Explicații biblice 15 septembrie

Data: 15 septembrie 2019

Tema: Supraviețuirea Sfintei Scripturi 

Text: Faptele Apostolilor 4:1-22 

Verset de aur: 2 Corinteni 2:17

Ideea centrală: Dintre toate cărţile care s-au scris pe parcursul istoriei, Biblia este cea mai răspândită. Dar, cu toate că în prezent este cea mai publicată carte, Biblia a trebuit să depășească multe obstacole și primejdii de-a lungul timpului. S-au depus nenumărate eforturi pentru a fi interzisă şi scoasă din uz, iar unii care au dorit să o folosească au devenit ţinta persecuţiilor. În ciuda tuturor acestor atacuri, Biblia rămâne unică prin felul în care a supraviețuit și continuă să aibă un impact extraordinar în viețile a milioane de oameni. 

Scopul lecției: Pornind de la momentul în care lucrarea de propovăduire a Evangheliei de către apostolii Petru şi Ioan este împiedicată, vom privi în istorie pentru a observa modul providențial în care Dumnezeu a făcut posibilă această miraculoasă supraviețuire a Cuvântului Său până astăzi.

Explicații contextuale și exegetice: 

Cartea Faptele Apostolilor este o relatare atât a răspândirii Evangheliei, cât și a piedicilor care au încercat să oprească această expansiune. În Fapte 4 citim despre o încercare de înăbușire a mesajului Evangheliei, care marchează începutul opoziției și al persecuției bisericii creștine prevestite de Domnul Isus.

Vindecarea de către Petru și Ioan a unui olog din naștere în vârstă de peste patruzeci de ani (Fapte 3) a atras atât de mult atenția oamenilor, încât Petru și Ioan se adresează mulțimii predicându-L pe Hristos, Cel pe care ei L-au răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. Mulți dintre cei ce au ascultat au crezut și s-au alăturat bisericii, dar, în același timp, lucrarea lui Petru și Ioan atrage și atenția autorităților religioase care hotărăsc să îi întemnițeze și să îi interogheze.

Ajunși în fața Sinedriului, Petru nu se lasă intimidat de cei care cu doar ceva timp în urmă Îl condamnaseră pe Domnul Isus. El atribuie vindecarea slăbănogului Numelui lui Isus Hristos din Nazaret și, folosind o metaforă mesianică din Vechiul Testament (Ps. 118:22, Is. 28:16), le amintește liderilor religioși că ei au fost aceia care L-au lepădat și L-au răstignit pe acest Isus. Dilema celor din Sinedriu era faptul că nu puteau contesta vindecarea, dar, în același timp, nu puteau să accepte propagarea ideii că această vindecare era legată de Numele lui Isus. Prin urmare, nu le rămâne decât să amenințe și să interzică învățătura despre Isus.Răspunsul plin de curaj al apostolilor ignoră porunca autorităților și ia forma unei nesupuneri civice/religioase în favoarea ascultării de Dumnezeu. (Fapte 4:19,20)

Predicarea Evangheliei și supraviețuirea mesajului Scripturii, în ciuda încercării de a fi obstrucționate, s-au datorat în totalitate providenței divine care a orchestrat cu minuțiozitate toate detaliile necesare: curajul apostolilor (plini de Duhul Sfânt) de a proclama mesajul curat al Evangheliei (2 Corinteni 2:17), mărturia puterii Evangheliei văzute în vindecarea și mântuirea slăbănogului (Fapte 4:14,16), teama Sinedriului (de oameni, de a-și pierde puterea) de a recurge la măsuri mai drastice (v.21), călăuzirea și ocrotirea lucrătorilor Evangheliei (v.23). Autorul Sfintei Scripturi s-a angajat de la bun început ca întotdeauna Cuvântul Său să depășească orice bariere, să nu poată fi oprit sau înăbușit: „iarba se usucă, floarea cade, dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”. (Isaia 40:8, 1Petru 1:25)

Privire în istorie

Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură „a rămas în veac”, a supraviețuit în timp și nu a putut fi distrus atât în ce privește mesajul, cât și forma. Acestea au rămas intacte peste secole, în ciuda multor factori care, în mod normal, ar fi putut să le distrugă, aşa cum s-a întâmplat în cazul multor altor cărţi. Apologetul creştin Josh McDowell menţionează trei dintre aceşti factori: timpul, persecuţia şi critica.

