Jurnal de misiune: Familia Dumitru din Peru

Perioada de sfârșit a anului 2017 a fost marcată pentru noi de emoții cu privire la nașterea băiețelului nostru care era așteptat pentru jumătatea lunii noiembrie. În ultima lună de sarcină erau ceva îngrijorări din partea medicilor care observau o frânare în creștere. Astfel a trebuit să ia decizia să se intervină prin cezariană, a doua pentru Adina. Înainte de operație Dumnezeu a încurajat-o pe Adina prin acest verset din cartea Iosua. Astăzi stăm martori că așa a fost. Dominic Otniel s-a născut la momentul potrivit, fără probleme, pe 15 noiembrie, un copil perfect sănătos primit prin promisiune de la Dumnezeu întocmai cum a fost și Ephram.

Începem scrisoarea cu motive de bucurie și mulțumire pentru Dumnezeu că El ne-a ajutat să terminăm cu bine anul, cu întâmpinarea copilului și tot ce a adus cu el; că Adina a trecut cu bine prin operație și prin perioada de refacere de după. Nu a fost ușor, dar Dumnezeu ne-a ajutat. Ne-am mai maturizat prin experiența asta de părinți cu doi copii. Știm ca mulți ne-ați stat alături în rugăciune pentru Dominic și acum vă împărtășim motivele noastre de bucurie și mulțumire pentru atâtea rugaciuni împlinite.

În anul acesta nou în care am intrat vă dorim și dumneavoastră la fel: să vă bucurați de prezența și călăuzirea lui Dumnezeu în toată umblarea ca să-l experimentați pe El și credincioșia Lui.

Activități la Lima

Profitând de timpul la capitală înainte și după nașterea lui Dominic, am putut participa împreună cu biserica locală de care aparținem în Peru la sărbătoarea anuală a misiunii. Întreaga lună noiembrie a fost dedicată temelor misionare. La adunările duminicale, la orele de rugăciune, la studiile biblice cu bărbații, cu femeile, cu tinerii, în case, și orice alt eveniment, au fost prezentate teme misionare. Au fost rugați diverșii misionari din biserică să participe cu momente devoționale, predici, mărturii. Astfel ne-au rugat și pe noi să participăm în câteva rânduri. Marc a avut o expunere la adunarea de tineret despre suferința creștinului în lume. Apoi la o oră dedicată bărbaților a prezentat modalități de implicare misionară prin meseria și pregătirea profesională a fiecăruia. La o săptămână de la naștere, Adina s-a prezentat cu bebelușul în întâlnirea pentru surori, unde a dat o mărturie despre viața în junglă ca mămică misionară. La începutul lui decembrie Marc a fost invitat să susțină chiar și predica de duminică dimineața, deschizând sezonul bisericii pentru sărbătorirea Nașterii Domnului. Am fost binecuvântați de atenția fraților și surorilor care ne-au dăruit lucruri pentru bebeluș precum scutece, creme, jucării, pătuț, scaun pentru masă, ceva hăinuțe. În felul acesta n-a mai fost nevoie să ne preocupăm noi de altfel de cheltuieli pentru început.

Am avut parte și de o încurcătură care s-a terminat cu bine datorită rugăciunilor și harului Domnului. Când am mers să îi facem certificat de naștere copilului, am nimerit la un birou care lucra analog, deși în general în Lima birourile de Stare Civilă lucrează deja digital. Funcționara ne-a scris de mână certificatul lui Dominic, și nu era recunoscut la ministerul Afacerilor Externe pentru apostilare. Pentru a fi digitalizat, depindeam ca dosarul să fie dus la timp la biroul central, unde să stea pe masa vreunui funcționar până ajungea rândul lui, adică putea fi și 3 săptămâni după spusele lor. Noi aveam nevoie să trimitem documentul digitalizat și apostilat în România în doar o săptămână. Am dat telefoane, am rugat pe diverși din lanțul birocratic să urgenteze. Ne-au spus că nu pot garanta nimic. Nu ne-a mai rămas decât să ne rugăm ca Dumnezeu să facă o minune. Și iată că la 5 zile distanță, cu doar 2 zile înainte de termenul necesar, documentul a fost înregistrat și emis corespunzător. Am și plâns de emoție, căci știam că în țara asta nu era normal o asemenea rezolvare rapidă.

La Lima am avut bucuria să întâmpinăm pe ceilalți români din echipa Segadores, care s-au reîntors din România în luna noiembrie. A revenit în lucrare tânărul Zsolty Nagy, de data aceasta căsătorit, cu tânăra Estera din Pașcani. Rugați-vă pentru adaptarea lor. A revenit și familia Acatrinei de la Iași, după o perioadă mai lungă de refacere a sănătății. Ne-am bucurat pentru felul cum Domnul a lucrat pentru ei. Am încercat să le fim de ajutor găsind un apartament de închiriat până vor găsi unde să se stabilească pe termen lung. Ei vor continua să se implice în junglă în zona orașului Atalaya, unde Segadores construiește o nouă bază misionară.

