Explicații biblice 24 februarie

Data: 24 februarie 2019

Text: Matei 18:15-17

Verset de aur: 2 Tesaloniceni 3:6

Tema: Disciplina în biserică

Ideea centrală: Biserica locală este chemată să reflecte sfințenia lui Dumnezeu prin a trata păcatul cu seriozitate, nu doar la nivel declarativ, ci și la nivel practic. 

Scopul lecției: Biserica locală să pună preț pe disciplina bisericească, ajungând astfel să o considere esențială, să o înțeleagă biblic și să o aplice responsabil. 

Explicații contextuale și exegetice:

Pentru ca o familie să fie sănătoasă și să se dezvolte armonios e nevoie de trei ingrediente: dragoste, adevăr și disciplină. Tot astfel, pentru ca biserica locală, familia credinței, să fie sănătoasă și să se dezvolte armonios e nevoie de aceleași ingrediente: trebuie să fie o atmosferă a dragostei, adevărul trebuie afirmat și trebuie să se implementeze disciplina atunci când adevărul este nesocotit.

Subiectul disciplinei bisericești este prezent în scrierile Noului Testament privitoare la biserica locală. Însă, realitatea contemporană arată o absență inexplicabilă a disciplinei bisericești. Fără îndoială, aceasta este una dintre multele explicații pentru care biserica de azi se deosebește atât de mult în impact de biserica primului veac. Și este una dintre explicațiile pentru care se aseamănă atât de mult cu lumea.

Îndemnurile contemporane eronate la a fi „tolerant” și „a nu judeca” îi fac uneori pe creștini să renunțe la ceva atât de impopular precum disciplina bisericească. Însă, învățătura lui Cristos și a apostolilor, precum și practica bisericii primare ne determină să luăm în serios acest subiect.

I. Aplicarea disciplinei bisericești

Textul din Matei 18 evidențiază păcatul în sens general ca fiind cauza declanșării procesului de disciplinare. Merită menționat că, în Noul Testament, nu există o limitare a genurilor de păcate supuse disciplinei. Observăm că ea este aplicată pentru păcate precum dezbinarea (Rom. 16:17; Tit 3:10), imoralitatea (1 Cor. 5:1), lenevia și refuzul de a lucra (2 Tes. 3:6-10), neascultarea de învățăturile apostolice (2 Tes. 3:14-15), blasfemia (1 Tim. 1:20) și propovăduirea unor doctrine eretice (2 Ioan 10-11).

Dată fiind această varietate a păcatelor care generează aplicarea disciplinei, se impune un principiu: disciplina bisericească formală trebuie să aibă loc față de păcate care sunt publice, grave și persistente. Nu orice suspiciune față de ceva lăuntric, din inima cuiva, trebuie pedepsită, ci ceea ce poate fi văzut cu ochii și auzit cu urechile. Apoi, nu orice păcat trebuie atacat cu duritate maximă, ci trebuie exercitată și acea dragoste care acoperă o mulțime de păcate (1 Pet. 4:8). Și trebuie să fie vorba și despre păcate persistente, adică pentru care cineva refuză cu obstinație să se pocăiască. Acea persoană iubește mai tare păcatul decât pe Cristos. Natura publică, gravă și persistentă a unui păcat atrage aplicarea disciplinei bisericești.  

II. Etapele disciplinei bisericești

O citire sumară a textului scoate în evidență acest adevăr elementar: disciplina bisericească trebuie implementată în mod treptat. O primă etapă este mustrarea individuală: „mustră-l între tine și el singur” (v15). O a doua etapă este implicarea fraților: „mai ia cu tine unul sau doi inși” (v16). În Vechiul Testament (Deut. 19:15) era nevoie de prezența a doi sau trei martori pentru a confirma o acuzație împotriva cuiva. În cazul de față, este posibil să se aibă în vedere punerea unei presiuni suplimentare pe cel vinovat ca să se pocăiască. În plus, este posibil să se urmărească și temeinicia acuzațiilor, astfel încât, atunci când cazul ar ajunge înaintea bisericii, lucrurile să fie bine fundamentate. 