Supraviețuire în timp

Biblia este o carte foarte veche. Ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, a fost scrisă cu aproape 1900 de ani în urmă. Primele cinci cărţi ale Vechiului Testament au fost scrise de către Moise cu peste 3500 de ani în urmă, în timp ce cartea Iov a fost scrisă acum aproape 4000 de ani. Omeneşte vorbind, este aproape imposibil ca o scriere atât de veche să supravieţuiască intactă. Dacă mai adăugăm şi faptul că a fost scrisă la început pe materiale perisabile precum papirusul şi pergamentul, fiind apoi nevoie de copieri repetate veacuri întregi, supravieţuirea întregii Biblii în forma pe care o avem noi astăzi este un lucru cu adevărat remarcabil! Această supravieţuire este cu atât mai miraculoasă, cu cât scrierile altor naţiuni contemporane Israelului din vechime (fenicienii, egiptenii, romanii) nu s-au păstrat cu aceeaşi acurateţe.

Textul biblic a fost păstrat şi transmis cu o exactitate uluitoare. Scrierile ebraice ale Vechiului Testament au fost încredinţate evreilor (Romani 3:2) pentru a avea grijă de ele şi pentru a le transmite din generaţie în generaţie. În mod special, masoreţii au fost cei care au dezvoltat un sistem foarte pretenţios de copiere şi păstrare a textului ebraic original. Reverenţa acestora faţă de textul inspirat i-a făcut să adopte un set de reguli foarte stricte în efortul lor de a conserva mesajul divin. De exemplu, felul de pergament folosit, tipul de cerneală cu care se scria, spaţiul dintre cuvinte, mărimea paragrafelor erau lucruri bine gândite, hotărâte cu atenţie şi respectate cu rigurozitate. Scrierea din memorie era absolut interzisă. Se ţinea o evidenţă a fiecărui pasaj, propoziţie, cuvânt, silabă şi literă. Astfel, nu e deloc de mirare că atunci când un tânăr păstor beduin a găsit în anul 1947 în nişte peşteri din Qumran, lângă Marea Moartă, câteva vase de lut care conţineau suluri pe care era scrisă în ebraică aproape întreaga carte Isaia, cercetătorii au descoperit că această scriere din aproximativ anul 200 î. Hr. este identică în totalitate cu textul cărţii Isaia pe care îl avem noi astăzi! 

Acelaşi lucru se poate spune şi despre textul grecesc al Noului Testament. Există sute de manuscrise care dovedesc că, de fapt, ceea ce citim noi astăzi este textul pe care îl citeau şi cei din primul secol. Chiar dacă au existat şi perioade ca aceea din vremea împăratului Iosia când cartea legii a fost pierdută pentru o vreme, Dumnezeu S-a îngrijit întotdeauna ca Scriptura să fie găsită, păstrată şi transmisă mai departe nealterată. 

Supraviețuire în persecuții

Începând cu perioada împăraților lui Iuda, continuând cu cei romani și până în perioada comunismului, Biblia a îndurat atacuri nemiloase din partea multor dușmani. Dar, de fiecare dată, Cuvântul lui Dumnezeu a supraviețuit. În secolul al VII-lea î. Hr., împăratul Ioiachim a tăiat cartea lui Ieremia și a aruncat-o în foc. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a transmis din nou profetului cuvintele Sale, iar Ieremia a rescris cartea. (Ieremia 36) În anul 303 d. Hr. împăratul Dioclețian a emis un edict prin care îi obliga pe creștini să își ardă Bibliile. Atât de sigur a fost că a reușit să distrugă credința creștină, încât a dat poruncă ca această „realizare” personală să fie inscripționată pe o medalie. Dumnezeu a intervenit şi după numai 25 de ani, împăratul Constantin, urmaşul lui Diocleţian, a poruncit să se tipărească 50 de exemplare ale Scripturilor pe cheltuiala guvernului.