Viața la Lima poate fi foarte obositoare datorită traficului foarte aglomerat, care te poate ține ore pe drum între diversele puncte ale capitalei. Noi a trebuit să ieșim foarte des în oraș, pentru a face rost de tot ce aveam de dus cu noi în junglă. Din fericire fratele Pedro Hocking ne-a pus la dispoziție mereu mașina lui. Până la urmă s-au adunat multe pachete. Marc a strâns totul în cutii mari și le-a dus la o agenție de transport interprovincial cu care le-a trimis la Pucallpa înaintea noastră. Alte pachete au fost trimise la San Fausto, cu cadouri pentru premierea anului școlar la grădinița din sat.

În Pucallpa

Suntem bucuroși că ne-am întors acasă la Pucallpa, orașul din junglă unde avem baza de misiune. Prioritatea a fost să creem noi rutine de viață în care să-l acomodăm și pe Dominic. Suntem într-o perioadă de așteptare în care bebelușul să crească, să se întărească pentru a putea fi expus mai tarziu la călătoriile în trib. Ne dorim tare mult să fie sănătos, nu bolnăvicios, ca să putem continua slujirea ca familie, și nu doar ca Marcus să călătorească cum a trebuit să facem anul trecut. Indigenii așeninka de pe râul Anacayali ne sună, ne întreabă când venim, sunt și ei nerăbdători să îl cunoască pe Dominic.

Marc a profitat de zilele de vreme bună ca să mai lucreze la structura de acoperiș cu care să acopere grajul și prispa. A lucrat printre picături: atât propriu-zise, căci suntem în sezon ploios, cât și metaforice, întrucât multe zile au trecut doar dedicându-ne nevoilor copiiilor și gospodăriei. Am fost la doctor la controale și l-am reintrodus pe Ephram la medicul pediatru. S-a îmbolnăvit de stomac de mai multe ori, cu febră, vomitături, veghe noaptea. Nici noi cei mari n-am fost scutiți de probleme digestive. De asemenea a fost o prioritate să terminăm cu Ephram materialele didactice de grădiniță și să le predăm la secretariatul școlii unde este înscris. Lui i-a plăcut atât de mult să “învețe la grădiniță” că vrea să continue și în noul an, bineînțeles, dacă mama e profesoară.

Cu ocazia Crăciunului Marc s-a străduit să colaboreze la atmosfera festivă făcând mititei și cozonac ca să împărtășească cu vecinii americani ceva din tradițiile românești. Dar mai multe n-a făcut pentru că între timp s-a dedicat treburilor din curte. Cu un băiat din vecini a reușit să repare canalizarea înfundată, să tundă iarba deja mare din jurul casei și să curețe curtea de pietre rămase de la betoanele din vară. Cu acestea a consolidat calea de acces care se face patinoar de nămol când plouă.

Planuri

Fiind în sezon ploios, nu e deloc o perioadă bună de mers în inima pădurii, mai ales cu un nou născut și o mămică ce încă se recuperează de pe urma operației. Vom aștepta așadar primăvara înainte de a pleca cu toții în trib. Între timp, în funcție de posibilități, Marcus vrea să meargă pe perioade scurte în trib, și pentru a menține casa și perimetrul ei neinvadate de padure și lighioane.

Pentru anul acesta așteptăm ca și autoritățile regionale să deblocheze fondurile ca să se pietruiască drumul forestier din satul San Fausto până la orașul Puerto Bermudez. Până atunci, pentru situații de urgență și pentru o deplasare mai scurtă și mai puțin periculoasă, am vrea să cumpărăm o furgonetă pe trei roți cu care să ne mobilizăm pe acest drum forestier, ca o alternativă pentru mersul cu barca. O astfel de achiziție ne-ar costa 10000 RON. E un lucru foarte util, datorită capacității de a tranzita pe drumuri desfundate, cu încărcături mari și pasageri.

Vă amintim să vă rugați ca Marc să îi dea de cap la motorul de la barcă, pe care l-a lăsat inoperativ, și de care trebuie să se ocupe cu urgență. Continuăm să ne rugăm și pentru niște coechipieri care să împartă cu noi greutățile lucrării. Nu în ultimul rând, vă prezentăm dorința de a veni în România în acestă vară pentru a ne vedea părinții, și pentru care e nevoie de o investiție serioasă.

Vă îmbrățișăm și vă dorim un an deosebit de binecuvântat de la Domnul Isus Cristos, în care roadele Duhului să se vadă mai accentuat.

Fam. Dumitru


Lasă un răspuns