EXPLICAȚII BIBLICE 8 OCTOMBRIE

Data: 8 Octombrie

Tema: Ofensiva împotriva credinței dată sfinților: profilul învățătorilor falși (vv. 4–19)

Verset de aur: Iuda v. 4

Ideea centrală: Bisericile locale trebuie să se păzească de învățăturile false care contrazic Scriptura, care își au originea în poftele corupte, care sunt pe placul firii păcătoase și care justifică un comportament imoral.     

Scop: Să-i atenționeze pe credincioși cu privire la învățăturile false care pot pătrunde în bisericile locale. 

Observații contextuale și exegetice

Audiența lui Iuda este definită teologic  (v. 1), nu geografic, de unde posibila concluzie că autorul are în vedere o rețea de comunități iudeo-creștine (cf. vv. 57, 9, 1415). Deși, inițial, își propusese să le scrie pe tema generală a „mântuirii pe care o împărtăşim împreună” sau a „mântuirii noastre de obște” (v. 3a), Iuda se vede „silit” să abordeze un subiect specific, impus de o situație urgentă și gravă: îndemnul de a lupta pentru „credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (v. 3b). 

În aceste comunități „s-au strecurat” (v. 4), adică au pătruns cu motivații ascunse, anumiți „profeți” sau învățători ambulanți care predicau și practicau libertinajul („care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru”). Caracterizarea favorită pe care Iuda le-o face acestora, în textul grecesc, este „[oameni] fără Dumnezeu” (cf. vv. 4, 15, 18). De asemenea, ei sunt dintre cei „care nu au Duhul” (v. 19) și care „tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.” Dumnezeul Triunic le este străin acestor predicatori ambulanți. 

Libertinajul sexual (vv. 4, 68, 18), îmbuibarea (v. 12) sau învățătura dată după poftele firii, în vederea obținerii unor foloase materiale (vv. 11b, 16), sunt câteva caracteristici ale vieții lor imorale. În două rânduri, modul lor de viață este sumarizat prin expresia „a trăi după poftele lor” (vv. 16, 18). 

„Pofta firii” este singura autoritate care le guvernează viața fiind „oameni supuşi poftelor firii” (v. 19). Ei nu se supun autorității „Stăpânului și Domnului Isus Hristos” (v. 4), nici călăuzirii Duhului (v. 19), nici învățăturilor apostolice (vv. 1718) și nici autorității bisericii locale (v. 8c). Este discutabil dacă sintagma „batjocoresc dregătoriile” sau „îi blasfemiază pe cei glorioși” (v. 8d) se referă la batjocorirea îngerilor (cf. v. 9), ca protectori ai ordinii lăsate de Dumnezeu în creație sau ca intermediari ai legii lui Dumnezeu (cf. Gal. 3:19). Dacă acesta este sensul, atunci Iuda se referă la faptul că acești învățători falși nu se supun niciunei autorități, nici din cer .nici de pe pământ, în afara poftelor proprii de care sunt conduși. Trebuie însă să fim rezervați în privința unei decizii exegetice categorice, alte interpretări fiind de asemenea posibile. 

Comportamentul arogant al falșilor învățători (v. 8b) este justificat și chiar încurajat prin pretenția că acest mod de viață le-a fost dat prin revelații speciale, cum ar fi „visele” de origine divină (v. 8a). Așadar, ei predică o altă revelație și o altă sursă de autoritate pentru comportamentul afișat („visele”). Mai mult, ei pretind accesul la o învățătură diferită, tainică și elitistă (cf. v. 8, 10) care însă contravine învățăturilor Domnului Isus Cristos (v. 4) și a apostolilor Săi (v. 17), și care infirmă „credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” (v. 3). Pe baza acestor considerente, o parte a comentatorilor i-a încadrat pe acești predicatori ambulanți în categoria „itineranților carismatici” care nu se supun autoritatii Scripturii şi bisericii locale. De unde și sugestia de mai sus, că ar fi pseudo-profeți.

În secțiunea v. 419, Iuda își dezvoltă argumentul epistolar printr-o serie de intercalații: printre faptele imorale ale falșilor învățători (vv. 4, 8, 1011, 1213, 16, 1819) sunt inserate aspecte ale judecății lui Dumnezeu (v. 57, 11c, 13b, 1415). Este felul lui Iuda de a spune că nicio faptă imorală a falșilor învățători nu va scăpa de dreapta judecată a lui Dumnezeu. După faptă, și… judecata!

Dumnezeu este credincios cuvântului Său. Dacă a pedepsit păcatul în perioada VT (v. 57, 11), la fel va proceda cu păcatul prezent (v. 4, 1315, 23). Comportamentul imoral al falșilor învățători nu poate fi justificat printr-o revelație specială, care contrazice Scriptura. 

