EXPLICAȚII BIBLICE 3 DECEMBRIE

Data: 3 Decembrie

Tema: Lecţiile mărturiei se învaţă în şcoala harului 

Text: Tit 2:9-15

Verset de aur: v.11-13

Ideea centrală: Fundamentul şi motivaţia pentru o trăire creştină autentică este Harul lui Dumnezeu arătat în Persoana lui Isus Cristos şi în lucrarea Lui răscumpărătoare care ne oferă o identitate nouă şi o viaţă de rodire.

Scop: Să fim convinşi şi motivaţi că în Isus Hristos – prin care harul şi adevărul au venit în lume –  avem toate resursele ca să învăţăm cum să trăim dumnezeieşte şi să putem trăi exemplar. 

Observaţii contextuale şi exegetice

În această a doua parte a capitolului 2, Pavel prezintă ceea ce am putea numi bazele teologice pentru comportamentul creştin. Definită în modul cel mai simplu, teologia este studiul despre persoana şi lucrarea lui Dumnezeu, iar scopul acestui studiu trebuie să fie creşterea noastră în cunoaşterea Lui şi în asemănarea cu El. Scopul ultim al creşterii în această cunoaştere trebuie să fie o viaţă creştină caracterizată de o închinare autentică, plăcută Lui şi o creştere în ascultare de voia Lui desăvârşită. Din acest motiv, Pavel leagă îndemnurile practice din v. 9-10 ca, de fapt, toate celelalte prezentate anterior în epistolă, cu adevărurile teologice profunde din v. 11-15

Întregul pasaj este marcat la început de un îndemn al lui Pavel prin care îi cere lui Tit: „Sfătuiește…” (v. 9), pentru ca în final să-i scrie: „Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere…” (v. 15). La mijlocul pasajului este prezentat și motivul pentru care Tit trebuie să sfătuiască, să mustre și să spună, „Căci harul lui Dumnezeu…” (v. 11). 

Îndemnul este dat în special robilor creștini în relația cu stăpânii lor. Este vorba aici de o relație de subordonare. Am putea extinde îndemnul la orice relație de subordonare, chiar la orice relație umană incluzând şi relaţiile dintre credincioși. Motivul pentru care robii trebuie „să fie supuși, să le fie pe plac în toate stăpânilor lor, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci întotdeauna să dea dovadă de o desăvârșită credincioșie” este arătat în v. 10 – „ca să facă în totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”. Așadar, scopul relației de supunere este mărturia în fața oamenilor despre Dumnezeul și Mântuitorul nostru.

Pavel continuă să explice motivul pentru care mărturia dată în acest fel va fi una puternică: „Căci harul lui Dumnezeu a fost arătat…” (v. 11-14). Dacă Pavel nu ar fi arătat acest motiv, atunci am putea afirma că supunerea robilor față de stăpânii lor ar fi fost una amară, forțată și oprimatoare, iar trăirea lor cu integritate „în toate lucrurile”, inutilă. Dar harul lui Dumnezeu care a fost arătat conferă ceva aparte trăirii creştine şi atitudinii de supunere a robilor credincioși faţă de stăpânii lor. Oferă o mireasmă divină sublimă, ceva care face ca această trăire şi supunere să nu fie înjositoare, ci înălțătoare și de dorit. Diferența dintre sclavia pe care o regăsim în istoria omenirii și supunerea creștină este uriașă. S-a vorbit mult despre efectele „distructive” ale eticii creștine asupra omului lui Dumnezeu, pentru că s-a considerat întotdeauna, deşi incorect, că religia creștină strivește valoarea omului, făcându-l un obiect la discreţia celor puternici şi abuzivi. Adevărul este că harul lui Dumnezeu înalță cu adevărat pe om și aduce mireasma cerului în lume. De aceea, suntem chemați ca tot ceea ce facem să facem prin harul lui Dumnezeu şi spre slava Lui, nu prin efortul firii pământeşti şi cârtind în inimile noastre.

Harul lui Dumnezeu este solul cel mai potrivit în care se dezvoltă viața creştină și prin care credinciosul poate deveni o binecuvântare pentru lume. De ce? 

a. Pentru că doar harul lui Dumnezeu aduce mântuire pentru toţi oamenii (v. 11a);

b. Pentru că acest har mântuitor este o realitate istorică, obiectivă, cu efecte clare în plan spiritual (v. 11b)

c. Pentru că doar harul lui Dumnezeu ne arată cum să trăim cu adevărat (v. 12);

d. Pentru că numai harul lui Dumnezeu ne oferă nădejdea binecuvântată a răsplătirii pentru ascultarea noastră de Domnul, atunci când El va reveni în glorie (v. 13);

e. Pentru că dragostea Fiului lui Dumnezeu și umilirea Lui pentru mântuirea noastră are un  efect răscumpărător și ne oferă cea mai puternică motivaţie să trăim ca El pe acest pământ (v. 14).  

