EXPLICAȚII BIBLICE 4 MARTIE

Data: 4 martie 2018

Titlul lecției: Păstorul și slujirea spirituală al bisericii 

Text: Fapte 20:17-28

Verset de aur: Fapte 20:28

Ideea centrală: Slujirea pastorală este una complexă, ce necesită o conduită exemplară, dragoste și dedicare din partea păstorului și dragoste, respect, susținere din partea celor slujiți. 

Scop: Să ne ajute să apreciem slujirea păstorilor și a celorlalți slujitori duhovnicești și să conlucrăm eficient pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. 

Explicații contextuale și exegetice 

În drumul său spre Ierusalim, Pavel ajunge la Milet care era la o distanță de aproximativ 50 de km de Efes, de unde cheamă pe prezbiterii bisericii să le vorbească. Evanghelistul Luca, foarte probabil prezent acolo, înregistrează singurul discurs din cartea Faptele ce este adresat creștinilor, restul fiind evanghelistice (de ex. 2:14-40; 3:12-26) sau pledoarii de apărare legală (de ex. 7:1-53, 22-26). Este unul dintre pasajele cele mai emoționante din Noul Testament – Pavel și prezbiterii știu că este ultima lor întâlnire pe acest pământ, astfel că tot ce le spune el are valoare deosebită și o importanță aparte. 

Apostolul le cere să își amintească de slujirea lui în mijlocul lor prin folosirea de trei ori a cuvântului „știți” (vv.18, 20, 34); Pavel menționează smerenia lui (probabil și în sensul de umilirea lui de către cei din Efes), lacrimile multe, încercările din partea iudeilor și lucrarea lui de predicare și învățare (vv.18-21). 

Apoi, el face referire la descoperirea pe care Duhul Sfânt i-a făcut-o în legătură cu suferințele care îl așteaptă (v. 23), lucru care nu îl oprește din a merge mai departe spre Ierusalim, deoarece pentru el este esențial să facă voia Domnului indiferent care este prețul pe care trebuie să-l plătească (vv. 24, 25). Întocmai ca străjerul Ezechiel (Ezec. 33: 1-33), Pavel declară că și-a îndeplinit slujba dificilă întru totul, fără a menaja pe nimeni (vv.26, 27).

Apostolul îi îndeamnă pe prezbiteri „să ia seama” și „să vegheze” în lucrarea de păstorire a turmei lui Hristos (vv. 28, 31). Aceștia trebuie să ia seama în primul rând la viața lor, să poată fi pilde (v. 35), la „toată turma” (să nu favorizeze pe nimeni, să nu facă diferențe între membrii bisericii în ce privește dragostea și purtarea de grijă), precum și la „lupii răpitori” care, cu siguranță, aveau să vină (continuă să vină și în vremurile noastre!) (vv. 28-30). „Lupii” vin din afară (v. 29), dar se vor ridica unii și dintre cei din biserică prin a promova învățături greșite și prin a crea partide. Epistolele lui Pavel către Timotei și Apoc. 2: 1-7 dovedesc faptul că lucrurile chiar așa s-au întâmplat. 

Pavel afirmă curăția motivelor slujirii sale – a lucrat cu dăruire fără a căuta beneficii material (v. 33), ci, dimpotrivă, dat fiind faptul că era o lucrare de pionierat, de „plantare de biserică” și probabil din cauza unor campanii de denigrare (cum avusese și în Tesalonic – 1 Tes. 2), apostolul a preferat să se întrețină pe el și întreaga sa echipă de slujire (v. 34). Aceasta a fost o excepție de la principiul pe care el l-a enunțat în 1 Cor. 1:14 după construirea argumentului în vv. 1-13. Este din ce în ce mai dificil pentru slujitori „să trăiască din Evanghelie”, astfel că devine necesară practicarea „facerii de corturi.” În acest context ni se oferă un citat din ceea ce Domnul Isus a învățat și care nu se găsește în Evanghelii (v. 35).

Imaginea din finalul pasajului este specială: rugăciune, lacrimi multe și întristare (pentru că uneori lacrimile pot fi și de bucurie). Cam așa ar trebui să se întâmple atunci când un păstor și biserica pe care a slujit-o „nu-și vor mai vedea fața.” 

Aplicații 

1. Păstorul, prezbiterul și episcopul nu sunt categorii diferite de slujitori 

Una dintre „cele două clase de slujire”, după cum le numește Mărturisirea de credință a Cultului Baptist din România, din bisericile nou-testamentare, a fost cea a „bătrânilor” sau păstori, prezbiteri, episcopi. Deși unele denominațiuni creștine fac diferențe între aceste categorii, pasajul acesta ne ajută să înțelegem că ele se referă la aceeași categorie de slujitori ale căror responsabilități pot fi descrise în moduri diferite. Așadar, slujitorii bisericii din Efes erau „prezbiteri” (v.17), pastori (v.28a) și episcopi (v.28b) în același timp, acest lucru subliind aspectele slujbei lor, după cum arată și Mărturisirea: „supravegherea, păstorirea și cârmuirea spirituală a Bisericii.” În bisericile baptiste care datorita situatiilor speciale au mai multi slujitori, se face o diferențiere între păstor și prezbiter în ce privește încredințarea data de biserică, însă ordinarea în ambele cazuri este făcută pentru slujire duhovnicească (spre deosebire de consacrarea pentru diaconie, care se face în cazul diaconului – Statutul Cultului, art. 27 (2)). 

