Misionari în Peru

Scrisoare de informare misionară pe lunile iulie/august, din jungla Peruană.

Activități de vară

Va scriem într-o perioadă în care experimentăm pace, bucurie și mare satisfacție datorită faptului ca din luna iulie viața noastră a reintrat în normalitate. Adina a depășit toate complicațiile cu sănătatea provocate de sarcină și, după 3 luni de stat la pat, analize, doctori și emoții, a primit undă verde de la doctor ca să poată călători și să își reia slujirea în trib. Așa că am putut să mergem la San Fausto toți trei și să petrecem acolo cele mai toride zile ale verii din zona de junglă. Despre asta vă vom povesti în cele de mai jos, sperând să includem doar detaliile necesare pentru ilustrarea realitații spirituale a poporului asheninka.

Vara în junglă este perioada fără ploaie, adică secetoasă. La Pucallpa au fost două luni de zile cu doar câteva picături de apă. Insuficiente. Iarba s-a veștejit. Animalele sufereau căci nu mai aveau ce mânca. Nativii în schimb sunt foarte activi în agricultură în perioada aceasta. Taie porțiuni mari de pădure, lasă totul să se usuce, apoi îi dau foc ca să poată face acolo ogoare, adică să planteze diferite plante din care trăiesc ei. E nevoie să facă asta în fiecare an, deoarece pământul e sărac și trebuie făcute rotații periodice pentru a putea avea recoltă.

Pentru cei care în zonă au plantații de aciote, începe marea campanie de recoltare, care ține până în octombrie. Sunt atât de ocupați cu culesul că nu își mai fac timp de altceva. Pentru alții vara e foarte atractiv mersul la plajă. Nu ca cei care merg pe litoral să se bronzeze și să se relaxeze. Conceptul de plajă pentru ei înseamnă să găsească un banc de nisip pe marginea râului, ca să dea la pește. Își încropesc un umbrar și stau acolo zile la rând, dormind noaptea direct pe nisip, mâncând preștele proaspăt pe jăratic. Cum copiii au vacanța de jumătatea anului școlar, ei nu se mai simt legați de sat, așa că în această perioadă satele lor pot părea a fi pustii, căci zile în șir nu găsești picior de om: toți s-au dus la plajă.

Această situație specifică verii nouă ne-a creat dificultăți și dezamăgiri la început. Noi făcusem mari eforturi ca să putem fi între ei din nou și voiam să profităm la maxim de timpul acesta. Dar nu aveam cu cine lucra, căci orice activitate am fi programat nu se putea desfășura fără prezența oamenilor. Duminica la adunare veneau puțini adulți, dar nelipsite femeile care de ani de zile arată un interes deosebit pentru Cuvânt. Copiii cu care Adina formase o echipă frumoasă la școala duminicală anul trecut arătau indiferență căci au crescut și acum au alte atracții, iar cei mici depindeau de barca părinților pentru a se deplasa până la locul unde de obicei desfășurăm lecțiile. Iar bărcile erau ocupate la plajă de către părinți. Viața nomadă care lor le place așa de mult nu e un element favorabil pentru stabilirea unui program de activități.

Eram frustrați și dezamăgiți. Peste toate acestea, ne luptam cu lipsa acută de apă. În sat, sursa noastră primară de apă este cea de ploaie, iar dacă nu plouă cărăm apa de la puțul săpat de Segadores acum 10 ani de zile. Dar și acesta s-a degradat foarte mult, apa iese colorată de la cărămizile din interiorul puțului, și în august chiar a secat. Asta a fost cea mai mare provocare pentru sănătatea noastră, mai ales pentru Adina care trebuia să evite orice îmbolnavire ca să nu i se dea din nou peste cap sistemul imunitar sau să trebuiască să ia medicamente care să amenințe dezvoltarea bebelușului.

Dumnezeu ne-a încurajat iarăși la capitolul acesta. Când am reușit să comunicăm cu exteriorul am rugat pe frații de la diverse grupuri de rugăciune să ceară ploaie pentru noi. Dumnezeu ne-a trimis ploaie când ni se terminau rezervoarele de apă. Ploaia dura doar două ore, dar suficient cât să ne umplem toate rezervoarele. Asta s-a întâmplat de 2 ori în toată luna, în condițiile în care în alte părți nu a plouat nimic. Bineînțeles că trebuia să calculăm fiecare picătură pentru orice activitate de igienă, iar la spălatul rufelor chiar reciclam parte din ea. Cel mai frustrant a fost pentru Ephram care nu avea voie să se murdărească sau să se joace cu apa, activiate foarte atrăgătoare pentru el.

