Data: 3 februarie 2019
Titlul lecției: Beneficiile rugăciunii
Text: Efeseni 3:14-21
Verset de aur: 2 Corinteni 12:8,9
Ideea centrală: Rugăciunea reprezintă una dintre cele mai mari binecuvântări pe care Dumnezeu a lasat-o creștinului, de aceea ea nu trebuie privită ca o povară sau o simplă rutină ce trebuie practicată.
Scop: Să ne motiveze la o viață de rugăciune mai bogată și mai constantă.
Explicații contextuale și exegetice:
După ce cu câteva versete înainte, apostolul Pavel relevă taina lui Dumnezeu ținută ascunsă în vermurile trecute (anume că neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea), singura reacție posibilă în fața înțelegerii acestui mister este rostirea unei rugăciuni. Pentru apostolul Pavel rugăciunea se înmănunchează perfect cu prezentarea adevărurilor teologice și face parte din devoțiunea creștină față de lucrarea măreață a lui Cristos. Rugăciunea enunțată de apostol se diferențiază destul de mult de conținutul rugăciunilor înălțate de majoritatea oamenilor din veacul prezent care reliefează nevoile materiale și egoiste ale închinătorului. Conținului rugăciunii dă în vileag atât teologia îmbrățișată (ce credem despre Dumnezeu, despre noi și ceilalți) cât și valorile și prioritățile noastre (când ne rugăm, pentru ce ne rugăm și de ce ne rugăm).
Practicarea rugăciunii nu este în folosul lui Dumnezeu, ci în beneficiul celui care o manifestă. Rugăciunea apostolului Pavel din Efeseni 3 ne invită să descoperim câteva beneficii ale acestei arme spirituale:
Rugăciunea este o ocazie extraordionară de a intra în prezența Tatălui Ceresc
Unii privesc rugăciunea ca o tehnică umană prin care se modifică întotdeauna voia lui Dumnezeu. Alții consideră rugăciunea o unealtă magică prin care pot fi controlate canalele divine. Nimic din cele de mai sus nu se regăsește în concepția apostolului Pavel care consideră rugăciunea drept calea spre intimitate spirituală cu Creatorul, prin care Îi poate înțelege mai bine Ființa. Pentru apostol, rugăciunea este mai puțin o tehnică și mai mult o relaționare între el și Dumnezeu. Rugăciunea este tocmai cea care realizează această părtășie a noastră cu Dumnezeu, fiind singura cale prin care noi îi putem vorbi lui Dumnezeu. El ne poate vorbi nouă în mai multe moduri (natură, conștiință, Scriptură), noi într-unul singur, și acela este rugăciunea. A nu avea un timp de rugăciune, de părtășie cu Dumnezeu înseamnă de fapt a nu se împlini scopul pentru care am fost creați. De aici tot golul și toată insatisfacția din interiorul nostru – din trăirea unei vieți care merge împotriva a ceea ce am fost creați să fim. Încă din creație am fost destinați să avem o comuniune cu Creatorul, iar prin rugăciune această legătură poate fi dezvoltată.
Rugăciunea este o cale de identificare cu comunitatea credincioșilor și a celor aflați în nevoie
Conținutul rugăciunii pauline nu se potrivește cu starea individualistă a societății contemporane. Apostolul Pavel nu schițează în rugăciune nici o cerință pentru sine ci se roagă exclusiv pentru ceilalți, conștient fiind că este o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. De ce ar fi un beneficiu mijlocirea pentru ceilalți? Apostolul neamurilor este conștient că Biserica reprezintă familia lui Dumnezeu din care și el face parte, astfel devine ceva natural să te rogi pentru cei din casa ta. Nu doar că facem parte din acceași familie, însă mijlocirea ne așează între cel în nevoie și Cel care poate să-i ajute. De multe ori cel aflat în nevoie fie nici nu conștientizează situația în care se află, fie nu știe cum să biruiască încercarea (asemenea exemplelor Scripturale prin care observăm că nici un posedat nu a cerut să fie eliberat și nici un orb nu a putut să-L găsească pe Hristos fără ca să fie îndrumați). Ceea ce se roagă apostolul Pavel pentru cei din Efes este de asemenea demn de menționat, întrucât accentul nu este pe nevoile materiale ale acestora, cât pe necesitatea cunoașterii mai profunde a lucrării dragostei lui Hristos pentru aceștia.
