Explicații biblice 8 septembrie

Data: 8 septembrie 2019

Titlul lecției: Răspândirea Sfintei Scripturi

Text: Marcu 16:15-18

Verset de aur: Matei 24:14

Ideea centrală: Sub protecția divină, urmașii lui Isus au răspândit Sfânta Scriptură în toată lumea, aceasta ajungând până la noi. Acum este responsabilitatea noastră să o răspândim mai departe.

Scop: Să ne facă recunoscători pentru Sfânta Scriptură care a ajuns până la noi. Să ne motiveze să ducem Scriptura la alții. 

Explicații contextuale și exegetice: 

Evanghelia după Marcu stă la intersecția dintre tradiția orală și literatura scrisă: învățăturile despre viața, moartea și învierea lui Isus Hristos, care până acum s-au răspândit prin viu grai, vor fi puse în scris odată cu această Evanghelie. Nu întâmplător, în scrierea lui Marcu, substantivul „Evanghelie” se referă la ceva ce este proclamat (oralitate), dar și la ceva consemnat în scris (literatură). În Mc. 1:1, Marcu își introduce scrierea numind-o „Evanghelie”: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.” Iar în Mc. 1:14; 13:10; 14:9 și 16:15, „Evanghelia” este vestea bună predicată, mai întâi de Isus, apoi de ucenicii săi: „tuturor neamurilor” (13:10), „în toată lumea” (14:9) și „la orice făptură” (16:15). Așadar, Marcu folosește termenul „Evanghelie” și cu referire la predicarea creștină, dar și cu referire la textul sacru. De fapt, numeroși exegeți consideră că Evanghelia scrisă de Marcu este, de fapt, Evanghelia predicată de Petru (ex. Papias, Frag. 3.15; Eusebiu, Hist. Eccl. 2.15; 6.14.6). Prin urmare, vom considera că tot ceea ce se spune despre Evanghelia predicată în Mc. 16:15-18 se poate aplica și Evangheliei scrise. Iar ceea ce se spune despre Evanghelia scrisă se aplică întregii Scripturi. 

(1) Porunca lui Isus, de a predica Evanghelia „la orice făptură” (Mc. 16:15; cf. Mat. 28:19-20; Fapte 1:8), a fost luată în serios de primii creștini. La sfârșitul perioadei apostolice (cca. 30-90 d.Hr.) existau deja peste 40 de localități centrale din zona bazinului mediteranean (cea mai mare parte a lumii cunoscută pe atunci) în care existau comunități creștine (biserici); iar numărul adunărilor locale („biserici-case”) putea fi de câteva sute. O bună parte din lumea cunoscută apostolilor a fost atinsă de Evanghelia predicată. Iar odată înființate aceste comunități creștine, au avut grijă să își procure copii ale Vechiului Testament, pe filiera evreiască (ex. Fapte 17:10-12). Mai târziu, aceste comunități își vor procura și scrierile Noului Testament – în măsura în care acestea erau scrise și copiate. De fapt, există numeroase indicii că răspândirea scrierilor Noului Testament s-a făcut la foarte scurt timp după scrierea lor. Așadar, răspândirea Evangheliei predicate a fost imediat urmată de răspândirea Scripturilor scrise. 

De atunci, Sfânta Scriptură a continuat să se răspândească în lumea întreagă, devenind cea mai citită carte a omenirii și fiind tradusă în peste 670 de limbi. Se estimează că Noul Testament singur a fost tradus în 1521 limbi și dialecte, iar anumite porțiuni din Biblie au ajuns la peste 3312 limbi și dialecte. Dar numărul total al limbilor de pe glob este estimat la 7099. Prin urmare, este de datoria noastră, a urmașilor lui Isus Hristos de astăzi, să împlinim porunca și să continuăm răspândirea Scripturii, prin predicare și în formă scrisă (traducere și răspândire) – până când Evanghelia Fiului lui Dumnezeu va ajunge „la orice făptură”. 

