Data: 17 iunie 2018
Tema: Familia creștină – imaginea legământului
Text: Geneza 6:1-22
Verset de aur: Evrei 11:7
Ideea centrală: Dumnezeu este Creatorul familiei. În urma creației, Dumnezeu i-a unit pe cei doi (Adam și Eva) prin legământ. La baza formării oricărei familii stă legământul.
Scopul lecției: Scopul lecției este ca să readucă imaginea și binecuvântarea legământului în viața de familie asigurând astfel binecuvântarea lui Dumnezeu și implementarea voii Sale.
Introducere
Imaginea legământului în Scriptură este una complexă cu multiple implicații, ea definind în primă fază modul de raportare a lui Dumnezeu la umanitatea căzută așa cum au afirmat și reformatorii, Dumnezeu nu a fost forțat de presiuni exterioare pentru a mântui omul, nu a avut multiple opțiuni din care să aleagă pe cea mai bună și nici nu putea realiza mântuirea noastră doar la un nivel ideatic.
Domnul Isus Hristos a venit să împlinească legământul făcut de Tatăl pentru salvarea noastră.
În ce măsură o astfel de imagine a Legământului se regăsește în viața de familie? Astăzi ne confruntăm cu un număr crescând într-o rată alarmantă a cuplurilor ce fug de ideea legământului la adăpostul perteneriatelor civile. Nu este singura fugă din calea legământului, tot mai mulți credincioși evită legământul botezului invocând teorii antice sau moderne menite să devieze traseul vieții de credință din dreptul acestor marcaje profund spirituale.
1. Legământul – moartea superficialității
Textul abordat din Geneza aduce înaintea noastră pe de-o parte dorința lui Dumnezeu de a salva omenirea chiar printr-o singură familie în fața depravării fără precedent în care aceasta (omenirea) a ajuns, iar pe de cealalată parte legătura puternică stabilită prin legământ în cadrul familiei lui Noe.
Deși putem numi o serie de alte cuvinte ca fiind antonimele cuvântului legământ, cred că superficialitate descrie cel mai bine nu doar ideea, ci și realitatea din spate.
Fuga de angajament înaintea Domnului care presupune o disciplinare personală, o renunțare la ambiții egoiste, mofturi copilărești se materializează într-o viață cu o formă de religie, dar lipsită complet de putere.
Legământul căsătoriei presupune același angajament, nu față de propria persoană ci față de un factor extern mult mai puternic decât dorințele sau problemele de o clipă ce apar independent de voința noastră.
Este puternic nu cel ce se refugiază în lucruri ușoare, mici și egoiste ci acela care își ordonează și modelează viața de familie prin legământ înaintea lui Dumnezeu.
2. Legământul – imaginea harului
Un legământ sau testament este o înţelegere formală, solemnă, care impune obligaţii. Pot intra în legământ 2 sau mai multe persoane care sunt în acord reciproc cu privire la condiţii. Un legământ poate fi iniţiat de un superior cu condiţii care impun obligativitate asupra persoanelor de rang inferior. Cel mai mare exemplu de legământ între este legământul harului. În marele legământ al harului prin răscumpărare, au intrat cele trei Persoane ale Dumnezeirii, fiecare fiind de acord cu el. Acest legământ a fost făcut înainte de creaţie, iar beneficiarii lui sunt aleşii lui Dumnezeu, prin credința în Hristos. (Isa. 49:8; Evr. 8:6; Evr. 7:22; Tit 1:2, etc.)
Căsătoria și relațiile din familie, în mod special cele dintre soț și soție sunt folosite în Scriptură pentru a descrie felul de raportare a lui Dumnezeu la poporul evreu iar mai apoi al Domnului Hristos la Biserica Sa.
În fiecare din aceste raportări imaginea harului este evidențiată în raport cu legământul, atât poporul cât și Biserica fiind introduse și păstrate prin har în legământ.
În relația de căsătorie și de familie legământul este tot o imagine a harului dar de data aceasta pentru toți cei care o compun datorită așezării lor sub autoritatea și protecția lui Dumnezeu.
Tocmai datorită faptului că doar cel de-o ființă superioară poate iniția un legământ, viețile noastre au parte de har.
3. Legământul – imaginea credincioșiei
Nu există o asociere mai potrivită și mai reală a termenului credincioșie decât cea cu Persoana lui Dumnezeu.
Legământul, fie că vorbim de cel edenic (Geneza 1:28-30), adamic (Geneza 3:14-29), legământul noahic (Geneza 8:21-22; 9:1-17), avraamic (Geneza 12:1-4; 13:14-17; 15:1-7 şi 17:1-8), palestinian (Deuteronom 29:1-30:10) mozaic (Exod 19:25 și în continuare), davidic (2 Samuel 7:8-17) sau Noul Legământ prin Domnul Hristos, este fundamentat pe hotărârea Sfintei Treimi, mila față de umanitate și credincioșia lui Dumnezeu.
Credincioșia este abilitatea determinată de a păstra termenii înțelegerii indiferent de acțiunea ori reacțiunea celuilalt. În dreptul fiecărei promisiuni majore a lui Dumnezeu Scriptura menționează fundamentul credincioșiei Sale (exemplu 1 Corinteni 10:13; 1 Ioan 1:9)
Legământul dintre soți nu are la bază siguranța materială, siguranța sănătății, a unui trai lipsit de probleme (tocmai de aceea avem sintagmele: la bine și la rău, în sănătate și boală, în sărăcie și belșug) ci credincioșia unuia față de celălalt, aceasta fiind și rațiunea și puterea prin care depășim greutățile de tot felul.
Astfel reflectăm imaginea lui Dumnezeu în căsnicie și familie.
Aplicații
1. Amintește-ți promisiunile făcute față de soțul/soția ta în momentul căsătoriei. Ați reușit să le păstrați cu fidelitate?
2. Care sunt promisiunile făcute Domnului? Ai reușit să le împlinești așa cum El le împlinește față de tine?
3. Dedică-te nu la a face lucruri peste puterea ta, nu la a împrumuta agenda altcuiva, ci în a fi credincios legământului în lucrurile încredințate ție.
