EXPLICAȚII BIBLICE 18 FEBRUARIE

Data: 18 februarie 2018

Titlul lecției: Biserica – o comunitate unică

Text: Efeseni 3:1-12

Verset de aur: Matei 18:20

Ideea centrală: În urma lucrării mântuitoare a Domnului Isus, credincioșii experimentează taina divină, potrivit căreia Dumnezeu își manifestă înțelepciunea în felul în care aceștia trăiesc în unitatea trupului lui Hristos.

Scop: Să descoperim frumusețea trăirii în unitate în Biserica lui Hristos.

Explicații contextuale și exegetice

Textul scriptural care descrie frumusețea și importanța bisericii este prezentat sub forma unei rugăciuni de mijlocire pentru credincioșii din Efes. Apostolul Pavel, încurajat de credința destinatarilor epistolei, ca un tată spiritual, le dorește acestora să experimenteze mai mult din dragostea lui Dumnezeu. Pentruca efesenii să poată învăța mai clar despre iubirea divină, apostolul se roagă ca ei şă înţeleagă taina sau miracolul unic al Bisericii. 

Cuvântul taină se regăsește de trei ori în primele nouă versete ale secțiunii, fapt ce indică importanţa suplimentară acordată acestui concept. În literatura greacă veche, sensul cuvântului făcea trimitere la ceva ascuns la care doar anumiți inițiați aveau acces. Taina, nu comporta valența unui fapt total interzis, ci arată spre posibilitatea unei cunoașteri speciale accesibilă doar anumitor persoane. Spre deosebire de literatura nebiblică a vremii, apostolul Pavel afirmă că în Hristos avem o taină deosebită al cărei înţeles i-a fost descoperit nu prin înțelepciunea omenească, ci prin Duhul lui Dumnezeu. 

Încântat de cunoașterea acestei taine, apostolul Pavel se descrie pe sine ca un întemnițat al lui Hristos pentru voi, neamurile, fapt ce sugerează că lanțurile au fost o consecință a înțelegerii că și ne evreii sunt acceptați în familia lui Dumnezeu. După cum afirma și John Stott ceea ce a declanșat opoziția iudeilor față de Pavel a fost râvna acestuia pentru cauza neamurilor. Cu toate că se afla într-o situație deloc de invidiat din punct de vedere fizic, măreția tainei îl determină pe apostolul Pavel să sufere ca un întemnițat al lui Hristos și nu al romanilor. 

Descrierea tainei, asemenea unei cortine care începe să se ridice încet, a fost prezentată în puține cuvinte (v.3) în cele două capitole anterioare. Dezvăluirea totală a tainei, prezentată în versetul 6, prezintă o realitate cu adevărat surprinzătoare și anume că ostilitatea etnică a fost biruită de Evanghelie și astfel neamurile împreună cu evreii alcătuiesc un singur trup – Biserica lui Isus Hristos.

În altă ordine de idei, apostolul Pavel afirmă că Dumnezeu, prin lucrarea lui Isus Hristos, nu a format doar un om nou (2:14-18), ci și o nouă comunitate (împărăție, casă, templu – 2:19-21). Lucrarea lui Hristos este surprinzătoare nu doar prin unirea în biserică a neamurilor cu evreii, dar și prin acordarea acelorași privilegii celor care nu beneficiaseră de ele anterior. Moștenirea viitoare și făgăduințele divine nu mai sunt apanajul unei etnii alese, ci binecuvântarea revărsată asupra tuturor credincioșilor indiferent de etnie. (Binecuvântarea înnoirii divine este cu atât mai uimitoare cu cât în trecut eram separați de Dumnezeu, străini de legămintele făgăduinței și fără nici o speranță în lume 2:12).

Aplicații

Prezentarea tainei prin care Dumnezeu își formează un popor al Său necondiționat de apartenența etnică este uimitoare din cel puțin câteva motive practice:

a. Întrucât în și prin Biserica se manifestă înțelepciunea divină

Biserica, alcătuită deopotrivă din credincioși dintre neamuri și dintre evrei, reprezintă un motiv de uimire pentru ființele celeste, în fața cărora se desfășoară înțelepciunea divină manifestată într-un mod nou, necunoscut de îngeri în trecut. În fața acestei comunităţi unice, îngerii privesc cu uimire la înţelepciunea lui Dumnezeu care a adus în fiinţă o asemenea realitate unică în univers.

Biserica lui Hristos este cel mai important organism din lume. Nici o altă adunare nu este mai importantă și datorită faptului că în și prin ea Dumnezeu vrea să Își arate înțelepciunea. „pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserica, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10).