Rugăciunea este o oportunitate de a aduce orice problemă, bucurie sau necaz în atenția Celui care poate totul.
La finalul rugăciunii scrise, apostolul Pavel este conștient că Dumnezeu poate împlini mult mai mult decât a enunțat el anterior. Nu există Persoană, mai puternică și într-o poziție mai înaltă decât Dumnezeu. Cu toate acestea, El ne este atât de accesibil. În fața Lui putem veni oricând, fără programare, fără intervenții din afară, fără liste de așteptări interminabile. Evrei 4:16 ne încurajează: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Conștientizând asta la modul cel mai serios, vom mai face din Dumnezeu ultima noastră opțiune, la care apelăm atunci când toate celelalte opțiuni ni s-au epuizat, jignindu-L prin neîncrederea noastră, sau vom alerga plini de încredere la El din prima, onorându-l cu încrederea noastră?
Aplicații:
David Jeremiah mărturisea sub forma unor cuvinte contrastante realitatea tragică a zilelor noastre vizavi de lipsa de rugăciune a Bisericii. Avem multe organizări, dar puține agonizari, multi plătitori dar puțini rugători, mulți păstori și scriitori dar puțini luptători, avem multe patimi și puține lacrimi, multe obiceiuri și puține îngenunchieri. Dacă eșuăm în rugăciune, eșuăm oriunde. Am pierdut credința istorica a părinților noștri și am substituit-o cu credința isterica a semenilor noștri.
Multi creștini recunosc importanța rugăciunii, dar nu sunt gata sa o pună în practică, traducându-se totul ca o lecție frumoasă dar care rămâne pur teoretică. Înțelegând binecuvântările care decurc prin disciplina rugăciunii, potrivit textului Scripturii, se pot oferi următoarele aplicații:
- Scopul rugăciunii este ca sufletul să se înalțe în prezența lui Dumnezeu, dezvoltând un timp real de părtăție cu Acesta, fără a fi încorsetat într-un set rigid de proceduri. (timp sau spațiu). Deși rugăciunea trebuie să se dezvolte ca o disciplină spirituală, nu ne este de nici un folos dacă se realizează doar mecanic un plan bine definit. Nu metodele mă vor motiva spre rugăciune, ci năzuința sufletului de a-L cunoaște mai mult pe Dumnezeu.
- Rugăciunea aduce unitate trupului lui Hristos. Certurile și dezbinările sunt aproape imposibil de întâlnit în bisericile în care credincioșii în mod autentic se roagă unii pentru alții. Relațiile între creștini se pot întări prin practicarea constantă a rugăciunii de mijlocire. În același timp, rugăciunea de mijlocire nu ar trebui să se rezume doar la nevoile imediat materiale, ci asemenea apostolului Pavel, ar trebui să vizeze și aspectele spirituale.
- Rugăciunea îl preamărește pe Dumnezeu, întrucât prin ea suntem conștienți că depindem în totalitate de Acesta și că El este singurul care poate să împlinească ceea ce i-am cerut. Cu toate că rugăciunile noastre I-au solicitat Domnului un anumit se de cerințe, în final ar trebui să recunoaștem că Dumnezeu poate să facă nespus mai mult decât cerem noi sau gândim noi, chiar dacă aceasta reprezintă ceva diferit de ceea ce ne-am rugat inițial.
Sugestii practice:
1) Exercițiu – încearcă să analizezi felul în care te rogi, întrucât va da în vileag ceea ce creșzi cu adevărat despre Dumnezeu, viață și lumea.
2) Frank Laubach spunea: „vreau să trăiesc în așa fel încât a vedea pe cineva să însemne pentru mine a mă ruga pentru el.” Încercați să procedați într-o manieră similară pe parcursul următoarei săptămâni și notați-vă lucrurile pe care le învățați în cuprinsul ei.
3) Creionați o listă de rugăciune în care să inserați cel puțin 10 membri din biserica dumneavoastră, pentru care să vă rugați în următoarea lună de zile.
Întrebări pentru discuții:
1) Ce alte beneficii ați observat în urma practicării rugăciunii creștine?
2) De ce credincioșii practică atât de puțin rugăciunea de mijlocire pentru ceilalți? În ce fel este diferită mijlocirea credinciosului de mijlocirea lui Hristos?
3) Prezentați câteva experiențe trăite cu Dumnezeu în urma practicării rugăciunii.
Pastor Radu Cîmpean,
Biserica Baptistă Betania Sibiu
