Explicații biblice 10 februarie

Data:  10 februarie 2019

Tema: Căsătoria creștină

Text: 1 Corinteni 7:1-11

Verset de aur: Gen 2:24

Ideea centrală: Viața creștină include trăirea în integritate în viața de familie, după principiile Scripturii, în respect față de membrii familiei.

Scopul lecției: Să înțelegem cum așteaptă Dumnezeu să trăim în viața de familie și să fim motivați la o astfel de viață.

Explicații contextuale și exegetice:

Căsătoria este o frumoasă și continuă conviețuire care ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat, dar și lumea spirituală a partenerului nostru de viață și să Îl cunoaștem și în acest cadru, cu smerenie, pe Dumnezeu. Familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. 

Căsnicia este cheia înfrânării şi armonia dorinţelor, pecetea adâncii prietenii. Căsătoria nu poate fi limitată la unirea conjugală, iar aceasta din urmă nu devine scop într-o căsătorie, ci un mijloc de înaintare în unitatea umanității. De aceea, pentru ca soții să realizeze persoana în comuniune reciprocă, trebuie mai întâi ca dragostea trupească dintre ei să fie copleșită de cea spirituală.

Intimitatea fizică între soţ şi soţie este frumoasă şi sacră. Ea este rânduită de către Dumnezeu pentru nașterea copiilor şi pentru exprimarea sentimentelor de dragoste dintre soţ şi soţie. Dumnezeu a poruncit ca intimitatea sexuală să fie păstrată în cadrul căsniciei.

Standardele Domnului cu privire la puritatea sexuală sunt clare şi nu se schimbă. În ochii lui Dumnezeu, păcatele sexuale sunt extrem de grave.

În capitolul 7 apostolul Pavel răspunde câtorva întrebări ale credincioșilor din Corint. Ei se întrebau dacă cuplurile căsătorite trebuie să continue relațiile intime și după convertire. Răspunsul afirmativ îl dă apostolul Pavel în primele șapte versete. Ei se întrebau dacă celibatarii trebuie să se căsătorească. Apostolul Pavel afirmă că preferă viața de celibat, dar numai pentru cei care au capacitatea autocontrolului (vv. 8-9).

Perspectiva cu care începe Pavel capitolul 7 este una escatologică, în sensul că aștepta revenirea Domnului Isus, iar acest eveniment determina modul în care privea toate celelalte aspecte ale vieții. Astfel trebuie înțeles versetul 1, însă următoarea afirmație subliniază ideea responsabilității: din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibe nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei (7:2).

Primul aspect pe care apostolul îl aduce în atenție este chiar cel ce ține de părerea corintenilor și anume că cei căsătoriți ar trebui să se abțină de la relațiile sexuale. Dacă în capitolul anterior părerea unora din Corint era într-o extremă, aici gădim cealaltă extremă. Acestei provocări îi răspunde Pavel în versetul 2, unde afirmă că fiecare bărbat trebuie să își aibă nevasta lui. Această afirmație implică ideea relațiilor sexuale strict în cadrul familiei.

În termenii relațiilor sexuale, trupul fiecăruia este dăruit celuilalt (v.3-4). Abstinența poate exista numai de comun acord (v.5) și pentru un timp limitat. Acest aspect este unul surprinzător, dacă ținem cont că în legea iudaică soțul putea lua o decizie unilaterală. Un motiv pentru decizia cu privire la abstinență este ca să vă ocupați cu rugăciunea (v.5).

Curvia trebuie evitată, iar viața de familie este un cadru al împlinirii depline a omului. În acest sens, Pavel cere îndeplinirea rolurilor în familie în toate privințele (7:3). Dedicarea în viața de familie trebuie să fie una totală, așa încât trupul trebuie să slujească în sfințire în cadrul familiei (7:4). Astfel, trupul nu trebuie să fie folosit la îndeplinirea libertină a dorințelor, acesta trebuie pus la dispoziția lui Dumnezeu și a soțului sau soției. Știind că dorințele trupești pot duce ușor la păcat, Pavel cere familiilor să fie responsabile și în viața intimă. Aceasta nu trebuie neglijată (7:5).