O a treia etapă este înștiințarea bisericii: „spune-l bisericii” (v17). Biserica are ultimul cuvânt. Întreaga biserică este responsabilă să cheme acea persoană înapoi la calea sfințeniei. Acest ultim pas subliniază că locul disciplinării este biserica locală. 

O a patra etapă, și ultima, este separarea de biserică: „să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.” Nu mai poate exista părtășie în Domnul cu cineva care trăiește în păcat (1 Cor. 5:11). Semnul vizibil este interzicerea participării la Masa Domnului. Implicația este scoaterea unei persoane de sub protecția spirituală asigurată celor din biserica Domnului și lăsarea la bunul plac al Satanei (1 Tim. 1:20).

De ce o astfel de abordare etapizată? Pe de o parte, răspunsul este că trebuie oferite prilejuri multiple de îndreptare. Este cunoscut faptul că, cei mai mulți dintre creștini nu reacționează de la început bine la o mustrare. Reacția inițială poate să inducă în eroare. Păcatul orbește, de aceea, pe măsură ce se derulează procesul disciplinării, persoana în cauză poate ajunge să-și conștientizeze mult mai bine starea.

Pe de altă parte, o abordare etapizată asigură obiectivitatea. Relațiile dintre oameni sunt delicate. Se rup ușor și se leagă greu. Este ușor să intervină o chestiune de preferință care să-l determine pe cineva să reacționeze disproporționat. De aceea, implicarea altor frați maturi spiritual, și apoi a bisericii în întregime, poate să asigure o doză sporită de imparțialitate în judecarea problemelor spirituale. Chestiunea cu pricina va fi separată de subiectivismului unuia singur. 

III. Scopurile disciplinei bisericești

Sunt cinci scopuri majore pe care le are disciplina bisericească. Primele trei au de-a face cu sănătatea spirituală a celor mai apropiați, al patrulea are legătură cu lumea care privește biserica, dar dincolo de toate este importanța persoanei lui Cristos.

1. Pentru sănătatea celui vinovat: păcătosul din Corint era orbit de propriul păcat, ajungând să creadă că trăirea în imoralitate era ceva aprobat de Dumnezeu și demn de laudă (1 Cor. 5:1-2). Lipsa aplicării disciplinării în cazul unora care trăiesc în păcat îi face să creadă că starea lor este una bună. Biserica locală nu trebuie să-i încurajeze pe cei ipocriți care sunt împietriți și prinși de păcatele lor. Ci trebuie să-i trezească la realitate prin disciplina bisericească.

 2. Pentru avertizarea celor sănătoși: Pavel îi scrie lui Timotei vorbindu-i despre necesitatea mustrării publice cu scopul „ca și ceilalți să aibă frică” (1 Tim. 5:20). O măsură aplicată în mod corect unui mădular bolnav va fi o atenționare pentru altele care cochetează cu păcatul. Dintr-un punct de vedere, disciplina bisericească prezintă o imagine a judecății viitoare. Disciplina este o avertizare plină de îndurare.

 3. Pentru sănătatea bisericii: în privința cazului de imoralitate din Corint, Pavel folosește o analogie spunând: „puțin aluat dospește toată plămădeala” (1 Cor. 5:6). Păcatul are proprietatea de a se extinde, la fel ca și aluatul. Schimbând analogia, după cum cancerul se răspândește de la o celulă la alta, tot așa păcatul se răspândește grabnic de la o persoană la alta. Disciplina bisericească trebuie aplicată de dragul purității bisericii lui Cristos. Ea este chemată să fie sfântă. 

