EXPLICAȚII BIBLICE 11 MARTIE

Data: 11 martie 2018

Titlul lecției: Diaconul și slujirea administrativă a bisericii 

Text: Fapte 6:1-6

Verset de aur: Fapte 6:3

Ideea centrală: Slujirea diaconală este una necesară și importantă pentru dezvoltarea sănătoasă a lucrării bisericii.

Scop: Să ne ajute să apreciem slujirea diaconilor și să conlucrăm eficient pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. 

Explicații contextuale și exegetice 

Capitolele 6 și 7 din cartea Faptele apostolilor pot fi numite și „faptele lui Ștefan” și ne arată provocările cu care se confrunta biserica în faza în care încă nu depășise granițele Ierusalimului, dar când se pregătea cadrul pentru acest pas. De asemenea, ele pot fi văzute și ca un alt pericol cu care biserica s-a confruntat încă de la început: să-și concentreze atenția și energia exclusiv asupra unor lucruri bune, dar lăsându-le deoparte pe altele mai importante. 

După ce biserica s-a confruntat cu pericolele alterării interioare (Fapte 5:1-11) și persecuție (5:17-32) pe care le-a depășit cu bine, apare o altă problemă: distragerea atenției apostolilor de la scopul principal al lucrării lor.

Biserica primară era preocupată să întâmpine nevoile celor în dificultate (2:44, 45; 4: 32-37), această slujire fiind descrisă în v.6:1 ca o lucrare specifică a bisericii (probabil chiar zilnică). Vechiul Testament menționa foarte clar imperativul îngrijirii de văduvele în nevoie (Exod 22:22-24; Deut. 10:18), pe lângă alte categorii vulnerabile: orfanii și străinii. Mai târziu, într-un pasaj consistent și detaliat, apostolul Pavel reiterează principiul îngrijirii de văduvele care nu se puteau întreține singure și care nu aveau rude care să o facă (1Tim. 5:3-16).

Distribuirea ajutoarelor pentru văduve a dus la apariția unor nemulțumiri (istoria s-a tot repetat!) pentru că văduvele din comunitatea evreilor „elenizați”, adică influențați de cultura greacă și care erau minoritari, nu primeau acealași lucruri ca cele dintre evreii băștinași (v.1). Grupurile acestea de evrei erau deseori rivale, iată însă că animozitatea dintre ele a fost adusă și în biserică. 

Apostolii convoacă o întâlnire cu toți credincioșii din Ierusalim și le împărtășesc preocuparea lor: disputa apărută și distribuirea efectivă a ajutoarelor le-ar putea lua mult timp, astfel că ar suferi lucrarea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu și de rugăciune pentru lucrare (vv.2,4). Apostolii nu spun că aceasta ar fi o lucrare inferioară, ci doar că ei au o chemare diferită; mai mult decât atât, sugestia pe care ei o fac adunării ucenicilor este ca cei care ar trebui să se ocupe de această problemă ar trebui să aibă trăsături speciale (v.3), pe care chiar ei ca apostoli le îndeplinesc.

Ucenicii adunați au ales șapte bărbați (v.5), aceștia fiind considerați primii diaconi ai bisericii, deși ei nu fost numiți astfel în pasajul acesta; cuvântul „diakonos” a fost folosit mai târziu în pasaje ca Fil.1:1 și chiar atribuit unei femei, Fivi, „diaconiță a Bisericii din Chencrea” (Rom. 16:1).

Unii comentatori afirmă că toate cele șapte nume ale diaconilor aleși erau grecești, probabil ca o încercare a bisericii de a asigura pe evreii elenizați că a fost o greșeală neintenționată (e foarte probabil că cele două grupuri se întâlneau separat deoarece băstinașii vorbeau aramaica, în timp ce cei elenizați, greaca); acest gest arăta și dorința de a oferi un loc important minorității evreilor elenizați, precum și dorința de a fi în unitate. 

