EXPLICAȚII BIBLICE 8 IULIE

Data: 8 iulie

Text: Marcu 6:30-56

Verset de aur: Marcu 10:45

Tema: Evanghelia după Marcu: Isus „Slujitorul Divin”

Ideea centrală: În studiile introductive ale cărților Noului Testament, ne vom opri acum atenția asupra Evangheliei scrisă de Marcu. Evanghelia după Marcu, care este adresată în special romanilor, evidențiază într-un mod unic rolul Domnului Isus Hristos de Slujitor Divin care, potrivit descrierii evanghelistului, „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45).

Scopul lecției: Să cunoaștem rolul fundamental al lui Hristos ca Slujitor al Tatălui Ceresc pentru noi și să ne bucurăm de onoarea pe care ne-o face Dumnezeu de a îngriji într-un mod suveran de toate nevoile noastre.

Explicații contextuale și exegetice:

Evanghelia după Marcu nu este structurată sub forma unor dezbateri teologice sau al unui tratat sistematic de argumente și adevăruri spirituale, ci, simplu, ea conține proclamarea concisă și clară a faptului că Isus Hristos este Robul Său Slujitorul Divin care a venit să împlinească voia Tatălui. Datorită faptului că Marcu se adresează în primul rând unor destinatari din cultura romană, pune accentul pe acțiune și pe verbele care redau dinamica oricărei descrieri ale sale despre acest Măreț Slujitor: „Isus a venit … și propovăduia” (1:14); „Isus le-a zis” (1:17); „Isus l-a certat” (1:25). Astfel, Marcu Îl descrie pe Isus ca fiind mereu ocupat și într-o continuă mișcare, dintr-un loc în altul, fiind gata pentru a împlini nevoile fizice și spirituale ale diferitelor persoane. Cuvântul favorit al lui Marcu în descrierea lui Isus ca Slujitor este „îndată” (1:10, 12, 18, 20, 21, 28, 30; 2:2, 8,12; 3:6, 12; 4:5,15, 16, 17, 29, etc.). Ca un Slujitor autentic, Isus a răspuns, a acționat și a intervenit „îndată”. Având această perspectivă, Marcu nu înregistrează multe dintre cuvântările Domnului Isus pentru că el dorește în primul rând să pună accentul pe ce face Isus, ca un Slujitor, și abia mai apoi pe ce spune El. Prin urmare, Marcu Îl zugrăvește pe Domnul Isus ca fiind Slujitorul trimis de Dumnezeu să sprijine pe cei aflați în suferință și să moară pentru a plăti pentru păcatele lumii întregi. Ce Slujitor Măreț!

Tocmai de aceea, Marcu nu prezintă o genealogie a lui Isus, deoarece o astfel de procedură nu se aplică în dreptul unui Slujitor, cum s-ar impune, probabil, în dreptul unui rege. Apoi, Marcu preferă să :

– descrie identitatea Slujitorului așa cum este regăsită în mărturiile unor oameni (1:1-11);

– prezinte cu entuziasm oferta Slujitorului (2:1-3:12);

– urmărească atent popularitatea Slujitorului (3:13-4:34);

– arate biruințele Slujitorului (4:35-5:43);

– arate încrederea pe care o putem avea în Slujitor (6:1-56);

– prezinte învățătura oferită de Slujitor (7:1-23);

– dezvăluie secretele Slujitorului (cum ar fi faptul că suferința conduce spre glorie) (8:27-9:50);

– menționeze paradoxurilor proiectate de Slujitor (doi devin un singur trup, adulții devin copii, cel din urmă devine cel dintâi, slujitorul devine conducător, săracii devin bogați) (10:1-52);

– prezintă în final intrarea Slujitorului Divin în Ierusalim (11:1-12:44), acțiunile viitoare ale Slujitorului (13), precum și suferința, moartea și învierea Slujitorului ca un corolar al lucrării Sale pământești (14:1-16:20).

Textul pentru studiu redă într-un mod detaliat răspunsul pe care l-au dat anumite persoane ce au intrat în contact cu Isus Slujitorul. Deși toate aceste persoane aveau toate motivele să creadă în Isus Hristos, cu toate acestea, ele au eșuat în credința lor.