2. Păstorul trebuie să fie un model 

Multe pot fi lucrurile pe care ne-am dori să le adăugăm pe cărțile noastre de vizită, însă cel mai important dintre ele este acela că suntem modele vrednice de urmat, în sensul în care apostolul Pavel îi invită pe credincioșii din Corint să calce pe urmele lui pentru că el însuși Îl urmează îndeaproape pe Hristos (1 Cor. 11:1; 4:16). Păstorul și slujitorii ecleziali trebuie să fie persoane integre, spirituale, mature, dedicate, harnice, cultivând lista calităților pe care le găsim în 1 Tim. 3:1-7 și Tit 1:5-9.

Cultul personalității și nevoia de vedete nu ocolesc nici bisericile evanghelice din întreaga lume, astfel că putem cădea ușor în capcana de a ne raporta la unii slujitori ecleziali ca la un guru sau o vedetă. Un slujitor eclezial se califică pentru a fi un model de urmat numai în măsura în care Hristos strălucește în el; o asemenea persoană trebuie urmată ca model, nu adulată.

3. Păstorul slujește cu dragoste, dedicare și grijă 

Domnul Isus se prezintă ca Păstorul cel bun care Își dă viața pentru oi, sugerând dragostea nemărginită pe care o are pentru noi (Ioan 10:11). Păstorul și ceilalți slujitori duhovnicești trebuie să iubească în mod autentic turma lui Hristos. Dragostea autentică ne ajută să îi tratăm pe membrii bisericii ca fiind egali și valoroși, să îi ajutăm să devină ceea ce pot fi în Hristos, să îi sprijinim când șchiopătează, să îi ridicăm atunci când au căzut. 

Păstorul ar trebui să poarte în mâna sa un toiag, nu un sceptru; biserica nu este a noastră, ci a Domnului (Fapte 20:28) – El este Marele Păstor (1 Pet. 5:4; Evr. 13:20), ceea ce ne face pe noi „păstori asistenți”. 

Lucrarea se face cu dedicare, cu sacrificiu – nu se poate să slujim pe Domnul și poporul Lui fără să fie nevoie să plătim un preț pentru aceasta. Este nevoie să avem grijă la viața noastră, la fiecare oiță din turma Domnului și să luptăm cu lupii care vor să prăduiască. 

4. Păstorul trebuie iubit, apreciat și susținut

Reacția prezbiterilor (vv.37, 38) echivalează cu excelența și dăruirea în toate îndatoririle pe care Pavel spune că le-a îndeplinit și le cere și acestora să le facă; ei i-au fost apostolului tovarăși de slujire, ucenici, parteneri de lucrare loiali și plini de dragoste și apreciere. 

Pretindem multe de la păstori și ceilalți slujitori duhovnicești, însă nu trebuie să uităm că este responsabilitatea noastră să oferim la fel de mult: dragoste, apreciere, implicare, susținere. Imperativul de a fi model vrednice de urmat ni se aplică tuturor creștinilor (Efes. 4:1; Fil. 1:27; Col. 1:10), lucrarea nu este doar responsabilitatea păstorului, ci toți suntem lucrători pe ogorul Evangheliei, păstorul și slujitorii duhovnicești având rol și de „coordonare” a slujirii. 

Păstorul trebuie respectat și apreciat (1 Tim. 5:17) și autoritatea lui (aplicată cu dragoste) acceptată (Evrei 13:17) acest verset ne spune și să nu îl facem pe pastor să suspine! 

 

Sugestii practice 

Meditează la provocările pe care le are un păstor sau un alt slujitor duhovnicesc în slujirea sa. În prezent sunt ele diferite față de ce a experimentat Pavel?

Fă un gest de apreciere față de păstor și ceilalți slujitori duhovnicești. 

Întrebări pentru discuții 

Care sunt domeniile de slujire ale lucrării pastorale?

Cum ar putea fi relația și conlucrarea dintre păstor și biserica tot mai bune?

De ce a scăzut interesul pentru pregătirea pastorală în bisericile baptiste din țară?

Cum pot fi încurajați tinerii, dar și credincioșii maturi să răspundă chemării Domnului de a sluji ca păstori?

Cum putem încuraja păstorul și pe ceilalți slujitori duhovnicești să slujească „cu bucurie și nu suspinând”?

Păstor: Sorin Bădrăgan

Biserica: Providența, București


Lasă un răspuns