Pavel se oferă pe el ca model în privința vieții de familie. Unii comentatori biblici susțini că la momentul scrierii Pavel a fost celibatar, alții susțin că era văduv. Oricum, motivația îndemnului ține de preocuparea și așteptarea revenirii Domnului Isus. Ideea de bază este că fiecare a primit de la Dumnezeu un dar special. În acest sens, Pavel nu vrea să impună celibatul, așa cum nu insistă asupra căsătoriei. Ceea ce persoanele aleg în mod liber arată darul lui Dumnezeu (vv.6-7).

Cine nu este căsătorit face o alegere care trebuie să se bazeze pe considerente practice. Afirmația „este mai bine să se căsătorească, decât să ardă” implică ideea că dorința arzătoare neîmplinită este un obstacol pentru viața creștină.

De la versetul 10 Pavel aduce în atenție directiva divină în privința divorțului. Așa cum se afirmă clar și în Vechiul Testament, dar și în învățăturile Domnului Isus, divorțul este interzis. Apostolul Pavel mai susține, ca o poruncă, nu de la el, ci de la Domnul, că divorțul credincioșilor  nu este permis. Dacă cineva este despărțită „să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.” (v.10,11)

În cazul în care cineva devine creștin, dacă partenerul necredincios vrea să rămână în relația de familie, cel credincios trebuie să accepte această decizie. Unii corinteni susțineau că familiile în care numai un partener a devenit creștin trebuie să fie dezlegate, probabil pentru că ei luau în considerare riscul ca lumea bisericii să nu fie contaminată de lumea păcatului. Răspunsul lui Pavel este că trebuie să se facă o distincție. Bunăvoința arătată de o persoană păgână care consimte să trăiască împreună cu cea convertită ar trebui valorificată, de aceea căsătoria ar trebui menținută. Rezultatul păstrării căsniciei ar putea fi tocmai mântuirea soțului necredincios (v.16).

Tot legat de aspectul divorțului, Pavel mai precizeaza câteva aspecte de la versetul 12 la 16. Afirmația soțul necredincios este sfințit/se sfințește este una contrversată. Cea mai simplă interpretare este aceea că Pavel îi considera pe necredincioși sfinți, pentru că, hotărând să păstreze căsătoria, partenerul necredincios acționa în conformitate cu planul divin (Gen. 2:24; 1 Cor. 6:17). Caracterizarea unei persoane ca sfinte nu implică aspectul mântuirii, al regenerării, ci al acțiunii conforme cu voia divină. Menționarea copiilor acestor familii ca sfinți are tocmai acest aspect în vedere. Atribuirea acestui calificativ este făcut pe baza comportamentului copiilor ca fiind modelat de cel al părinților creștini. Astfel, actul de divorț nu este un mijloc de eliberare.

Aplicații:

1. Cere-i lui Dumnezeu iertare pentru momentele de neveghere din viața de familie.

2. Ia-ți angajamentul să trăiești o viață curată înaintea lui Dumnezeu, iar astfel să onorezi credința ta și să fi o bună mărturie în biserică și societate.

3. Descoperă din pasajul studiat aspecte pe care le poți aplica în viața ta de familie.

4. Gândește-te la modalități prin care îți poți întări familia în credință și în unitate.

5. Decide să petreci mai mult timp cu familia.

6. Caută să cunoști mai bine cu ce se confruntă copiii tăi care au ajuns la vârsta adolescenței.

Sugestii practice:

1. Discută cu soțul/soția ta despre așteptările lui/ei de la tine.

2. Petrece mai mult timp în familie în citirea Bibliei și rugăciune.

3. Fă o listă cu principalele probleme cu care te confrunți și caută să vezi cum ai putea să le rezolvi. Cere-i ajutor lui Dumnezeu în rugăciune.

4. Discută cu copiii tăi ajunși la vârsta adolescenței despre lucrurile care se confruntă.

Întrebări pentru discuții:

1. Care sunt cele mai frecvente ispite cu care se confruntă bărbații? Dar femeile? Cum pot fi învinse acestea?

2. Care sunt motivele pentru care crezi că azi familia creștină este de multe ori înfrântă?

3. Care este învățătura Bibliei despre divorț?

4. Ce învățături practice poți împărtăși cu alții din textul studiat azi?


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.