Observați în textul pentru studiu:

1. Îndoiala inexplicabilă a ucenicilor Domnului Isus (6:37, 49, 50). După ce Marcu descrie necredința locuitorilor din patria lui Isus (6:1-6), precum și necredința dușmanilor Slujitorului Divin (6:7-29), evanghelistul își îndreaptă atenția acum spre ucenicii lui Isus. Vor crede ei oare în mandatul divin al lui Isus ca Slujitor?

Într-o zi, Isus i-a luat pe ucenicii Săi într-un concediu de refacere, deoarece aceștia deveniseră extrem de ocupați, astfel încât ei n-aveau timp nici să mănânce (6:30-31). Însă, deodată apare o schimbare radicală a planului lor de vacanță, fiindcă, pe neașteptate, o mare mulțime de oameni L-a întâmpinat pe Isus, iar El, uitând parcă de timpul de relaxare promis ucenicilor Săi, a început, îndată, să-i învețe pe acești oameni. Spre seară, ucenicii au venit cu o soluție pentru a împlini nevoile fizice ale acestor oameni flămânzi și I-au spus Domnului Isus: „Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca” (6:36). Aceasta era o variantă de neimplicare, potrivit căreia, într-o logică umană firească, fiecare ar trebui să-și poarte singur de grijă. Era ceva de genul: „ne pasă de voi (ni se rupe inima când ne gândim la situația în care vă aflați) dar, practic, n-avem ce face, plecați”! Mântuitorul, însă, ca un Slujitor desăvârșit le-a indicat ucenicilor o altă soluție, de implicare a lor: „Daţi-le voi să mănânce” (6:37). Imaginați-vă șocul înregistrat de ucenici! Este imposibil să găsești resurse pentru a hrăni 5000 de bărbați (plus, poate, tot atâtea femei și, cel putin, tot atâția copii). La fel am fi spus și noi într-o situație asemănătoare! Prin urmare, ucenicii au falimentat când n-au luat în considere (să creadă în) resursele nelimitate a Celui ce are toate comorile universului în stăpânirea Sa. Ce pustie este viața umană lipsită de credința în grija suverană a lui Dumnezeu!

Ucenicii Domnului cad testul încrederii în Slujitorul Divin când, învăluiți de valuri și furtună, nu-L recunosc pe Isus care umbla pe mare și voia să treacă pe lângă ei (ei se gândeau că e o nălucire a minții lor). Nălucirile năpădesc în mintea oricui nu-și pune încrederea în puterea suverană a lui Dumnezeu. Ne speriem și ne frământăm degeaba. Soluția este lângă noi! Este suficient doar să credem!

Isus Slujitorul Divin a intervenit și de data acesta în situația disperată în care se aflau ucenicii: a urcat în corabia lor și a potolit furtuna. Cât de mare este încrederea noastră în intervenția lui Dumnezeu?

2. Atitudinea plină de compasiune a Domnului Isus ca Slujitor (6:34-44; 48-51). Deși planificase o vacanță, așa cum am văzut, Domnul Isus demonstrează compasiunea divină a Slujitorului pentru nevoile celor pe care Îi slujește. Mă gândesc ce frământare era în sufletul ucenicilor care s-au văzut nevoiți să abandoneze planul A și să treacă la planul B, în regim de urgență, și aflându-se într-o situație de oboseală extremă! Poate pentru asta au și venit ei cu soluția de a-i trimite pe oameni în sate pentru hrană! Nu așa s-a comportat însă Domnul Isus. Având o inimă plină de compasiune, El a trecut la planul B fără nici o rezervă și a continuat să se ocupe de nevoile acelor oameni, până seara târziu. Ba mai mult, noaptea când ucenicii, de data aceasta, se aflau într-o situație disperată, Isus Slujitorul Divin, i-a „văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă” și s-a ocupat de ei (6:48). El s-a dus spre ei umblând pe ape ca să le fie la îndemână (6:48). Ce compasiune specială a manifestat Isus față de nevoile diverse ale oamenilor! El este și astăzi Slujitorul lui Dumnezeu pentru noi.

