0

Explicații biblice 18 noiembrie

Data: 18 noiembrie

Tema: Relaţia creştinului cu Legea, păcatul, firea pământească (carnea) şi Duhul

Text: Romani 7:1-8:39

Verset de aur: Romani 8:1-2

Ideea centrală: Fiind în Hristos, suntem socotiţi neprihăniţi şi nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Isus Hristos, nici din partea Legii, nici din partea păcatului, căci Legea Duhului de viaţă în Hristos, ne-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

Scopul: Să cunoaştem şi să conştientizăm felul în care trebuie să ne relaţionăm la Lege, păcat, firea pământească şi Duh, şi să trăim siguranţa mântuirii depline.

Observaţii exegetice şi contextuale:

I. Relaţia creştinului cu Legea şi păcatul, Romani 7:1-25.

Apostolul Pavel explică rolul Legii în relaţie cu creştinul. În Romani 3:21-22 el se referă la neprihănirea pe care o dă Dumnezeu fără Lege, dar mărturisită de Lege. Nimeni nu va fi socotit neprihănit prin Lege (v.28). Apoi, în Romani 6:14-15, afirmă că, de fapt, creştinii nu sunt sub Lege.

Asta ridica întrebări în mintea unora, mai ales a celor dintre evrei, care aveau un respect şi o pasiune mare pentru Lege, cum avusese şi Pavel înainte de a-L cunoaște pe Hristos. De aceea, Pavel se simte îndemnat să scrie un capitol prin care să răspundă la întrebarea: ce facem cu Legea, ca şi creştini? (Aceasta este o întrebare valabilă pentru toţi creştinii, dar în mod deosebit pentru cei proveniţi din mediul evreiesc). Iată 3 stadii ale relaţiei cu Legea în viaţa creştinului:

1. Creştinul este mort în relaţia sa cu Legea, v.1-6

a. Instituţia Legii şi durata ei pentru toată viaţa, v.1

b. Ilustraţia căsătoriei, v.2-3.

c. Implicaţia pentru noi, v.4.

Pavel compară relația creștinului cu Legea cu relația de căsătorie între soț și soție. Această relație nu poate fi anulată prin despărțtire (divorț), ci numai prin moarte. Noi eram într-o relaţie de căsătorie cu Legea, din care nu puteam divorţa. Singura şansă era ca unul să moară. Legea nu putea muri, aşa că am murit noi, prin Hristos, prin moartea Lui, ca să fim ai lui Hristos Înviat şi să aducem roade pentru Dumnezeu.

d. Izbăvirea de Lege, v.5-6

Prin moartea împreună cu Hristos, suntem izbăviţi din relaţia cu Legea, nu mai avem nicio obligaţie faţă de Lege. Acum trebuie să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, cu un soţ nou: Hristos. Mai târziu, în Romani 10:4, Pavel va spune: „Hristos este sfârşitul Legii….”

2. Creştinul cunoaşte natura Legii şi felul în care păcatul s-a folosit de Lege, v7-15.

Afirmaţii:

a. Legea nu este ceva păcătos, v.7 Este Legea lui Dumnezeu, ea revelează sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu.

b. Legea este sfântă, dreaptă şi bună,v.12

c. Legea este duhovnicească, v.14

d. Păcatul a luat prilejul prin Lege şi a stârnit, trezit păcatul în om, v.8-10. „Să nu pofteşti casa, …” Asemenea primilor oameni, care în loc să mânânce din pomii permişi, s-au gândit numai la cel interzis.

e. Păcatul m-a omorât prin Lege, v.9-10.

f. Păcatul mi-a dat moartea printr-un lucru bun (prin Lege), pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă (de porunca sfântă), v.13

Creştinul prin Duhul, înţelege şi recunoaşte aceasta – că Legea este bună, dar păcatul s-a folosit de Lege.

3. Creştinul este încântat (desfătat) de Lege şi dezamăgit de sine, v.16-25

a. Plăcerea pentru Lege în omul dinăuntru, v22. Psalmul 1:2; Creştinul iubeşte Legea lui Dumnezeu; Ps. 119:92;97; „Cât de mult iubesc Legea Ta, toată ziua mă gândesc la ea…”

b. Dezgustat de mine, pentru că;

– Nimic bun nu locuieşte în mine, v.18.

– Nu fac binele pe care trebuie să îl fac, ci răul pe care nu vreau, v.19.

– Răul este lipit de mine, v.21.

– În mădularele mele este legea păcatului care luptă împotriva legii primite de mintea mea şi caută să mă ţină rob legii păcatului, v.23.

– Pentru că sunt un nenorocit (mizerabil) şi nu mă pot izbăvi de acest trup de moarte, v.24.

c. Speranţa creştinului este în Isus Hristos, nu în Lege, v.25.

Numai Domnul Isus Hristos ne izbăveşte, chiar dacă suntem în tensiunea produsă de v.25 şi rămânem în ea cât trăim. Pentru ca să fim smeriţi şi să privim continuu la Domnul Isus.

