0

EXPLICAȚII BIBLICE 10 DECEMBRIE

Data: 10 Decembrie

Tema: Practicile mărturiei exemplare trebuie reamintite 

Text: Tit 3:1-7

Verset de aur: v.1-2

Ideea centrală: Pentru că am fost mântuiţi din păcat în chip minunat şi pentru că am devenit moştenitori ai vieţii veşnice, trebuie să nu uităm niciodată să trăim exemplar în toate domeniile şi în tot timpul.

Scop: Să înţelegem nevoia permanentă de a fi atenţi să trăim o viaţă creştină exemplară şi să nu uităm niciodată temeiul şi motivaţia pentru aceasta. 

Observaţii contextuale şi exegetice

În capitolul 2 al acestei epistole, Pavel a avut în vedere, cu precădere, comportamentul credincioşilor în cadrul comunităţii din care fac parte, precum şi impactul pe care acest comportament îl are asupra necreştinilor. Acum, în ultimul capitol, apostolul continuă chemarea la o viaţă evlavioasă şi abordează problema standardelor pentru conduita creştină prin prisma relaţiei cu societatea şi cultura contemporană.

Apostolul Pavel găsește de cuviință să-l îndemne pe Tit să le aducă aminte credincioșilor din Creta de practicile (conţinutul) mărturiei creştine exemplare, oferindu-i totodată şi motivaţia pentru aceasta. El cere tuturor celor credincioşi să exprime în toate domeniile şi relaţiile cotidiene trăsăturile unei vieţi de cumpătare, de dreptate şi de evlavie, acestea fiind învăţate în şcoala harului lui Dumnezeu (v. 1-2). 

Aducerea aminte este foarte importantă pentru credincioși. De ce este așa de importantă permanenta aducere aminte a datoriilor pe care le avem față de Domnul nostru? Din pricina naturii păcătoase pe care fiecare fiinţă umană o are. Deși, noi, credincioşii, suntem născuți din nou, totuși natura veche este încă în noi și aceasta până la moarte. Această natură păcătoasă ne face, dacă nu veghem, să uităm că trebuie să-L ascultăm pe Domnul în toate lucrurile şi în orice împrejurare. Doar la învierea glorioasă, care va avea loc la revenirea Domnului nostru Isus Hristos pe norii cerului, vom scăpa cu adevărat de această natură coruptă prin căpătarea unui trup veşnic de slavă. Pavel menționează în cap. 1:12-16 că locuitorii insulei Creta nu aveau o reputaţie prea bună – „cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, …” (v. 12-13), şi acest aspect care ţinea de vechea natură, se putea răsfrânge şi asupra celor care fuseseră născuți din nou prin Evanghelie (Tit 3:3-6). Pentru că prin naşterea din nou nu a dispărut vechea natură (fire), ei erau permanent expuși ispitelor de tot felul. Noi ar trebui să știm foarte bine acest lucru și să acceptăm permanent avertizările Cuvântului lui Dumnezeu în această direcţie. 

Deși îndemnul la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, asociat cu îndemnul de a le întipări în minte şi în inimă are vechime (Deut. 6:4-9), ele sunt repetate şi în Noul Testament, pentru că nevoia aceasta este de actualitate (vezi Tit 3:1a; 2 Petru 3:1-2). Mai mult, observăm că Pavel oferă şi explicaţii pentru a ne motiva la aducere-aminte şi la ascultare în vederea unei vieţi de mărturie exemplară (v. 3-4 din textul nostru). 

De ce trebuie să nu uităm cele învăţate? De ce trebuie să strălucim pentru Cristos în generaţia noastră?

a. Pentru că fiecare dintre noi trăiam odinioară ca lumea şi nu trebuie să uităm de unde ne-a scos Domnul, nici din ce întuneric grozav am fost aduşi la lumină. (v. 3)

b. Din pricina lucrării Duhului Sfânt în noi (v. 4-6). Ce înseamnă acest lucru? Din versetele 4-6 reiese că mântuirea este o lucrare definitiv realizată prin jertfa Domnului Isus Cristos pe cruce. Tot ceea ce este menționat aici este la trecut („s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu”, „El ne-a mântuit…”, „L-a vărsat din belșug peste noi (vorbind despre Duhul Sfânt)”). Am zice că mântuirea pe care o avem este o lucrare încheiată și că nu se mai poate schimba nimic. Numai că mântuirea trebuie dusă „cu frică şi cutremur” până la sfârşit (Filipeni 2:12). Duhul Sfânt este o Persoană a Sfintei Treimi care, locuind în noi, ne cere să avem părtășie cu El (vezi şi îndemnurile: „Umblați cârmuiți de Duhul…” – Gal. 5:16; „Nu întristați pe Duhul…” – Efes. 4:30; „Nu stingeți Duhul” – 1 Tes. 5:19). Duhul Sfânt ne va călăuzi zilnic în tot adevărul (Ioan 16:13-15). Avem nevoie, deci, de o părtășie permanentă cu Domnul prin Duhul Sfânt. Mântuirea înseamnă prezența și trăirea lui Cristos în noi (Gal. 2:20). El ne aduce aminte permanent de îndatoririle noastre sfinte într-o manieră vie, proaspătă.

