EXPLICAȚII BIBLICE 25 MARTIE

Data: 25 martie 2018

Titlul lecției: Cina Domnului – amintirea jertfei lui Hristos

Text: Matei 26:26-29

Verset de aur: 1 Cor 11:26

Ideea centrală: Domnul Isus a instituit Cina ca un simbol care să ne amintească de moartea Mântuitorului care este baza noului legământ prin care Dumnezeu ne iartă păcatele și ne invită în Împărăția Sa. 

Scop: Să ne ajute să pătrundem semnificațiile profunde ale unui act cu care poate ne-am obișnuit și să ne motiveze să luăm parte la Cina Domnului în modul intenționat de Cel ce a instituit-o. 

Explicații contextuale și exegetice 

În acest pasaj este redat momentul în care Mântuitorul a instituit Cina în contextul în care Domnul Isus a condus ritualul sărbătorii Paștelui evreiesc pe care L-a celebrat împreună cu ucenicii Săi pentru prima dată de la începutul lucrării Sale publice (până la primul Paște ucenicii încă nu fuseseră toți chemați, iar în timpul celui de-al doilea, Domnul nu era în Ierusalim, ci în Galileea, aproape de Tir și Sidon). Singura dată când Domnul conduce ritualul sărbătorii pascale (la care trebuia să fie un grup de minim 10 persoane), El se oferă pe Sine ca miel divin jertfit pentru păcatele noastre.

Mântuitorul Și-a început lucrarea prin botez, pe care l-a poruncit tuturor celor ce pretind că sunt ucenicii Lui, ca un simbol al convertirii și Își încheie lucrarea pământească instituind „Cina Domnului”, cel de-al doilea simbol ce trebuie repetat la porunca Sa.

La sărbătoarea pascală, ritualul presupunea oferirea a patru pahare de vin amestecat cu apă; acestea corespundeau celor patru promisiuni făcute de Dumnezeu în Exod 6:6,7.

„Paharul” la care se face referire în text (Matei 26:27) era probabil cel de-al treilea din cele patru pahare, acesta fiind asociat cu răscumpărarea (Exod 6:6). Așa după cum legămintele încheiate cu Avraam și cu Israelul în timpul lui Moise au fost ratificate cu sângele animalelor sacrificate, la fel Domnul Isus își oferă sângele Său, trupul Său să fie frânt pentru parafarea unui nou legământ între Dumnezeu și oameni. Una dintre binecuvântările minunate ale noului legământ este iertarea păcatelor, lucru pe care l-a menționat și proorocul Ieremia (Ier. 31: 34).

Unul dintre cele mai dezbătute pasaje din Scriptură este ultima parte a versetului 26: „…acesta este trupul Meu”, fiind identificate patru interpretări principale:

a. în înțelegerea catolicilor și a ortodocșilor, în timpul oficierii Cinei (ei o numesc „Euharistie”, cuvânt derivat din limba greacă cu semnificația „a mulțumi’), pâinea se transformă în trupul Domnului și vinul în sângele Lui; această poziție se numește „transubstanțiere’;

b. Reformatorul german Luther considera că Domnul este prezent „în, cu și sub” pâine și vin, această înțelegere fiind numită și „consubstanțiere’;

c. Reformatorul francez Calvin a afirmat că Domnul este prezent în pâine și vin în mod spiritual;

d. Reformatorul elvețian Zwingli considera că verbul „este” din Matei 26: 26 ar trebui înțeles ca având sensul de „semnifică, reprezintă”, exprimarea Domnului fiind metaforică așa după cum a fost și în alte pasaje în care a vorbit despre Sine (Ioan 6:35; 8:12; 10:7; 15:1). Cele mai multe denominațiuni evanghelice din întreaga lume urmează această poziție, afirmând că pâinea și vinul sunt simboluri ale trupului frânt pe lemnul crucii și sângelui vărsat de Mântuitorul la Calvar. 

În v.28, cuvântul „mulți” trebuie privit în contextul gândirii și exprimării semitice: „mulți” este pus în contrast cu sacrificiul unic, dar suficient al Mântuitorului (Rom. 5:15-19); Domnul Isus Și-a dat viața pentru toți oamenii (Ioan 3:16, Tit 2:11, 1Ioan 2:2, etc). 