Această înțelepciune, proclamată înaintea domniilor și stăpânirilor, comportă mai multe fațete: alcătuirea planului de mântuire, întruparea și ispășirea lui Hristos, dar și capacitatea oamenilor diferiți de sta împreună sub aceeași Domnie. Din punct de vedere practic, Biserica dovedește înțelepciunea divină prin faptul că în cadrul ei valorile divine sunt trăite împreună de oameni diferiți ca etnie, vârstă, cultură, pregătire academică, structură socială, preferințe, etc. De fiecare dată când, deși diferiți, rămânem împreună sub domnia lui Hristos, dovedim înaintea lumii nevăzute înțelepciunea divină. 

b. Întrucât în Biserica este locul armoniei

La o primă citire, descrierea tainei pare să nu ne surprindă dramatic, întrucât nu înțelegem pe deplin animozitatea existentă în primul veac între evrei și neamuri. Cunoscând tensiunile existente, realitatea unității între diferitele etnii care alcătuiesc Biserica lui Hristos este realmente surprinzătoare. 

Dumnezeu nu ne-a dăruit doar mântuirea, ci și Biserica, iar faptul că împreună nu mai suntem străini, nici oaspeți ai casei, ci împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu (2:19) confirmă părtășia existentă. Tertulian afirma „unus Christianus, nullus Christianus, un creștin singur nu este de fapt creștin”. Cu alte cuvinte, părtășia este condiție sine qua non pentru a fi un creștin. În Biserică noi nu suntem o adunare de indivizi izolaţi, ci biserica este o familie, familia spirituală a lui Dumnezeu în care relațiile vor dăinui veșnic. 

Unitatea nu este una mecanica, externă, ci una internă și organică, realizată de lucrarea Duhului Sfânt. Totuși, trebuie să precizăm că unitatea nu este uniformitate, ci unitatea credinţei în diversitatea darurilor personalității fiecărui credincios în armonia supranaturală realizată de Duhul Sfânt. Darurile diferite ale credinciosilor sunt date pentru edificarea, mărturia şi unitatea Bisericii. 

c. Întrucât în și prin Biserică se propovăduiește evanghelia divină 

Înțelegerea tainei se transformă într-o responsabilitate uriașă pentru apostolul Pavel care se dedică propovăduirii acestui mesaj. Slujba lui, potrivit versetelor 7,8, urma să fie proclamarea bogățiilor nepătrunse ale lui Hristos prin care neamurile au acces la harul mântuitor. Această proclamare a mesajului răscumpărător este uimitoare și pentru îngerii care privesc felul în care Biserica funcționează. În acest sens fiecare credincios care alcătuiește Biserica lui Hristos este chemat să predice evanghelia.

Deși Biserica se deosebește de oricare altă organizație umană prin unitatea, înțelepciunea și propovăduirea membrilor ei, unicitatea adunării lui Dumnezeu este dată de prezența lui Hristos în mijlocul credincioșilor. Deși, privită prin ochii umani, Biserica pare să fie compusă din oameni supuși greșelilor, ea trebuie prețuită și îndrăgită datorită a ceea ce a realizat Hristos în ea. În concluzie, cuvintele lui Joshua Harris sunt demne de luat în seamă:

Nu iubiţi biserica din cauza a ceea ce face ea pentru tine. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, nu va face suficient. Nu iubiţi biserica din cauza unui lider. Deoarece liderii umani sunt slabi și vă vor dezamăgi. Nu iubiţi biserica, din cauza unui program sau a unei clădiri sau activități, deoarece toate aceste lucruri vor deveni vechi, depășite, demodate. Nu iubiţi biserica, din cauza unui anumit grup de prieteni pentru că prietenii se schimbă și oamenii mai se și mută. 

Iubiți biserica din pricina Celui care şi-a vărsat sângele pentru a naşte această biserică, din pricina Cui aparţine Biserica, Cine este Susţinătorul Ei,  din pricina Celui în faţa Căruia ne închinăm. din pricina faptului că Îl iubiți pe Isus Hristos și Gloria Sa! Iubiți Biserica pentru că Domnul Isus Hristos iși iubește Biserica!

Întrebări 

a. În ce mod se poate experimenta unitatea Bisericii?

b. În ce mod se poate experimenta înțelepciunea lui Dumnezeu în Biserica locală? Oferiți exemple sau sugestii. 

c. Există o diferență între îngăduința creștină prin care se caută unitatea Duhului și toleranța compromisului? Care ar fi limita? 

d. Realizați un angajament prin care Biserica locală să fie prețuită, vorbită de bine, promovată și purtată în rugăciune. 

Pastor Radu Cîmpean

Biserica Baptistă Betania, Sibiu


Lasă un răspuns