(2) „Semnele” anticipate în 16:17-18, care îi însoțesc pe cei care răspund Evangheliei printr-o credință mântuitoare exprimată public în actul botezului, se regăsesc în cartea Faptele Apostolilor: semne și minuni (ex. 2:19, 22, 43; 4:30); exorcizări (16:16–18; cf. 19:12–17); limbi noi (2:4, 11; 10:46; 19:6); mușcătura de șarpe nevătămătoare (28:3–5); vindecare prin punerea mâinilor (9:17; 28:8). (Pentru tradiții legate de otrava nevătămătoare, vezi Eusebius Hist. Eccl. 3.39.9.) Comparând lista lui Marcu cu aceea a lui Luca, se poate observa că aceste „semne” au loc în contextul răspândirii Evangheliei și al expansiunii creștinismului. „Semnele” au fost responsabilitatea Domnului (v.20). Responsabilitatea ucenicilor a fost predicarea (v.15,20). Notăm principiul garantării progresiei: Isus Hristos protejează și asigură răspândirea Evangheliei. Această interpretare este întărită și de textul paralel din Mat. 28:20b. 

La fel ca în cazul răspândirii Evangheliei, și procesul răspândirii Scripturilor a fost protejat și asigurat în mod supranatural. În ciuda numeroaselor eforturi de interzicere și distrugere a ei, datorită protecției unui Dumnezeu credincios făgăduințelor făcute, Biblia a ajuns până la noi și continuă să se răspândească. Teologul Bernard Ramm are multă dreptate când afirmă: 

De o mie de ori a răsunat clopotul de înmormântare a Bibliei, s-a înșiruit procesiunea funerară, s-a dăltuit epitaful pe piatra de căpătâi și s-a rostit necrologul. Spre surpriza tuturor, însă, ea a refuzat să moară. Nicio altă carte n-a fost atât de ciopârțită, disecată, cernută, examinată și ocărâtă. Ce carte de filosofie sau religie sau psihologie sau beletristică a mai fost supusă unui atac de o așa amploare precum Biblia – cu atâta meschinărie și scepticism, atât de metodic și de erudit, cu privire la fiecare capitol, rând și principiu. Cu toate acestea, Biblia este în continuare iubită, citită și studiată de milioane de oameni.

Și aceasta datorită Dumnezeului suveran care ține în mâna Sa atotputernică desfășurarea istoriei umane (Apoc. 5:1), datorită Dumnezeului care Își păzește Cuvântul din generație în generație (Mc. 13:31).

Aplicații: 

1) Mai sunt încă mulțimi de oameni la care nu a ajuns Scriptura sau care nu au răspuns cu credință la predicarea Evangheliei. Prin urmare, trebuie să răspândim Scriptura și să predicăm Evanghelia de urgență. 

2) Domnul Isus Hristos garantează și asigură răspândirea Evangheliei și a Scripturii (Mat. 28:20b). Prin urmare, trebuie să răspândim Scriptura și să predicăm Evanghelia cu încredere. 

Sugestii practice:

1) În această săptămână, rugați-vă pentru cei care traduc Biblia în limbi la care încă nu a ajuns Evanghelia Fiului lui Dumnezeu. Dacă aveți posibilitatea, implicați-vă și financiar într-un astfel de proiect. 

2) În cursul acestei săptămâni, mărturisiți-L pe Domnul unei persoane nemântuite. Oferiți-i în dar o Biblie. 

3) Organizați cu biserica (sau cu bisericile din apropiere) un curs de motivare și echipare pentru evanghelizarea personală. 

Întrebări pentru discuții: 

1) Când ați oferit ultima dată o Scriptură în dar? Care a fost reacția persoanei care a primit darul dumneavoastră? 

2) Când l-ați mărturisit ultima dată pe Domnul unei persoane nemântuite? (Nu trebuie să răspundeți în plen la această întrebare, doar să vă lăsați cercetați de ea.) 

3) Care credeți că sunt cauzele pentru care tot mai puțini credincioși baptiști fac evanghelizare personală? Cum pot fi depășite acestea? 

4) Aveți vreo mărturie recentă, în care Domnul a lucrat în chip minunat atunci când L-ați mărturisit unei persoane nemântuite? Folosiți-o pentru încurajarea și motivarea celor din biserica locală.

Amiel Drimbe, Institutul Teologic Baptist București 


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.