În nenumărate cazuri, atacurile asupra Bibliei au venit şi din interiorul bisericii. Autorităţile bisericeşti au considerat că e mai potrivit să ardă anumite traduceri ale Scripturii, decât să ajungă să fie citite de oamenii din popor. Exista teama că în urma accesului liber la Scriptură al celor mulţi, preoţii nu vor mai putea controla masele. Prin urmare, libertatea de a citi Biblia a fost mult limitată, iar cei care nu se conformau erau daţi pe mâna inchizitorilor. 

În secolul al XVIII-lea, celebrul necredincios Voltaire a declarat că în numai 100 de ani Biblia va fi pe cale de dispariţie. Totuşi, la numai 50 de ani de la moartea sa, Societatea Biblică din Geneva s-a folosit de casa şi tiparniţa lui Voltaire pentru a produce teancuri întregi de Biblii. În secolul al XIX-lea, guvernul coreean a scos Biblia în afara legii şi în afara ţării. Astăzi, Coreea de Sud are parte de o creştere deosebită a numărului de credincioşi creştini, iar Coreea de Nord îşi deschide graniţele misionarilor creştini. 

Istoria ne arată că persecutorii Bibliei vin şi trec, însă Biblia rămâne. A încerca să opreşti răspândirea Bibliei este ca şi cum ţi-ai propti umărul în roata arzătoare a soarelui, încercând să-i opreşti înaintarea.

Supraviețuire la critică

Una dintre primele critici aduse la adresa Bibliei a avut în vedere pretenţia ei de a fi singura carte prin care Dumnezeu se revelează pe Sine oamenilor. Datorită faptului că singularitatea Scripturii nu lasă loc pentru alte revelaţii din partea lui Dumnezeu, mulţi au încercat să erodeze această particularitate a Bibliei. Apoi atacurile au început să vină din partea celor care doreau ca Scriptura să fie folosită doar ca o adăugire la înţelepciunea umană, o anexă care să ofere o tentă spirituală psihologiei şi pragmatismului uman. 

Alţii au acuzat Biblia că nu este suficient de clară, nu poate fi înţeleasă şi este imposibil de interpretat cu acurateţe. Din dorinţa de a face Scriptura mai clară, mai uşor de înţeles şi chiar mai relevantă, unii au ales să o ciopârţească, decupând din ea porţiunile neclare, incomode şi irelevante. Astfel, inspiraţia divină şi autoritatea Bibliei au fost subminate. În final, singura unealtă hermeneutică acceptată a devenit raţiunea umană: toate evenimentele şi învăţăturile Scripturii trebuie judecate doar în lumina raţiunii şi a experienţei umane. Prin urmare, elementele supranaturale din Vechiul Testament şi minunile din Noul Testament au fost puse la îndoială, iar divinitatea Domnului Isus a fost negată.

În faţa tuturor acestor critici, Biblia a rezistat cu un stoicism imposibil de găsit la alte cărţi. Nicio altă carte nu a fost atât de disecată, cernută, examinată, ocărâtă şi atacată cu atâta meschinărie şi scepticism. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu a rămas până astăzi de neclintit, iar răspândirea lui este tot mai largă, fiind mai preţuit şi mai citit decât oricând, transformând tot mai multe vieţi. Scriptura este o nicovală peste care s-au spulberat multe ciocane. H. L. Hastings a scris: „Împăraţi şi papi, regi şi preoţi, prinţi şi stăpânitori şi-au încercat cu toţii puterile (pentru a nimici Biblia); iată, ei au murit, iar cartea încă trăieşte.” Bernard Ramm a concluzionat: „De o mie de ori a răsunat clopotul de înmormântare a Bibliei, s-a înşiruit procesiunea funerară, s-a dăltuit epitaful pe piatra de căpătâi şi s-a rostit necrologul. Spre surprinderea tuturor, însă, ea a refuzat să moară.” 