c. Din pricina nădejdii viitoare (v. 7). Această nădejde ne cere o perseverare în credință până la capăt (vezi şi Evrei 10:35-39). Provocările vieții sunt diverse de la o zi la alta, iar credința noastră în Cristos (legătura permanentă cu El) ne obligă la veghere permanentă. Credința mântuitoare (vezi Rom. 1:17) nu este o credință statică ci o credință vie, o credință „care duce la credință” (la o viață de credință). Așadar, credința pe care o avem în Cristos ne așează în față nădejdea viitoare care ne face să fim alerți și să ne aducem aminte în fiecare zi de binecuvântările Domnului, cât și de datoriile pe care le avem față de El. 

Aplicații

a. Fă o listă cu toate persoanele sub autoritatea cărora te găseşti în prezent. Analizează-ţi cu atenţie comportamentul faţă de fiecare dintre aceste persoane în lumina tuturor cerinţelor din v 1-2. În domeniul în care te vezi deficitar, gândeşte-te la câţiva paşi concreţi pe care îţi propui să-i faci începând de acum, pentru a se produce schimbare în viaţa ta. Roagă-te în fiecare zi pentru ajutor în acest sens.

b. Prezintă mărturia întoarcerii tale la Domnul unei persoane sau unui frup de fraţi pentru zidire sufletească şi părtăşie. Menţionează câteva aspecte din viaţa ta aşa cum arăta înainte de a-L cunoaşte pe Domnul, modul în care Dumnezeu ţi-a descoperit bunătatea Lui şi te-a mântuit, precum şi câteva schimbări care s-au produs în viaţa ta după întoarcerea la EL.

c. Gândeşte-te la două sau trei persoane din biserica din care faci parte, cărora să le fii de ajutor în următoarele 6 luni de zile prin mângâiere, încurajare, reamintirea datoriilor noastre creştineşti şi, după caz, prin mustrare spre îndreptare. Roagă-te constant pentru ei, dar şi pentru tine, ca să faci această slujbă cu dragoste şi cu înţelepciune.

Sugestii practice

a. Notează pe un cartonaş de mărimea unei cărţi de vizită, trăsăturile felului de viaţă care trebuie trăită faţă de cei care au autoritate asupra ta. Te poţi ajuta de cele scrise în v. 1-2, dar şi în alte texte cu conţinut similar. Uită-te frecvent pe cartonaş pentru a nu uita cum trebuie să fii şi ce trebuie să faci sau să nu faci. Roagă-te mereu Domnului pentru ajutor în împlinirea celor scrise.

b. Mulţumeşte zilnic pentru lucrurile şi situaţiile din care te-a izbăvit Domnul până în prezent. Lucrul acesta te va ajuta să ai o inimă recunoscătoare Lui şi să capeţi sensibilitate faţă de capcanele pe care cel rău ţi le va întinde pentru a reveni la cele vechi.

c. Caută pe cineva faţă de care să dai socoteală pentru felul în care îţi împlineşti angajamentul asumat la punctul “c” din secţiunea “aplicaţii”. Roagă-l să se roage pentru tine, să te verifice şi să te ajute în această direcţie. Vei evita astfel să fii un „ascultător uituc”, devenind tot mai mult „un împlinitor cu fapta”.

Întrebări pentru discuţie

a. Ce le cere concret, Pavel, celor credincioşi în v. 1-2? Ce înseamnă fiecare din aspectele/trăsăturile comportamentale descrise în aceste versete?

b. Care este atitudinea pe care oamenii din cultura contemporană o au, de obicei, faţă de autoritate? Explică răspunsul.

c. Care este atitudinea pe care tu o ai faţă de cei puşi ca autoritate peste tine? Găseşti că îţi este dificil să te supui unei autorităţi? De ce? Care sunt câteva persoane faţă de care trebuie să te supui în viaţa ta atât din mediul secular cât şi din cel religios? Care sunt persoanele faţă de care te supui bucuros (fără probleme) şi care sunt acelea faţă de care îţi este greu să te supui? De ce?

d. De ce leagă Pavel prezentarea modului în care Dumnezeu ne-a mântuit din v. 3-7 cu lista de porunci din v.1-2? Care este relaţia dintre mântuire şi ascultarea de porunca lui Dumnezeu de a face fapte bune şi a trăi o viaţă evlavioasă?

e. În conformitate cu v. 3, cum am fost noi, cei credincioși, mai înainte?

f. Cum mântuieşte Dumnezeu în conformitate cu v. 5? Explicaţi fiecare termen şi concept. Ce înseamnă fiecare dintre ele?

g. Cine a fost vărsat din belșug peste cei mântuiți prin Isus Hristos? Cum se explică asta? Ce au devenit cei mântuiți fiind socotiți neprihăniți prin harul lui Dumnezeu?

Pastor Ovidiu Ghiţă (Biserica Creştină Baptistă „Sfânta 

Treime” din Galaţi)

Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.