Explicații biblice 23 decembrie

Data: 23 decembrie

Text: Romani 14:1-15:7

Tema: Conduita față de cei mai slabi în credință

Verset de aur: Romani 15:7

Ideea centrală: Nivelul diferit al maturității credincioșilor care compun Biserica lui Hristos constituie o provocare pentru credincioși și, în același timp, determină un nivel sporit de responsabilitate pentru cei maturi în credință.

Scop: Descoperirea modelului cristic prin care pot fi depășite divergențele de opinie cu privire la anumite atitudini, obiceiuri sau practici care, deși nu sunt păcat, pot constitui bariere sau obstacole în calea părtășiei dintre credincioși.

Observații contextuale și exegetice:

Pentru a înțelege mai bine problematica divergențelor de opinie prezentate de Pavel în Romani 14:1-15:7 trebuie să privim la contextul destinatarilor epistolei. Conform Fapte 28:17-28, în Roma era o comunitate mare de evrei, unii dintre ei fiind convertiți prin credință. Să nu uităm, însă că Roma era capitala imperiului roman și era populată cu neamuri din diverse colțuri ale imperiului. Chiar unul din scopurile scrierii lui Pavel are de-a face cu relația tensionată dintre evrei și neevrei, acesta făcând mențiuni specifice pe parcursul epistolei cu privire la cele două grupări. (Rom 1:16, 2:9-10, 3:9, 29, 11:5, 25).

Contextul amestecului de evrei și neamuri este amplificat de problema nivelului diferit de maturitate care se regăsește în comunitatea celor credincioși. Pentru a aprofunda mai eficient problema ne vom axa pe 5 capitole de discuție:

1. Realitatea perspectivelor diferite în biserică (14:1)

Din moment ce în biserică sunt credincioși de diferite vârste spirituale și provenind din medii diferite, una dintre consecințe este perspectiva diferită cu privire la anumite atitudini și acțiuni. Expresia primiți bine pe cel slab în credință dezvăluie imperativul față de o realitate existentă deja în biserică, nu una posibilă. În fața acestei realități Pavel nu închide ochii să pretindă că nu e important, nici nu exagerează punându-i la punct pe cei care au păreri diferite ca și cum n-ar trebui să existe așa ceva, ci prezintă în mod echilibrat realitatea și modul de abordare a acestei realități. Expresia cel slab în credință prezintă, deopotrivă nivelul spiritual care provoacă realitatea divergențelor, cât și relația de credință cu acesta și nevoia de raportare duhovnicească pe această temă.

2. Provocarea atitudinilor nepotrivite unii față de alții (14:3-4, 10, 13)

Reacțiile posibile în problema opiniilor diferite sunt: dispreț din partea celor tari față de cei slabi (v. 3a, 10b) sau judecată din partea celor slabi față de cei tari (v. 3b, 10a, 13) Ambele reacții sunt condamnate de Pavel având ca fundament: a) relația comună a celor tari și a celor slabi cu Dumnezeu    (v. 3); b) relația de familie ca frați în Hristos (v. 10); c) posibilitatea ca situația creată să ducă la păcat și cădere         (v. 13). Mențiunile pe care le face Pavel cu privire la judecată, dispreț și pricinile de poticnire sunt bazate pe informațiile pe care Pavel le avea despre contextul trăirii credincioșilor din Roma, deopotrivă, pe nevoia concretă pe care aceștia o aveau de consiliere pentru reglementarea situației.

3. Conținutul sau substanța divergențelor de opinie (14:2-6)

Având în vedere contextul amestecului evreilor cu neevreii în Roma, majoritatea aspectelor de la care pornesc divergențele sunt de natură ceremonială vechi-testamentală – problema curăției mâncării și problema zilelor sfinte. În contextul în care Roma era invadată de practici religioase diverse, iar practicile cu privire la mâncare și zile de sărbătoare erau variate, Pavel face clarificarea că adevărata curăție cu privire la mâncare sau sărbători nu are de-a face ontologic cu fenomenul religios, ci cu atitudinea celui care se raportează la fenomen. Extrapolând, Pavel se referă aici, pe lângă mâncare și sărbători, la orice lucru sau context care nu este definit ca fiind păcătos de Scriptură și care poate deveni subiectul disprețului sau judecății cuiva pe motivul diferențelor de nivel spiritual și nu al argumentării scripturale.

4. Atenționări speciale cu privire la opiniile diferite (14:7-9, 11-12, 14-23)

Atenționările pe care Pavel le adresează romanilor au de-a face cu: nevoia de încredințare cu privire la atitudinile și acțiunile credincioșilor (v. 22-23), raportarea corectă față de Dumnezeu (v. 7-9), responsabilitatea unora față de alții în situațiile de divergențe (v. 12-13, 15), pericolul neatenției în relație unii cu alții (v. 20-21), nevoia de înfrânare de dragul celorlalți (v. 21) și importanța unității și a zidirii trupului lui Hristos (v. 19).

5. Modelul Hristic de acceptare al unora față de alții (15:1-7)

Esența soluției abordate de Pavel pe problema divergențelor de opinie este prezentarea exemplului lui Hristos: Hristos nu s-a gândit la sine (v. 3), este o pildă de viață și relație (v. 5) și este modelul suprem în ce privește acceptarea celorlalți (v. 7). Acceptarea noastră de către Hristos este o chestiune mult mai dificilă (Hristos ne-a acceptat pe când eram păcătoși) decât acceptarea noastră unii față de alții pe probleme neesențiale legate de mâncare, băutură sau zile de sărbătoare.