După alegerea diaconilor, apostolii s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei, conferind slujirii celor șapte o greutate asemănătoare celei a „slujirii cu Cuvântul” (v.6). Această recunoaștere a unei chemări divine la o lucrare diferită de cea de predicare/pastorală constituie fundamentul slujirii diaconatului în biserică. După acest episod, biserica a pus mereu deoparte credincioși care să slujească pe Domnul, pe cei din comunitatea credinței și pe cei din afara ei. 

 

Aplicații 

1. Diaconii constituie cealaltă categorie a slujitorilor speciali ai bisericii, pe lângă cea a păstorilor/prezbiterilor

Pentru că lucrarea bisericii nu este una exclusiv spirituală, ci și practică, materială, socială, păstorul, ca supraveghetor al întregii lucrări a bisericii, are nevoie de asistență. Uneori lucrul acesta nu este evident pentru slujitorii duhovnicești, însă el este biblic și de bun augur pentru dezvoltarea sănătoasă a lucrării bisericii. Nici slujitorii duhovnicești nu ar trebui să se împovăreze singuri cu treburile practice, adminsitrative și nici biserica nu ar trebui să o facă, ci împreună să caute voia Domnului cu privire la persoanele potrivite care pot prelua acest aspect al slujirii bisericii. Așadar, diaconii sunt parteneri de lucrare ai păstorului, având sarcina de „a ajuta pe păstor în însărcinarea administrării bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acțiunile filantropice”, după cum afimă Mărturisirea de credință a Cultului. Biserica poate alege și consacra diaconii după normele proprii (Art.27(2), Statutul Cultului).

2. Diaconii trebuie să fie credincioși maturi, dedicați

Pentru că diaconii au fost priviți de la început ca slujitori ai bisericii, lista calificărilor spirituale pentru a fi ales diacon este foarte asemănătoare cu cea pentru păstor (1Tim. 3: 8-13). Diaconul „trebuie să caute să își îndeplinească „bine” slujba (1Tim. 3:13) și, astfel, va căpăta, pe lângă respect (pe care îl vom menționa la următorul punct), și „o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus”, aspect care se referă dimensiunea spirituală a lucrării. Așadar, un credincios gospodar și priceput are nevoie și de maturitate pentru a putea fi luat în considerare pentru slujba de diacon, calitațile manageriale și abilitățile practice nefiind suficiente. Chemarea pe care un membru al bisericii o simte ca venind din partea lui Dumnezeu trebuie validată de biserică prin alegere. 

3. Diaconii trebuie respectați, apreciați și susținuți

Apostolul Pavel spune despre diaconii care „slujesc bine” că primesc „un loc de cinste” (1Tim. 3:13). Într-o perioadă în care totul este pretins ca și cum ni s-ar cuveni, slujirea diaconilor trebuie apreciată și nu exploatată. Mai mult decât atât, pentru că ei văd de bunul mers al unui aspect important al lucrării bisericii, diaconii trebuie sprijiniți în slujirile pe care le fac; este important ca și ei să caute implicarea unui număr cât mai mare de credincioși care să folosească darurile practice pe care Domnul li le-a dat. Astfel că toți trebuie să fim „diaconi”, să-L imităm pe Mântuitorul nostru, care nu a venit să I se slujească, ci să slujească (Marcu 10: 45) 

 

Sugestii practice 

Fă un gest de apreciere față de diaconi și exprimă disponibilitatea ta pentru slujirile practice din biserică. 

Încurajează pe cineva de care crezi ar trebui să ia în considerare această slujire.

Întrebări pentru discuții 

De ce este nevoie de diaconi în lucrarea bisericii?

Care sunt domeniile de slujire ale lucrării diaconale?

Care sunt calitățile spirituale și practice necesare pentru slujba de diacon?

Cum ar putea fi relația și conlucrarea dintre diaconi și biserică tot mai bune?

Păstor: Sorin Bădrăgan

Biserica: Providența, București


Lasă un răspuns