În acelaşi timp, harul lui Dumnezeu este şi şcoala cea mai potrivită şi mediul cel mai potrivit în care Duhul lui Dumnezeu ne învaţă lecţiile mărturiei creştine autentice.

a. Harul ne învaţă ce să părăsim din trecutul nostru, la ce să renunţăm (v. 12a);

b. Harul ne învaţă cum să ne trăim prezentul (v. 12b);

• atitudinea lăuntrică – cu cumpătare

• faţă de alţii – cu dreptate

• faţă de Dumnezeu – cu evlavie

c. Harul ne învaţă ce să aşteptăm de la viitor (v. 13).

Aplicații

a. De ce faci ceea ce faci? De ce trăieşti aşa cum trăieşti? Examinează-ţi motivaţiile inimii – adevăratele motivaţii – în lumina pasajului studiat. Cere ajutorul lui Dumnezeu în acest sens asemenea psalmistului în Psalmul 139:23-24.

b. Harul ne învaţă ce să părăsim din trecutul nostru. Identifică acele lucruri pe care Scriptura le încadrează la categoria „păgânătate” şi „pofte lumeşti” şi pe care le vezi încă active în viaţa ta. Pocăieşte-te, hotărăşte-te să pui capăt acestor practici sau fapte şi cere ajutorul lui Dumnezeu pentru izbăvire.

c. Harul ne învaţă cum să ne trăim prezentul. Examinează domeniul relaţiilor tale cu alţii. Poţi identifica nedreptăţi pricinuite aproapelui în ultima vreme? Gândeşte-te la modalităţi de îndreptare şi acţionează prin harul Domnului în această direcţie.

d. Harul ne învaţă să-L aşteptăm pe Domnul Isus. Dezvoltă-ți nădejdea în Domnul cu privire la lucrurile viitoare și procedează ca Moise, care a învățat să aibă ochii pironiți spre răsplătire (Evrei 11:26). Cultivă această virtute, rugându-te Lui pentru ajutor şi încrezându-te în El pentru rodire în acest sens.  

Sugestii practice

a. Lecturează atent una dintre evanghelii la alegere şi observă trăsăturile harului lui Dumnezeu aşa cum a fost el arătat în persoana lui Isus Cristos. Reflectează asupra celor descoperite.

b. Fă-ţi un plan de dezvoltare personală în care să treci pentru fiecare domeniu fundamental al vieţii tale (relaţia cu Dumnezeu, cu tine însuţi, cu familia, cu biserica şi cu lumea):

• Obiective necesare pentru creşterea şi dezvoltarea ta în anul care îţi stă înainte. Să fie concrete, realiste, măsurabile. 

• Pentru fiecare obiectiv stabileşte paşii/acţiunile pe care trebuie să le împlineşti pentru ca să poţi atinge obiectivele propuse.

• Roagă-te pentru har şi pentru voinţa necesară ca să pui în practică acest plan. 

• Evaluează săptămânal procesul parcurs.

• Roagă pe cineva, o persoană pe care o respecţi, ca să te verifice periodic în această “călătorie” spirituală.

Întrebări pentru discuţie

a. Ce trebuie să facă robii? De ce?

b. Cum descrii în termeni practici şi actuali felul de viaţă al cuiva descris prin expresia „o desăvârşită credincioşie”? Cum se poate trăi practic acest mod de viaţă în ziua de azi?

c. În conformitate cu Tit 3:4-7, Romani 3:21-24 şi Efeseni 2:8-10, care este harul pe care Dumnezeu l-a dat? Cum a fost arătat acest har (vezi şi Ioan 1:17) şi cine poate beneficia de el?

d. Ce poţi să spui despre manifestarea harului lui Dumnezeu în viaţa ta?

e. Care sunt lucrurile pe care harul lui Dumnezeu ne învaţă să le facem în acest pasaj şi ce faci tu în aceste domenii (cum te raportezi la fiecare din ele)?

f. Cum poate cineva s-o rupă, practic, cu păgânătatea? Cum descrieţi „păgînătatea”?

g. Ce înseamnă să trăim „cu cumpătare, dreptate și evlavie?” Poţi descrie cum arată o viaţă trăită în acest mod? Cum se poate trăi aşa? Ce mijloace ne stau la dispoziţie?

h. Ce înseamnă practic să aştepţi „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”? Cum poţi trăi zilnic în acest mod?

Pastor Ovidiu Ghiţă (Biserica Creştină Baptistă „Sfânta 

Treime” din Galaţi)


Lasă un răspuns