață și chiar relațiile cu cei din jurul nostru. Când recunoaștem eternitatea lui Dumnezeu în raport cu vremelnicia noastră umană, aceasta se va repercuta inclusiv asupra relațiilor cu semenii noștri. Atunci nu ne vom mai comporta ca stăpâni pe resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ci le vom folosi ca o platformă pentru mărturie și ca un mijloc de a cultiva relații pașnice cu oamenii din jurul nostru.

Eternitatea lui Dumnezeu este un atribut al Ființei divine care ar trebui să ne influențeze modul nostru de viață și chiar relațiile cu cei din jurul nostru. Când recunoaștem eternitatea lui Dumnezeu în raport cu vremelnicia noastră umană, aceasta se va repercuta inclusiv asupra relațiilor cu semenii noștri. Atunci nu ne vom mai comporta ca stăpâni pe resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu, ci le vom folosi ca o platformă pentru mărturie și ca un mijloc de a cultiva relații pașnice cu oamenii din jurul nostru.

Vedem acest adevăr ilustrat clar în viața lui Avraam în episodul interacțiunii lui cu Abimelec, regele filistean la Beer-Șeva, fântâna jurământului. Contextul istoric este legat de nașterea lui Isaac (Geneza 21:1-7), dar și de alungarea rivalului său (Ismael) în pustie (vs. 8-21). Dumnezeu l-a binecuvântat în mod clar pe Avraam, un lucru evident până și pentru păgânii din jur. Oare cum se raportează credincioșii în Dumnezeul cel veșnic la semenii lor sau la resursele oferite de El? Să învățăm de la Avraam următoarele principii ce derivă din credința în El Olam.

1. Cei care cred în El Olam trebuie să întrețină relații de pace (vs. 22–24).

Pasajul este important nu doar pentru că explică etimologia așezării Beer Șeba (locuința lui Avraam), dar și pentru că prezintă primul legământ (tratat) între un credincios și un necredincios – în cazul acesta, un rege păgân cu descendență ne-caananită. Abimelec este forțat să recunoască faptul că Avraam este un om binecuvântat (v. 22). Totuși, atitudinea temătoare a lui Avraam (20:2) îl face precaut și îl motivează să primească garanții suplimentare că nu va fi înșelat de acesta (21:23). Avraam consimte să ofere aceste garanții (v. 24), pentru că era în interesul lui să mențină relații pașnice cu vecinii săi, chiar dacă aceștia erau păgâni. Prosperitatea sa materială depindea de acest climat pașnic, ba chiar posibilitatea de a-și practica religia sa, diferită de religiile înconjurătoare.

La acesta ne cheamă Dumnezeu și azi: să trăim în pace cu toți oamenii (Romani 12:18). Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru demnitari cu scopul de a ne bucura de o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și toată cinstea (1 Timotei 2:1–2). Este în detrimentul mărturiei creștine și nu este deloc în interesul nostru să avem relații tensionate cu cei din jur. Inițiativa ar trebui să ne aparțină, dar când inițiativa vine de la ei, cu atât mai mult trebuie să dorim pacea. Să nu uităm faptul că făcătorii de pace vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu (Matei 5:9)!

2. Cei care cred în El Olam trebuie să restaureze pacea (vs. 25-32).

Relațiile  pașnice cu semenii noștri nu pot rezista dacă nu sunt bazate pe încredere reciprocă; de aceea, soluționarea oricăror litigii este o necesitate. Pentru Avraam, stabilirea clară a proprietarului fântânii care a fost confiscată de robii lui Abimelec, era o chestiune prioritară. De apa respectivă se putea bucura și Abimelec cu supușii lui, cu condiția ca statutul de proprietar a lui Avraam să fie recunoscut, iar ca dovadă Avraam îi dăruiește șapte mielușele din turmă (v. 30). Acela este momentul pecetluirii legământului de la Beer Șeba (vs. 27–31).

