EXPLICAȚII BIBLICE 29 OCTOMBRIE

Data: 29 Octombrie

Tema: Relațiile necesare reconcilierii 

Text:  Filimon 8-16

Verset de aur: Filimon 10

Ideea centrală: Reconcilierea se poate realiza prin arătarea dragostei față de celălalt și prin evidența unei schimbări autentice 

Scop: Să-i ajute pe credincioși să învețe să oferă acceptare și primire față de cel care a greșit, dar și pe cel care greșește să realizeze nevoia unei schimbări reale

Observatii contextuale si exegetice

După aprecierile făcute lui Filimon în introducere, acum apostolul Pavel trece la prezentarea motivului pentru care a scris această epistolă. Problema nu este introdusă în mod direct, ci mai întâi este discutată abordarea. Felul în care apostolul pune problema este explicat tocmai de el, și anume sub forma unei rugăminți (v.9). El putea să abordeze sub forma unei porunci (v.8), având această libertate în Cristos, adică autoritatea necesară, dar nu o face. Pavel doreste ca Filimon să răspundă din dragoste cererii lui (v.9). Porunca generează o acțiune care are drept motiv principal obligația. Dragostea generează acțiuni care au drept motiv principal dorinta inimii.  

Apostolul Pavel îi scrie lui Filimon pentru a-i cere să îl primească înapoi pe Onisim (v.12-13), sclavul său, care după ce îl jefuise a evadat și a ajuns la Roma. În vremea aceea sclavia era permisă, dar și reglementată din punct de vedere legal. Comentatorii biblice suțin că au existat undeva la 60 de milioane de sclavi din Imperiul Roman, bărbați și femei, care au fost tratați ca niște mărfuri care puteau fi cumpărate sau vândute. Un sclav obișnuit se putea vinde la un preț de 500 de dinari, un dinar fiind salariul unui muncitor pentru o zi de muncă. Mult mai scump se videau sclavii educați și care aveau o anumită calificare, prețul fiind undeva la 50.000 de dinari. Un stăpân de sclavi putea de bună voie elibera un sclav sau un sclav putea să-și cumpăre libertatea dacă reușea să adune banii necesari (Fapte 22:28). Dacă un sclav a fugit, stăpânul mergea la autorități și anunța acest fapt cu precizarea numelui și prezentarea unei scurte descrieri. Orice cetățean liber, care a găsit un sclav fugar, putea să preia custodia asupra lui și chiar să mijlocească sau să negocieze cu proprietarul sclavului. Sclavul nu era în mod automat returnat stăpânului, dar nici nu era în mod automat condamnat la moarte. La urma urmei un sclav era un bun personal scump și folositor pentru stăpân, iar acesta nu își permitea luxul să rămână fără el așa ușor. 

Prin această scrisoare apostolul Pavel dorește ca Filimon nu doar să-și primescă sclavul înapoi, ci el dorește să contribuie la repararea relația dintre cei doi, ajutându-l pe Filimon să-l vadă pe Onisim într-un mod diferit. Cele două argumente folosite de Pavel în acestă mediere sunt faptul că Onisim s-a schimbat (v.10-16) și faptul că apostolul este gata să acopere paguba (v.17-22). Schimbarea s-a realizat prin „naștere”, adică convertire. Părintele lui spiritual fiind chiar  apostolul Pavel, iar aceasta s-a întâmplat când el era în lanțuri, în închisoare. Acest eveniment l-a schimbat pe Onisim, schimbare care s-a reflectat, potrivit spuselor apostolului Pavel, în schimbarea comportamentului și statutului. Textul insistă pe două tranziții care au avut loc în viața lui Onisim, pe de-o parte, de la nefolositor la folositor (v. 11-14), iar pe de altă parte, de la rob la frate (v. 15-16). În versetul 11 avem un joc de cuvinte generat tocmai de semnificația numelui lui Onisim, care înseamnă „folositor”. Cu alte cuvinte folositorul care ți-a fost nefolositor a devenit acum folositorul de care te poți folosi. Un alt paradox adus de convertire este că robul tău, de fapt, acum îți este frate în credință. 