După cum cei trei tineri evrei au ieşit din cuptorul cu foc neatinşi de flăcări, tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu a supravieţuit vicisitudinilor timpului, persecuţiilor istoriei şi criticilor duşmanilor. Dumnezeu Și-a păstrat Cuvântul şi va continua să îl păstreze în veci. (Psalm 119:89)

Aplicaţii:

Faptul că Biblia este unică în supravieţuirea ei dovedeşte că ea se bucură de o poziţie deosebită între toate cărţile. Dar, mai presus de orice, supravieţuirea Bibliei demonstrează cu claritate că Dumnezeu veghează ca Scriptura să ajungă la îndemâna fiecărui om. Nimeni nu se va putea dezvinovăţi în ziua judecăţii divine pretinzând că nu a ştiut cerinţele lui Dumnezeu exprimate prin Cuvântul Său (Romani 1:20).

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie crezut. Teoriile lui Marx, Darwin, Freud şi ale altora au existat şi vor continua să existe pentru o vreme, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru veşnicie. Este singurul demn de încredere (1 Timotei 1:15).

Biblia este o carte unică și care vorbeşte despre o credinţă unică într-o persoană unică: persoana Domnului Isus Hristos, singura care poate oferi mântuirea de păcate (Ioan 14:6).

Când totul în jurul nostru se clatină, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne neclintit. Doar Scriptura ne poate oferi stabilitatea de care avem nevoie. Mai mult decât ne putem încrede în pământul de sub picioarele noastre sau în cerul de deasupra capului, încrederea noastră trebuie să fie în cuvintele Domnului Isus (Matei 24:35).

Scopul pentru care Scriptura a fost păstrată peste secole este ca ea să fie citită, studiată, împlinită şi predicată (Iosua 1:8, Ezra 7:10, Psalmul 1:1-2, 2 Timotei 2:15).

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să locuiască din belșug în noi (Coloseni 3:16). Dacă vom strânge Cuvântul în inimile noastre, vom putea birui ispitele (Psalmul 119:11).

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie păstrat și transmis nealterat, nediluat și nestricat (2 Corinteni 2:17), printr-o interpretare comunitară a Cuvântului sub călăuzirea Duhului Sfânt, printr-o predicare fidelă a Cuvântului în puterea Duhului Sfânt și printr-o trăire plenară a Cuvântului spre slava lui Dumnezeu.

Sugestii practice:

Roagă-te pentru cei persecutaţi din cauza devotamentului lor faţă de Scriptură!

Adu-ţi aminte de prima ta Biblie şi mulţumeşte-i celui/celei ce ți-a pus-o în mână!

Arată-ți recunoștința față de cei care te-au învățat în trecut și celor care te învață în prezent din Scriptură!

Fă-ţi timp să afli cum a ajuns Biblia pe meleagurile tale, în casa ta, în familia ta!

Păstrează o atitudine de reverență de fiecare dată când te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu!

Asigură-te că atunci când predici nu strici Cuvântul lui Dumnezeu!

Fii gata să te sacrifici pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu celor nemântuiți!

Întrebări pentru discuţii:

De ce este Biblia atât de urâtă de unii? (Ioan 3:19)

Există în viaţa ta cărţi care te influenţează mai mult decât Biblia? (Ioan 17:17)

Cât de des îţi faci timp să citeşti din Biblie pentru a-ţi hrăni sufletul ? (Matei 4:4)

Cât de mult cunoşti Scriptura? Cunoşti suficient pentru a fi biruitor împotriva Diavolului? (Efeseni 6:17)

Ce îți este mai greu: să taci sau să vorbești din Scriptură? (Fapte 4:20)

Cât de mult investeşti în predicarea Cuvântului? (2 Timotei 4:2)

Cum hotărăști între ce este drept înaintea lui Dumnezeu și ce este la modă, la îndemână sau avantajos? (Fapte 4:19)

Păstor Cătălin Croitor Biserica Baptistă Betleem Suceava


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.