Așadar, noi am murit faţă de Lege, Legea este bună, dar noi suntem păcătoși. Ne place Legea (Ps 1:2), dar singura salvare şi speranţă este Domnul Isus pentru noi. Legea ne este îndrumător (pedagog) spre Hristos. Fără El putem iubi oricât Legea, dar nu iubirea pentru Lege ne salvează, ci credinţa în El, relaţia cu El.

II. Relaţia creştinului cu firea şi Duhul, Romani 8:1-39

Observaţi câteva componente ale lucrării Duhului prin care firea este biruită şi avem siguranţa mântuirii depline:

1. Primirea Duhului, v.9-11

Pavel presupune faptul că asemenea creştinilor din Roma şi noi astăzi avem Duhul. Romani 5:5. Dacă suntem creştini avem Duhul. Pavel nu vorbeşte aici explicit despre cum se primeşte Duhul, ci mai mult despre implicaţiile primirii şi locuirii Duhului în viaţa unui creştin:

a. Schimbă statul nostru şi starea, v.9. Nu mai suntem pământeşti, ci duhovniceşti.

b. Schimbă stăpânul nostru, v.9. Hristos, unirea între Duhul şi Hristos

c. Schimbă sfârşitul nostru, v.10-11. Nu este moartea, ci învierea şi viaţa veşnică cu Domnul Isus.

2. Priceperea dată de Duhul, v.1-4

Duhul Sfânt ne ajută să pricepem neprihănirea /justificarea prin credinţă. Adică, faptul că nu mai este nicio condamnare. De ce nu mai este nicio condamnare? Raţiuni:

a. Pentru că Isus Hristos a suferit condamnarea noastră, v.1-3.

b. Pentru că Legea Duhului de viaţă ne-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii, v.2.

c. Pentru că nu mai trăim după îndemnurile firii, ci după îndemnurile Duhului, şi împlinim porunca Legii,

d. Dragostea, Romani 13:8-10.

Numai Duhul ne ajută să pricepem asta!

3. Povăţuirea Duhului, v.5-8, 14

Criterii:

a. Domeniul călăuzirii – Prin îndemnuri în minte, gândurile Duhului, v.5

b. Direcţia călăuzirii – Încotro mergi? După lucrurile Duhului, care vin din mintea Duhului, unde le avem, cum le cunoaştem? v.5.

c. Destinaţia călăuzirii- Unde ajungi? La viaţă şi pace, siguranţa că eşti copilul lui Dumnezeu, v.6, 14.

d. Diferenţa călăuzirii: Este în contrast total cu călăuzirea firii pământeşti, v.7-8.

4. Puterea Duhului în viaţa creştinului, v.12-13

Realizări:

a. Lipsa de obligaţie faţă de firea pământească, v.12.

b. Lupta de a omorî faptele trupului (firii) prin Duhul, v.13

5. Părtăşia realizată de Duhul în viaţa creştinului, v.15-17

Duhul este acela care realizează, facilitează şi asigură părtăşia noastră, legătura cu Dumnezeu. Cum face Duhul aceasta? Mijloace:

a. Prin caracterul Lui, v.15.

Caracterul Duhului este descoperit aici ca fiind unul de înfiere sau de fiu; nu de robie ca să avem frică, ci de înfiere ca să avem îndrăzneală. Caracterul Duhului de înfiere, realizează două acţiuni în noi:

Ne dăruieşte identitatea de fii: v.15; Galateni 4:4-7. Nu mai suntem robi ai păcatului, nici ai morţii, nici ai Diavolului, ci fii ai lui Dumnezeu.

Ne determină la intimitate cu Dumnezeu, v.15. Ne face să strigăm „Ava”, (în aramaică era un diminutiv folosit de copiii pentru părinţi lor: „Tati”, sau „tăticule). Acesta arată intimitatea.

b. Prin confirmarea Lui, v.16.

Noi îi spunem lui Dumnezeu: Tată, tăticule, iar Duhul ne spune din partea lui Dumnezeu: „Tu eşti fiul meu, copilul meu”. Cum ne spune Duhul aceasta? Cum ne confirmă Duhul? Prin cuvintele Scripturii, prin prezenţa Lui şi lucrarea Lui. Ne conştientizează şi ne copleşeşte de dragostea lui Dumnezeu (Romani 5:5-8). Mark Dever: „Dragostea lui Dumnezeu nu găseşte în noi nimic vrednic de a fi iubit, de aceea Dumnezeu prin Duhul Sfânt crează în noi ceea ce El iubeşte.”

c. Prin certitudinea Lui, v.17

Certitudinea dată de Duhul este că, fiind copiii ai lui Dumnezeu suntem siguri de moştenirea noastră. Suntem moştenitori împreună cu Hristos, şi că vom fi proslăviţi cu El, dacă şi suferim cu El. În felul acesta, Duhul Sfânt asigură, realizează şi facilitează relaţia noastră cu Dumnezeu.