Aplicații:

Având în vedere caracterul practic al textului, în contextul în care, începând cu Romani 12, apostolul Pavel vorbește despre aplicarea dogmelor prezentate în primele 11 capitole, aplicațiile sunt concrete și obiective:

1. Trăirea în comunitatea credincioșilor aduce cu sine provocarea continuă de acomodare cu valorile și principiile celorlalți. Educația diferită, proveniența culturală diferită, bagajul cu care intrăm în viața de credință, vârsta fizică, structura interioară, psihologică, etc. influențează modul în care vedem lucrurile și reprezintă o sursă continuă de provovare pentru opinii diferite. Niciun credincios, indiferent de nivelul de maturitate spirituală pe care îl are, nu este scutit de responsabilitatea pe care o are față de ceilalți.

2. Maturitatea creștină nu este ceva ontologic, un bun dat în momentul justificării prin credință, ci este un proces. Toți am fost slabi în credință și, dacă unii sunt acum mai maturi decât alții, nu este meritul nostru, ci este harul lui Dumnezeu. În plus, maturitatea unora reprezintă o responsabilitate în plus pentru implicarea în procesul de maturizare și al celor care sunt mai slabi și au nevoie de ajutor.

3. Biserica nu există pentru noi și plăcerile noastre, ci pentru ca Dumnezeu să fie slăvit, iar trupul lui Hristos să își primească zidirea și creșterea prin acțiunea fiecărui membru. Colaborarea unora cu alții pe problematica zidirii este esențială!

4. În fața lui Dumnezeu toți avem același statut, cel de rob (v. 4), iar singurul în măsură să judece sau să cântărească drept acțiunile noastre este Stăpânul. În relație unii cu alții suntem frați, iar asta implică o atitudine de dragoste și acceptare familială unii față de alții în situațiile de opinie diferită.

5. Înfrânarea de la anumite obiceiuri și practici care ar putea crea o situație de poticnire nu reprezintă neapărat duplicitate sau fariseism, ci denotă un nivel sporit de maturitate spirituală și de înțelegere a relației din trupul lui Hristos.

6. Cheia raportării corecte a unora față de alții pe problema divergențelor de opinie o reprezintă practicarea modelului de viață al lui Hristos Pentru aceasta este nevoie de creștere spirituală prin cunoașterea și practicarea scripturilor și, deopotrivă, aplicarea învătăturilor lui Hristos. Odată cu maturizarea spirituală, accentul nu cade pe raportarea corectă a unora față de alții, ci pe raportarea corectă față de Dumnezeu, restul fiind un efect garantat al acestei relații mature cu Dumnezeu.

Sugestii practice:

1. Descrie și evaluează acele situații care te provoacă la divergențe de opinie față de ceilalți din biserică. Caută să fii omul păcii și al zidirii spirituale.

2. Propune-ți o strategie prin care să te investești în viața celor care sunt slabi în credință pentru a-i ajuta să crească și să aibă o înțelegere mai amplă cu privire la principiile și valorile vieții de credință.

3. Găsește pe cineva care să te mentoreze și să te ajute să depășești situațiile în care ești provocat să judeci sau să disprețuiești pe cineva. Implică-te într-un proces de mentorare spirituală.

4. Stabilește-ți principii concrete după care să te ghidezi atunci când ești ispitit să judeci sau să disprețuiești pe cineva.

5. Descoperă modalități concrete și eficiente prin care să aplici modelul lui Hristos de acceptare sau îngăduire în situațiile în care sunt divergențe de opinie.

Întrebări pentru discuție:

1. Care sunt câteva din situațiile contemporane care creează divergențe de opinie și provoacă pe credincioșii din biserica modernă la judecată sau dispreț unii față de alții? Cum pot fi abordate cu înțelepciune aceste situații?

2. Care atitudini sunt mai des întâlnite: cele de judecată, sau cele de dispreț? Conștientizează cei implicați nivelul de maturitate pe care îl reflectă prin atitudinile lor?

3. Care este cauza principală a imaturității spirituale din bisericile contemporane și a atitudinilor nepotrivite unii față de alții atunci când există opinii diferite?

4. În ce măsură practicarea ucenicizării și a mentorării poate influența atitudinea și comportamentul unui credincios în ce privește problematica judecății, a disprețului sau a pricinilor de poticnire ?

5. Poate fi orice încredințare fundament pentru acțiunile sau practicile unui credincios? De ce anume este nevoie pentru ca încredințarea să fie validată?

6. Ce efecte au atitudinile de judecata, disprețul sau pricinile de poticnirea în comunitatea celor credincioși? Sunt aceste efecte semnificative sau pot fi trecute cu vederea?

7. Care sunt aspectele care definesc modelul oferit de Hristos pe problema acceptării și îngăduinței creștine? Care din aceste aspecte sunt cel mai dificil de aplicat? De ce?

Pastor Florin Iosub, 

Biserica Creștină Baptistă „Harul”, Cărpiniș,Timiș.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.