Pavel folosește trei tipuri de relații în această epistolă. Primul este acela de „tovarăș” de lucru, de luptă sau de temniță (v.1,2,23,24). Tovarășii sunt persoane legate împreună de un proiect sau de o stare. Ei au  o relație funcțională. Al doilea termen este cel de „prieten” (v.17) Acesta descrie o relație sentimentală, voluntară și este superioară celei pur funcționale. Al treilea termen este cel mai profund pentru că descrie o relație familială, organică. „Frate”(v.20) sau „copil” (v.19) sunt realități care nu se pot schimba. La aceste nivel operează apostolul Pavel în procesul reconcilierii: Filimon este fratele lui (v.20), chiar dacă este și tovarăș (v.1) iar Onisim este copilul lui preaiubit. 

Aplicații

1. Motivația principală în a te împăca cu cel care ți-a greșit trebuie să fie dragostea și nu obligația. Pe de-o parte, Sfânta Scriptura ne cere să acordăm iertare și să refacem relațiile care au fost întrerupte, dar, pe de altă parte, ne spune că noi trebuie să facem acest lucru din dragoste. O adevărată restaurare este dominată de dragoste și nu de obligație. 

2. Credincioșii care au fost parte în procesul schimbării unui om trebuie să fie mediatorii sau “giranții” față de persoana sau persoanele cărora le-a greșit. Repararea unei relații nu este o acțiune ușoară nici pentru cel care a greșit, nici pentru cel căruia i s-a greșit. Ceilalți credincioși trebuie să sprijine acest proces de restaurare a relațiilor în cadrul comunității creștine.  

3. Repararea unei relații nu se face prin simple afirmații de regret, ci aceste afirmații trebuie însoțite de schimbări evidente de atitudine, mentalitate și comportament. De aceea, procesul de restaurare al unei relații poate fi unul de durată. 

4. Schimbarea, în întregul ei, nu poate fi realizată prin constrângere, ci prin convingere, prin convertire. Ca și în societatea sclavagistă unde existau reguli pentru situații specifice, și astăzi noi avem principii și reguli de relaționare, izvorâte din Cuvântul lui Dumnezeu, dar până când persoana nu este schimbată din interior, resturarea relației nu este posibilă.

5. Cu cât problema este mai dificilă, cu atât nivelul relațiilor trebuie să fie mai profund. Ele trebuie să „susțină” povara reconcilierii.

Sugestii practice

1. Rogă-L pe Domnul să îți arate ce lucruri ar trebui schimbate la tine pentru ca să poți restaura o anumită relație cu cineva. 

2. Mijlocește pentru schimbarea credincioșilor care ți-au greșit ție sau se află într-o relație conflictuală cu alți credincioși. 

3. Fii gată să devii un mediator între frați pentru restaurarea relațiilor și zidirea unui climat de armonie în adunare.  

4. Fii un un promotor de relații puternice! Fă primii pași în a aprofunda relațiile pe care le ai în biserică și în afara ei. 

Întrebări pentru discuție

1. Cum își folosește Pavel autoritatea și relația pe care o are cu Filimon pentru a rezolva o anumită problemă? (v. 8-9)

2. Care este problema pe care dorește ca Filimon să o rezolve? (v. 10-14)

3. Ce schimbări menționeză apostolul Pavel că au avut loc în viața lui Onisim? (v.10-15)

4. Cum pot aceste schimbări să contribuie la restaurarea relației dintre Onisim și Filimon? 

5. În ce mod copiii lui Dumnezeu pot îndeplinii „slujba împăcării”? În ce domenii?

Pastor Daniel Fodorean (Biserica Baptistă Nova Vita, 

Constanța)


Lasă un răspuns