Explicații biblice 13 ianuarie

Data: 13 ianuarie 2019

Titlul lecției: Cina Domnului – condițiile participării

Text: 1 Corinteni 11:17-34

Verset de aur: 1 Corinteni 11:28

Ideea centrală: Pentru a participa la Cina Domnului, credincioșii trebuie să fie într-o relație bună cu Domnul și unii cu alții.

Scop: Să ne învețe cum să participăm la Cina Domnului într-un mod care să-L onoreze pe Domnul Cinei.  

Explicații contextuale și exegetice: 

În loc ca momentul Cinei Domnului să evoce unitatea bisericii din Corint, acesta adâncea conflictele și evidenția partidele din comunitate (11:18-19). Cum Cina era sărbătorită în cadrul unor mese comune (agape), corintenii își aduceau fiecare mâncarea de acasă (11:21), dar o împărțeau numai cu cei din familia, partida sau „bisericuța” lor (cf. 11:21; 1:10-12). Mai mult, toate partidele bisericii neglijau grupul celor foarte săraci, care nu aveau ce să aducă la masa comună sau care, din cauza programului de la locul de muncă, ajungeau la biserică mai târziu, pe când mâncarea fusese deja consumată (11:21-22). Concluzia Apostolului Pavel este că ceea ce sărbătoreau corintenii nu putea fi considerată „Cina Domnului” (11:20), cât timp aceasta era cina lor (11:21, „cina adusă de el”); adică o masă caracterizată de individualism, partitism și indiferență față de ceilalți membri. Fiind divizați la momentul agapei, venirea lor împreună la Cină, când își declarau unitatea luând toți dintr-o singură pâine și dintr-un singur pahar (10:16-17), era un act ipocrit. (Cel mai probabil, Cina avea loc la finalul acestor mese așa-zis comune.)

Pentru a corecta derapajul corintenilor, Apostolul Pavel le reamintește tradiția Cinei Domnului (11:23-25), arătând că la originea acesteia stă gestul de dăruire și actul de sacrificiu al lui Isus Cristos, care contrastează individualismul și egoismul lor. Printr-un joc de cuvinte, Apostolul Pavel îl pune în antiteză pe Cristos, Cel care „ia” pâinea și o împarte cu cei de la masă (11:23-24), și pe cei din Corint, cei care își „iau” cina fără să o împartă cu nimeni (11:21). Citarea tradiției Cinei are, deci, menirea de-a corecta individualismul și de a elimina exclusivismul, corintenii trebuind să „se accepte unii pe alții” (11:33); adică să lase deoparte diviziunile și să ia masa împreună, în unitate. (O traducere posibilă [și de preferat] pentru 11:33 este „acceptați-vă unii pe alții”.) A nu urma exemplul de dăruire și sacrificiu al lui Isus Cristos înseamnă „a nu deosebi trupul” (11:29); adică a nu realiza că nu poți comemora frângerea trupului lui Cristos pe cruce și, în același timp, să contribui la frângerea trupului Său care este Biserica, întreținând conflicte și diviziuni.  

Cei care nu înțeleg că Cina Domnului înseamnă aducerea împreună a diferiților, pe baza jertfei lui Isus Cristos, și continuă să facă din aceasta o ocazie de adâncire a diviziunilor, iau Cina „în mod nevrednic” (11:27) și atrag asupra lor judecata lui Dumnezeu (11:29-32), căci „disprețuiesc Biserica lui Dumnezeu” (11:22). Pentru a nu experimenta judecata, Apostolul le cere corintenilor ca, înainte de-a lua Cina, „fiecare să se cerceteze pe sine însuşi” (11:28). În contextul pasajului (11:17-22, 33-34), cercetarea personală ar trebui să aibă drept rezultat pocăința de individualism și eliminarea diviziunilor sau remedierea relațiilor, prin „acceptarea” celorlalți (11:33). Abia atunci vor putea celebra „Cina Domnului” (11:20), nu a lor (11:21). Abia atunci jertfa lui Cristos va fi proclamată prin actul Cinei (11:26).

Aplicații: 

1) Conform unui teolog britanic contemporan, la Cina Domnului suntem chemați să privim în șase direcții: în urmă (către crucea lui Cristos); în noi înșine (pentru auto-examinare); în sus (evaluându-ne relația cu Dumnezeu); în jurul nostru (evaluându-ne relația cu frații de credință); înainte (către ziua revenirii lui Cristos); în afară (vestind lumii pierdute moartea mântuitoare a lui Cristos).

2) Prin felul ipocrit în care luau Cina (cf. 10:16-17; 11:17-22), cei din Corint „disprețuiau Biserica lui Dumnezeu” (11:22), se făceau „vinovați de trupul și sângele Domnului” (11:27) și atrăgeau asupra lor judecata sau „pedeapsa Domnului” (11:32). Relațiile afectate dintre ei afectau relația lor cu Dumnezeu (cf. 1 Ioan 4:20-21). Astfel, ceea ce sărbătoreau corintenii nu era „Cina Domnului” (11:20). Pentru a participa la cina Domnului „în chip vrednic” (cf. 11:27), trebuie să ne asigurăm că relațiile noastre cu Domnul și cu frații de credință sunt în rânduială. 

3) Diviziunile bisericii din Corint erau evidente chiar la momentul premergător Cinei, din cauza „bisericuțelor” care se formau la mesele comune. După unii exegeți biblici, corintenii bogați mâncau în încăperea principală a bisericii-casă, cei mai puțin bogați în curtea sau anexele bisericii-casă, iar săracii erau excluși cu totul. Apoi, cei din partida lui Petru nu stăteau la masă cu cei din partida lui Pavel (1:10-12), cei care se judecau pe la tribunale nici nu concepeau să mănânce împreună (6:1-8), ș.a.m.d. Faptul că bisericile locale de astăzi nu mai au agape premergătoare Cinei, astfel că multe conflicte și diviziuni pot fi ținute departe de ochii altor membri, nu face mai puțin vinovată participarea la Cină în situații de conflict nerezolvat. 

4) Luând parte la Cina Domnului, credinciosul proclamă eficiența lucrării de la cruce în viața lui (11:23-26). Astfel, abținerea prelungită de la Cină, din cauza unor conflicte nerezolvate, reprezintă o negare a eficienței jertfei lui Cristos. Soluția nu este abținerea de la Cina Domnului, ci reconcilierea. Cine a înțeles iertarea de la cruce, nu poate să nu ierte la rândul lui (Ef. 4:32; Col. 3:13).

Sugestii practice:

1) La masa comună de dinaintea Cinei, corintenii îi neglijau pe cei săraci, care „nu aveau nimic” de mâncare. Iar indiferența cu care erau tratați aceștia era umilitoare (11:22). Ca un gest compensator, numeroase biserici baptiste au decis să dăruiască sărmanilor colectele adunate în duminica Cinei. Instituiți în biserica dvs. această practică. Sau reveniți la ea.

2) În cursul acestei săptămâni, căutați să vă împăcați cu o persoană din biserica locală cu care sunteți în conflict. Dacă relațiile vă sunt în rânduială, atunci mediați împăcarea dintre două persoane din biserica dvs. care sunt certate.  

Întrebări pentru discuții: 

1) De ce le spune Apostolul Pavel celor din Corint că ceea ce sărbătoresc ei nu poate fi considerată „Cina Domnului” (11:20)? 

2) Ce înseamnă a nu „deosebi trupul” (11:29)?  

3) În ce condiții poate credinciosul de azi să participe la Cina Domnului (11:22, 33)?

Amiel Drimbe, Institutul Teologic Baptist din București 


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.