4. Pentru mărturia în fața lumii: disciplina bisericească este o unealtă de impact în evanghelizare. Cei nemântuiți văd că biserica este compusă din oameni care se separă de păcat, care nu tolerează păcatul în mijlocul lor. În felul acesta, biserica își păstrează distinctivitatea față de lume. Este remarcabil că, după una dintre cele mai rapide și dure forme de disciplinare din Noul Testament (întâmplarea fatală cu Anania și Safira), se spune că „norodul îi lăuda în gura mare” (Fapt. 5:13). O biserică în care păcatul este luat în serios va rămâne într-un contrast izbitor cu lumea, așa cum este lumina cu întunericul. 

5. Pentru onoarea Numelui lui Cristos: Domnul ține la onoarea Sa. Aplicarea disciplinării este o modalitate de a face ca biserica să reflecte sfințenia Domnului. De aceea, dacă biserica nu exercită o disciplinare corectă, o va face El Însuși. Așa a făcut în Corint, unde disciplinarea domnului a generat boală și moarte (1 Cor. 11:27-34); așa a avertizat că va proceda în Pergam (Apoc. 2:14-15) și în Tiatira (Apoc. 2:20). Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, ci Își va apăra reputația! 

Aplicații:

1. În ce privește disciplina bisericească, trebuie folosită o abordare preventivă: noțiunea disciplinei și textele despre disciplinare nu trebuie să fie străine unei biserici locale. La fel cum în domeniul medical este „mai bine să previi decât să tratezi”, tot așa în domeniul spiritual trebuie explicate pe îndelete aspectele care țin de disciplina bisericească. Dacă în domeniul educării unui copil disciplina fără explicare anterioară nu va corecta, ci va întărâta, tot așa în domeniul formării spirituale o măsură aspră lipsită de comunicare nu va produce rezultate spirituale. Biserica locală trebuie să dea învățătură arătând clar limitele adevărului și implicațiile nesocotirii adevărului.

2. În ce privește disciplina bisericească, trebuie folosită o abordare neîntârziată: în textul de studiu, se pornește de la un singur frate care-l mustră pe fratele vinovat. Durează până când chestiunea ajunge la cunoștința bisericii. Noul Testament abundă de texte cu formulări ale reciprocității: învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții (Col. 3:16), mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții (1 Tes. 5:11), să veghem unii asupra altora (Evr. 10:24), îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi (Evr. 3:13), iubiți-vă cu căldură unii pe alții (1 Pet. 1:22). Problema pe care o are un frate este și problema altui frate din aceeași biserică. Noi suntem un trup și suntem mădulare unii altora (Rom. 12:5). De aceea, în biserica locală frații trebuie să vegheze unii asupra altora și să se ajute spiritual. O biserică în care membrii sunt responsabili nu va lăsa ca un păcat să ia amploare. Nu va rămâne pasivă până când problema va fi prea gravă de a mai fi rezolvată. Nu va aștepta până când problema va ajunge la urechile conducerii bisericii. Nu va aștepta până când păcatul respectiv va îngrozi localitatea.

3. În ce privește disciplina bisericească, trebuie folosită o abordare umilă: Domnul Isus presupune că cel care-l mustră pe fratele său o va face într-un duh de smerenie. Anterior, în Matei 18:3-4 a evidențiat imperativul umilinței pentru cei din Împărăția lui Dumnezeu. Ap. Pavel vorbește despre ridicarea celui căzut și atenționează să nu cadă în ispită cel care vrea să-l ajute pe cel căzut. Iar apoi amintește că „dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur” (Gal. 6:1-3). 

Umilința trebuie să fie prezentă. Trebuie să fie prezentă înainte de mustrare, în timpul mustrării și după mustrarea celui vinovat. 

Este greu de primit o mustrare, chiar și în privat. Dar este și mai greu de administrat o mustrare cu umilință și dragoste. Levitic 19:17 avertizează: „Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui”. Mustrând un păcat într-un mod arogant, poți ajunge să păcătuiești tu însuți! Un medic care se infectează cu virusul celui pe care vrea să-l trateze devine inutil pentru acel pacient. El însuși va avea nevoie de îngrijire medicală!