Într-un mod profund, Domnul Isus le cere ucenicilor de atunci și, implicit, tuturor celor ce au urmat calea credinței în fiecare generație, să repete momentul special al frângerii pâinii și împărțirii vinului spre amintirea jertfei lui Hristos; cu alte cuvinte, noi trăim încă în era „paharului răscumpărării”- răscumpărarea este posibilă încă; de aceea Cina Domnului are și un pronunțat caracter evanghelistic. 

În ce privește al patrulea pahar al ritualului pascal, pahar ce corespundea celei de-a patra promisiuni din Exod 6:6,7: „Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru…”, acesta va fi consumat în era nouă ce va fi inaugurată de revenirea Domnului și manifestarea plenară a Împărăției lui Dumnezeu (Matei 26:29). Astfel, după cum primul Paște evreiesc arăta spre eliberarea și așezarea în țara promisă, la fel Cina Domnului arată spre eliberarea și așezarea în Împărăția veșnică promisă de Dumnezeu. 

Aplicații 

1. Cina Domnului are menirea de a ne aminti 

Pentru că uităm cu ușurință, Domnul a poruncit ca să luăm Cina pentru a ne aminti mereu de baza mântuirii noastre, a Noului Legământ. Așadar, Cina nu este un sacrament prin care Dumnezeu ne-ar da harul Său, ci un simbol ce ajută în slăbiciunea condiției noastre. Refrenul unei frumoase cântări creștine spune „Ca să nu uit de Gheţimani/Şi nici de agonia grea/Ca să nu uit iubirea Ta/Du-mă la Golgota.”

Într-un sens, viața creștină se raportează în toate aspectele sale la un eveniment din trecut – moartea pe cruce a lui Hristos, pentru că aceasta le determină pe toate celelalte: trăirea noastră, relația cu Dumnezeu, cu semenii etc (1 Petru 1:17-19).

 Cât despre frecvența participării la Cina Domnului ca biserică, noi considerăm că lunar este cel mai potrivit – săptămânal ar putea fi prea des și astfel ar apărea riscul banalizării, în timp ce trimestrial ar fi prea rar (practică întâlnită în perioada Reformei). 

2. Cina este și o sărbătoare a prezentului 

În jurul Cinei, credincioșii experimentează într-un mod sugestiv apartenența la poporul lui Dumnezeu în termenii unei familii. Cina ne invită să privim în jurul nostru și să ne bucurăm de legătura profundă pe care Mântuitorul o face între copiii Săi pe care îi conectează prin lucrarea Duhului Sfânt în prezent. O biserică sănătoasă este una în care relațiile dintre credincioși sunt bune, pline de dragoste și acceptare. Nu putem susține că relația pe verticală e bună dacă cea pe orizontală nu este bună. 

De asemenea, Cina ne provoacă să ne cercetăm starea noastră spirituală (1Cor. 11:28); condițiile de a participa la Cina Domnului sunt: ucenicia autentică a unui credincios botezat și cercetarea personală. Aceasta din urmă nu trebuie făcută pentru a nu lua Cina, ci pentru a ne îndrepta și a trăi în curăție înaintea Domnului și în raport cu ceilalți și astfel pentru a lua Cina! 

3. Cina este o anticipare a sărbătorii veșnice în Împărăția lui Dumnezeu

La instituirea Cinei, Mântuitorul indică spre o sărbătoare în Împărăția care va fi manifestată plenar. Astfel, trebuie ca toate lucrurile să fie privite în lumina învierii Domnului și a instaurării totale a Împărăției Sale: chiar amintirea morții Lui, umblarea cu Domnul, imperativul la a sluji, provocările suferinței. 

La Cină ne amintim că Dumnezeu are un program eshatologic – are un plan care va izbândi; ne uităm în jur și vedem domnia păcatului, nedreptate, teamă, suferință, moarte, însă la Cină ne amintim că Domnul ne pregătește o sărbătoare eternă în prezența Sa unde nu vor mai fi lacrimi și durere (Apoc. 21: 4). 

Sugestii practice 

Citește și meditează la pasajele care vorbesc despre Cina Domnului cel puțin o zi înainte de a participa la aceasta.

Cercetează-te și mărturisește Domnului păcatele pe care poate le-ai comis. 

Întrebări pentru discuții 

De ce a instituit Domnul Isus Cina? 

Este Cina Domnului un simbol sau un sacrament?

Cine poate participa la Cina Domnului?

O biserică în care sunt partide se poate bucura cu adevărat de Cina Domnului?

Care ar trebui să fie atmosfera când suntem la Cina Domnului?

Păstor: Sorin Bădrăgan

Biserica: Providența, București


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.