Credincioși fiind, avem adeseori parte de abuzuri și de tratament inechitabil din partea lumii. Lumea va căuta să profite de pe urma noastră și să abuzeze de noi. Totuși, este în interesul nostru să nu menținem o atitudine de neiertare și resentimentară față de semenii noștri. Înfruntarea nedreptății face parte din datoria noastră creștină, dar uneori trebuie să și suportăm paguba (1 Corinteni 6:7). Oricum, menținerea păcii cu semenii este o prioritate, iar împărtășirea binecuvântărilor divine cu ei îi va face să Îl recunoască pe Dumnezeul nostru. Indiferent de vremuri și împrejurări, Dumnezeu ne va ocroti datorită caracterului etern al legământului Său cu noi.

3. Cei care cred în El Olam își folosesc resursele pentru închinare în fața lui Dumnezeu (vs. 33, 34).

Avram acționează în consecință și se prosternă înaintea lui Dumnezeu, semn al smereniei și al reverenței față de divinitate (v. 3). Și de data aceasta, gestul comun în cultura răsăriteană este mai puternic decât eventualele cuvinte rostite de părintele tuturor credincioșilor.

Avraam sădește un tamarisc la Beer-Șeba ca o indicație a dorinței de a rămâne acolo până la capăt. Beer‑Șeba devine locuința lui permanentă, dar mai ales acolo Avraam stabilește un loc de închinare înaintea lui El Olam, Dumnezeul cel veșnic. Copacul sădit lângă fântână, sub care el cheamă Numele Domnului, este o indicație a faptului că Avraam înțelege că resursele avute trebuie folosite în slujirea unui Dumnezeu etern, al cărui legământ cu cei credincioși este inviolabil și etern. 

Acestui Dumnezeu etern merită să I te închini chiar pe un pământ străin (v. 34). Mărturisirea faptului că suntem străini și călători pe acest pământ (Evrei 11:13) se va face cel mai bine atunci când toți vor vedea din acțiunile noastre unde ne este comoara și inima. Dacă credem în Dumnezeul cel veșnic, aceasta se va vedea în modul în care folosim resursele primite de la El: nu pentru gratificare personală, ci pentru extinderea Împărăției Sale.


Concluzie:

Pe un pământ unde suntem străini, avem o garanție în relația durabilă cu un Dumnezeu etern, credincios legământului Său, care ne poate binecuvânta și proteja din plin atunci când ne încredem în El și căutăm să trăim în pace cu cei din jur. Să inițiem și să menținem relații pașnice cu semenii noștri și să demonstrăm prin acțiunile noastre că ne înțelegem și ne asumăm statutul de străini și călători pe acest pământ, oameni în căutarea unei alte patrii.

Aplicații:

a) Caută să inițiezi și să păstrezi relații pașnice cu cei necredincioși ca o platformă de mărturie și evanghelizare.

b) Atunci când apar dispute și litigii, caută să le rezolvi cât mai repede, confruntând situațiile tensionate cu adevărul. 

c) Menține relații bazate pe respect și onestitate în vorbire și acțiune.

d) Folosește orice resurse pe care le ai pentru slujirea lui Dumnezeu.

e) Prin valorile și deciziile tale, prin stilul de viață modest și plin de mulțumire, menține o mărturie clară despre statutul tău de străin și călător pe acest pământ.

Întrebări:

• Cum pot vedea semenii tăi prezența și implicarea lui Dumnezeu în mod clar în viața ta?

• Când apar dispute și situații conflictuale cu cei necredincioși, cum
ar trebui să acționeze un credincios atunci când adevărul este de partea lui?

• Cum poți reclădi încrederea în onestitatea caracterului după ce aceasta a fost afectată?

• Cum poți administra resursele date de Dumnezeu pentru o mai bună proclamare a Numelui Său printre oameni?

• În ce fel consideri că eternitatea lui Dumnezeu îți poate schimba perspectiva asupra valorilor și priorităților acestei vieți?


autor: Marius Birgean, pastor, Biserica Baptistă Emanuel, Timișoara