Sfinții, a căror „credință preasfântă” a fost dată „o dată pentru totdeauna” (v. 3, 20), care sunt chemați și iubiți de Dumnezeu (v. 1), care sunt conduși de Isus Cristos și păstrați pentru  El (v. 1, 4) și care sunt călăuziți de  Duhul (v. 19, 20), trebuie să-și trăiască viața creștină altfel de cum și-o trăiesc falșii învățători: „dar voi…” (vv. 17, 20). Aceasta însă este preocuparea lecției următoare.

Aplicații

1. Învățăturile false, aduse de predicatori ai firii și ai libertinajului, au reprezentat o amenințare constantă pentru Biserica lui Cristos. Au pătruns astfel de învățături și în biserica dumneavoastră, fie predicate de la amvon, fie prin conferinţe sau diverse întâlniri, fie prin intermediul mass-media?   

2. Putem deduce din text că acești învățători ambulanți ar fi predicat erezii cu privire la Persoana lui Cristos (v. 4). Este cert însă că viața lor nu era supusă autorității „Stăpânului şi Domnului Isus Cristos” (v. 4), iar faptele lor contraziceau învățătura Scripturii (v. 47). Testul moralității (al caracterului) a fost întotdeauna decisiv în evaluarea unui profet, predicator sau slujitor bisericesc (Isaia 28:7; 30:1011; Ier. 23:1117; Ezec.13:27; Mica 2:11; 3:5, 11; Ţefania 3:4; Mat. 7:1520; Rom. 15:18, 1 Tim. 3:1–13; etc). Cum ar trebui să procedeze bisericile de azi cu cei care nu predică erezii, dar a căror viață le contrazice predicarea? 

3. „Itineranții carismatici” își justificau practicile imorale pretinzând revelații speciale care însă contraziceau Scriptura (v. 47) și învățătura apostolică (v. 1718). Identificați câteva practici (nu neapărat imorale) prin care anumite confesiuni religioase s-au îndepărtat de învățătura Scripturii de-a lungul istoriei Bisericii. Care este sursa de autoritate la care apelează aceste confesiuni în încercarea de a justifica adoptarea practicilor respective (rațiune/știință, revelație, tradiție, etc.)?  

4. Conform Mărturisirii de credință a Cultului Creștin Baptist, Sfânta Scriptură „e singura regulă şi normă de credincioşie şi purtare în viaţa aceasta… este singura autoritate în materie de religie; ea e suficientă pentru învăţătura noastră.” Orice învățături sau practici care vin în contradicție cu Scriptura trebuie respinse în mod categoric! Cum ar trebui să se procedeze în cazul unor probleme sau practici la care Scriptura nu se referă în mod direct?  

5. Imoralitatea sexuală (v. 4, 68, 18), îmbuibarea sau lăcomia (v. 12) și compromisul în vederea obținerii unor foloase materiale (v. 11b, 16) sunt atât de prezente în societatea noastră. Cum poate fi împiedicată pătrunderea acestora în biserici? 

Sugestii practice

1. Devotați-vă studiului zilnic al Scripturii. Folosiți și comentarii, introduceri sau studii de calitate care vă pot ajuta să înțelegeți Scriptura corect și profund. Privitor la folosirea acestor resurse ajutătoare, cereți recomandări de la persoane avizate.  

2. Citiți un studiu sau o carte care analizează învățăturile străine care au pătruns în bisericile evanghelice, în ultimii ani. 

3. „Rugați-vă prin Duhul Sfânt!” Cereți-i Domnului discernământ spiritual: personal, pentru cei care dau învățătură în biserică şi pentru întreaga biserică. 

4. În cazul în care vă luptați cu ispite din domeniul sexual, cu lăcomia alimentară sau cu materialismul („iubirea de bani”), găsiți cel puțin o persoană de încredere, matură din punct de vedere spiritual (și de același gen) căreia să îi dați socoteală și care să lupte alături de dumneavoastra în post și rugăciune.

Întrebări pentru discuție

1. „Vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”, le reproșa Domnul Isus preoților saduchei (Mat. 22:29). Cât de bine este cunoscută Scriptura în bisericile de azi? Cât de fidel este predicată Scriptura de la amvoane? Oferiți soluții concrete pentru a remedia situația. 

2. Care credeți că sunt cele mai periculoase învățături care au pătruns (sau încearcă să pătrundă) în bisericile noastre? 

3. Care sunt structurile de autoritate față de care trebuie să manifeste supunere cei care predică sau dau învățătură într-o biserică locală? 

4. Cum putem birui ispitele sexuale, lăcomia alimentară sau iubirea de bani? Identificați câteva moduri concrete și practice.

Amiel Drimbe (Institutul Teologic Baptist din București) 


Lasă un răspuns