6. Perspectiva dată de Duhul creştinului, v.18-25.

Duhul Sfânt formează în mintea credinciosului o perspectivă unică despre lume, viaţă şi în special despre suferinţă. Iată în ce constă ea:

a. Perspectiva slavei viitoare care va fi descoperită faţă de noi, v.18.

Pe urmele Domnului Isus avem parte și de suferinte. Suferim împreună cu El, pentru ca mai apoi sa avem parte de slava viitoare care va fi descoperită faţă de noi.

b. Perspectiva slobozeniei slavei copiilor lui Dumnezeu, v.19-21.

Această perspectivă o are şi creaţia şi creaţia aşteaptă şi suspină după eliberarea aceasta. Creaţia a fost supusă deşertăciunii prin păcat (Genesa 3:17; pământul este blestemat, supus blestemului datorită păcatului. Omul nu sfinţeşte locul, omul aduce blestemul. Dumnezeu sfinţeşte omul şi locul; iar când copiii lui Dumnezeu vor fi eliberaţi din prezenţa păcatului, atunci şi creaţia va primi eliberarea. Întreaga creaţie va fi eliberată şi înnoită, iar creaţia aşteaptă aceasta.

c. Perspectiva suspinului după veşnicie, prin roadele Duhului, v.22-25.

Creaţia suspină după eliberare, asuprită şi supusă prin păcat, dar şi noi care avem cele dintâi roade ale Duhului. Care sunt cele dintâi roade ale Duhului? Primele 3 din Galateni 5:22? Nu, acolo toate sunt puse împreună şi sunt numite roada Duhului. Primele roade ale Duhului sunt: regenerarea, unită cu credinţa şi pocăinţa.

7. Perseverenţa Duhului în a ajuta pe creştin în slăbiciune, v.26-27.

Duhul în permanenţă ajută şi susţine pe credincios în slăbiciunea lui. Care este marea slăbiciune a credinciosului? Spirituală? În privinţa rugăciunii.

a. Slăbiciunea noastră este neştiinţa în rugăciune, v.26. Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Pavel se include şi pe sine aici. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne rugăm. Pavel presupune că noi ne rugăm. Şi Duhul ne ajută în timp ce noi ne rugăm, nu ne ajută dacă nu ne rugăm cum trebuie.

b. Susţinerea Duhului în rugăciune, v.26-27. Cum ne ajută şi ne susţine Duhul?

– Mijloceşte pentru noi din noi, în timp ce ne rugăm, şi dacă ne rugăm, fără să vorbească, doar suspinând.

– Şi Dumnezeu, care cunoaşte şi cercetează inimile, ştie care este năzuinţa (original, mintea, gândul neexprimat al Duhului, dorinţa) Duhului, pentru că Duhul mijloceşte pentru sfinţi (Duhul nu mijloceşte pentru oricine, ci pentru sfinţi, trebuie să fii sfinţit, curățit) după voia lui Dumnezeu.

8. Perspectiva planului sigur al lui Dumnezeu, descoperit prin Duhul în Scriptură, v.31-38.

a. Cunoaşterea planului, v.28.

b. Concentrarea planului, v.29.

c. Cronologia planului, v.29-30.

d. Certitudinea planului, v.31-34.

e. Convingerea personală cu privire la planul lui Dumnezeu, v.35-39.

Aplicaţii:

1. Înțelegerea corectă a relației creștinului cu Legea este importantă, deoarece ea ne va feri de atât de pericolul legalismului cât și al antinomianismului. Creștinul nu va trata Legea ca bază pentru justificarea sa, dar va avea respectul adecvat față de Lege ca expresie a caracterului divin și îndrumător spre Cristos.

2. Romani 7 și 8 reprezintă întregul tablou al relației dintre creștin și păcat. În timp ce lupta cu firea este reală, la fel de reală este și biruința prin Duhul Sfânt.

3.Siguranța mântuirii este ancorată în planul de salvare etern al lui Dumnezeu. Înțelegerea acestui plan va stimula umilința, dedicarea și ascultarea creștinului.

Sugestii practice:

– Fii mulţumitor pentru izbăvirea pe care o avem faţă de Lege, prin Domnul Isus Hristos!

– Fii mulţumitor pentru Duhul lui Dumnezeu şi conştientizează lucrarea Duhului în tine, spre siguranţa mântuirii depline!

– Priveşte lucrurile din perspectiva planului etern, măreţ şi sigur al lui Dumnezeu?

Întrebări de discuție și aplicație:

1. Ce ilustraţie foloseşte Pavel pentru a prezenta relaţia creştinului cu Legea?

2. De ce un creştin ar trebui să fie încântat de Lege şi dezgustat de sine?

3. Care sunt componentele esenţiale ale lucrării Duhului în credincios?

4. Care este perspectiva prin care Pavel ne prezintă siguranţa mântuirii în Romani 8:28-39?

Ilie Bledea,

Păstor la Biserica Baptistă „Betel”, Făget, judeţul Timiş

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.