3. Reacția uimitoare a încrederii în planul de slujire a lui Isus (6:38-44; 51). Într-un final ucenicii au acceptat să dea curs planului lui Isus de slujire a mulțimii flămânde, așa că, la sugestia Mântuitorului, ei au contabilizat resursele lor proprii (cinci pâini și doi pești – extrem de puțin), au organizat mulțimea de oameni în cete de câte 50 și de câte 100, iar apoi au împărțit norodului pâinile și peștii. Ce minune s-a petrecut când ucenicii au ascultat de Domnul și au împărțit cele cinci pâini și cei doi pești la aproximativ 15.000 de oameni iar resursele lor nu s-au epuizat, ba chiar au rămas și 12 coșuri pline cu firimiturile de pâine!

Observați aici paradigma (modelul) acțiunii Domnului Isus pentru înfăptuirea acestei minuni (model care, de altfel, este regăsit și în evenimentul instituirii Cinei Domnului) (Matei 26:26; Marcu 6:41). Paradigma (ca un tipar folosit de Domnul și pentru noi) este definită de cele patru verbe semnificative ce descriu procedura folosită de Domnul în cele două situații: „a luat”, „a binecuvântat (sau a rostit binecuvântarea)”, „a frânt” și „a dat”. Iar acest model de acțiune a lui Isus are o semnificație adâncă și în viața noastră personală. Mai întâi, Isus vrea să „ia” în Mâinile lui și să protejeze ceea ce-I oferim noi de bunăvoie. El nu „ia” de la noi nimic cu forța. Ci, așteaptă Să-I oferim cu drag viața noastră, familia noastră, resursele noastre, etc., ca El să le păstreze în Mâna Sa. Ceea ce „ia” în Mâna Sa, El „binecuvântează”. Nu există binecuvântare mai mare decât cea care vine din Mâna lui Dumnezeu. Apoi, (poate mai greu de înțeles) El „frânge” ceea ce-I punem în Mâna Sa. Însă, El nu „frânge” ceva ca să-l distrugă ci, dimpotrivă, ca să-l facă mai bun! Uneori, de exemplu, propriile noastre planuri „frânte” devin mai bune când sunt „frânte” de Dumnezeu. Și apoi El „dă” cu generozitate ceea ce are în Mâinile Sale, inclusiv pe noi înșine. El vrea să ne ofere și pe noi celor ce au nevoie de mântuire și de ajutor.

Într-o altă ordine de idei, uitați-vă ce minune s-a petrecut când Isus a pășit în corabia prinsă în valuri, iar furtuna s-a potolit! Aceasta este reacția încrederii totale în Isus.

Aplicaţii:

1. Recunoaște-L și acceptă-L pe Domnul Isus Hristos ca pe Un Ajutor care nu lipsește niciodată în nevoile tale. El este Slujitorul lui Dumnezeu pentru tine.

2. Apelează la El și crede că El are resurse pentru toate nevoile tale sufletești și fizice. Cheamă-L în ziua necazului și El te va asculta.

3. Alungă orice îndoială din sufletul tău. Domnul Isus este mâhnit de necredința ta.

4. Încrede-te din toată inima ta în Domnul Isus și fă tot ce-ți spune El să faci.

5. Fii și tu plin de compasiune pentru alții și slujește-i cu drag, după modelul Domnului.

Sugestii practice:

1. Află care sunt acțiunile esențiale de slujire ale lui Hristos pentru tine (cum ar fi moartea Sa înlocuitoare pentru tine) și acceptă ce a făcut El pentru tine. Nimeni altcineva nu te poate ajuta mai mult în privința nevoilor tale vitale.

2. Încredințează-i Lui viața ta și tot ce îți aparține. Nimeni nu poate păzi mai bine ca El viața ta, familia ta, toate posesiunile tale, viitorul tău, etc.

3. Nu-ți pierde inima din pricina încercărilor care s-ar abate asupra ta. Isus vede și știe toate situațiile cu care te confrunți în orice moment al vieții tale.

4. Identifică o formă de slujire pe care să o faci pentru cei din jurul tău și acționează cu compasiune. Nici Domnul Isus n-a venit în lume să i se slujească ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru noi.

Întrebări pentru discuţii:

1. De ce este neatractiv pentru unii să accepte că Isus are mandatul de Slujitor?

2. Ce caracteristici sufletești și ce atribute ar trebui să demonstreze un slujitor?

3. Cum trebuie să fie liderii religioși din vremea noastră: dictatori, guru sau slujitori?

4. Ce forme de slujire pot fi aplicate în biserică? Dar în comunitatea în care viețuim?

Echipa de redactare a Calendarului de Studiu Biblic 2018