4. În ce privește disciplina bisericească, trebuie să folosită o abordare neînfricată: în mod surprinzător, în vremea noastră cei care trăiesc în păcat au mult curaj, mergând până la a da în judecată biserici. În schimb, bisericile se tem să rămână lângă adevăr și să-l aplice. Însă procesul disciplinării trebuie abordat cu o îndrăzneală sfântă, pentru că biserica rămâne de partea adevărului divin. Versetele următoare (Mat. 18:18-20) au o legătură directă cu disciplina bisericească. Formulările „legat în cer” și „dezlegat în cer” erau expresii rabinice care vorbeau, fiecare în parte, despre acțiuni fie interzise, fie îngăduite în lumina adevărului lui Dumnezeu. Adică, atunci când biserica urmează procedura biblică pentru disciplina bisericească, verdictul ei se află în armonie cu voia revelată a lui Dumnezeu. În consecință, bisericile care excomunică membri nepocăiți în urma parcurgerii procesului adecvat de disciplinare pot sta liniștite știind că acțiunile lor au parte de aprobarea plină de autoritate a lui Dumnezeu. Astfel, disciplina bisericească este o expresie pământească a sfințeniei cerești. 

5. În ce privește disciplina bisericească, trebuie folosită o abordare constructivă: scopul nu este înjosirea fratelui, ci câștigarea fratelui (este același verb ca și în 1 Cor. 9:19-22 ap. Pavel vrea să-i câștige pe cât mai mulți pentru Evanghelie”; 1 Pet. 3:1 soțiile credincioase să-și câștige soții necredincioși pentru Cuvânt). Orice formă de disciplinare, chiar și cea privată, trebuie să aibă un scop restaurator (Luca 17:3-4; 2 Tes. 3:14-15; Iacov 5:19-20).

În Galateni 6:1 li se spune celor maturi să-l ridice cu duhul blândeții pe cel căzut în păcat. Verbul folosit aici este un termen medical care descrie fixarea unui os fracturat. Trebuie avută în vedere însănătoșirea spirituală a celui pe care l-a frânt păcatul. 

Biserica trebuie să fie optimistă că Dumnezeu poate să schimbe orice inimă. Omul lui Dumnezeu trebuie „să îndrepte cu blândețe pe potrivnici în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința” (2 Tim. 2:25). El poate să schimbe inimile de piatră în inimi de carne!

Sugestii practice:

1.Reconsideră importanța rugăciunii de pocăință personală. Evaluează modul în care te raportezi la propriile păcate.  

2. Încurajează-ți biserica să-și recunoască falimentele spirituale înaintea lui Dumnezeu. Este regretabilă dispariția rugăciunilor de pocăință din cadrul închinării publice. Biserica trebuie să redescopere gravitatea păcatului și natura demnă de plâns a acestuia. 

3. Menționează public câteva persoane din istoria recentă a bisericii locale care au fost fie puse sub disciplină, fie excluse. Încurajează frații la a se ruga pentru ei a-i și a-i contacta.

4. Analizează cu conducerea bisericii raportarea la disciplina bisericească: dacă a fost practicată, a fost practicată biblic? Dacă n-a fost practicată în vremea recentă, oare explicația să fie o stare de sănătate a bisericii sau o stare de ignorare a păcatului?

5. Care vor fi efectele în biserică a lipsei aplicării disciplinei bisericești?

Întrebări pentru discuții

1. Potrivit Mărturisirii de Credință a Cultului Baptist*, care sunt cele trei domenii pentru care se exercită disciplina bisericească?

2. Potrivit Mărturisirii de Credință a Cultului Baptist, în ce constă disciplina bisericească?

3. Potrivit Mărturisirii de Credință a Cultului Baptist, în ce condiții va putea fi reprimit cel exclus?

Daniel Suciu

Păstor, Biserica Baptistă „Harul” Tinăud, județul Bihor

Mărturisirea de Credință a Cultului Baptist precum și Statutul de organizare și funcționare pot fi comandate la adresa librarie.revistacrestinulazi.ro


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.