Lipsa asta de ploaie face ca râul să scadă foarte mult și ca deplasările cu barca să devină mai periculoase decât în sezonul ploios când avem nivel mare de apă. Motivul? Se creează zone unde apa scade așa de tare că barca se așează de fundul râului, și dacă e în apropierea unor curenți puternici, se poate răsturna foarte ușor. Ca de exemplu la confluența a două râuri, cel principal curge repede, iar cel mic scade până ce barca se blochează pe nisip chiar în buza curentului vijelios. Trebuie împinsă controlat, sărind la timp în ea ca să repornești motorul împotriva curentului înainte ca acesta să te dea peste cap. Mai avem și o zonă cu stânci ascunse în mijlocul râului și se formează curenți puternici, valuri mari, iar pietrele de pe fundul apei pot să lovească motorul și să il stingă chiar unde ai mai mare nevoie de el ca să controlezi barca pentru ca să nu te tragă curentul spre stânci.

Acestea sunt doar două din porțiunile mai dificile din drumul nostru din sat la oraș. Fie că mergem la piață, sau la doctor, la internet sau să ne răcorim cu o înghețată, trebuie să calculăm bine cum mergem, pe cine luăm să ne ajute la împins barca, și câtă greutate ne permitem să cărăm ca să trecem prin zonele astea. Așa că, și din punctul acesta de vedere nu ne permiteam să avem urgențe medicale. Slavă Domnului că El ne-a păzit, nu ne-a lăsat sa călcăm nici pe șerpii de afară, nici pe scorpionii pe care literalmente îi găseam prin casă, iar atunci când trebuia să ieșim la cumpărături, barca noastră plutea de parcă nu ne lipsea apa. Poate sună inventat sau exagerat, dar pentru noi cei care am văzut astea cu ochii noștri și cu inima plină de emoții, știm că mâna lui Dumnezeu a fost cu noi și ne-a încurajat ca să nu ne speriem de dificultăți și să dăm înapoi.

Când nativii au înțeles că nu vom putea rămâne între ei pe o perioadă foarte lungă cum erau ei obișnuiți, au început să ne caute și să profite de prezența noastră. Am avut și ceva bolnavi de care să ne ocupăm, în special bebeluși care aveau vreo infecție puternică, sau copii cu gripă. I-am putut ajuta, Ephram s-a jucat între copii gripați (iar asta la un copil nativ nu înseamnă forme ușoare, ci tuse urâtă cu cine știe ce complicații), Adina a intrat și ea în contact cu ei când îi învăța din Biblie, și culmea, nu s-a îmbolnăvit. Dăm slavă Domnului pentru asta.

Marc a reluat proiectul de prelucrare a lemnului la abric cu bărbații. Au în desfășurare construcția unei cantine pentru copii, unde se servesc zilnic alimentele ce prepară mămicile pentru copiii de la școală și grădiniță. Guvernul trimite aceste alimente pentru școala primară, iar pentru grădiniță am făcut noi rost de donații de la un prieten român ce lucrează aici în Peru în proiecte de ajutorare socială. Ca să primească aceste alimente de la guvern, părinții au fost condiționați să contruiască o cantină care să îndeplinească condiții de igienă. Și cum resursele lor nu sunt bănești, ci constau în lemnul din pădure, le trebuia o modalitate de prelucrare a acestuia ca să îl poată folosi în construcții. Marc i-a ajutat împrumutându-le și reparându-le drujbele, și, împreună cu Gregorio și mai târziu Zsolti, au tot pus la punct un abric care acum e funcțional. Așa au prelucrat o mare parte din scândurile necesare construcției.

În condițiile de vară a fost oportună reluarea proiectului de drum forestier. Fiind un proiect realizat cu ajutorul guvernului regional, depindem de ei la capitolul timp. Cum a plouat puternic până la jumătatea lui iunie nu s-a putut relua construcția drumului principal între San Fausto și Puerto Bermudez. S-a făcut licitația proiectului și imediat cu încetarea ploilor cei care au câștigat au reluat lucrările. Ca să accepte să pietruiască și segmentul nostru de drum, se cere ca localnicii din San Fausto să o mențină curată de ierburi și de copacii căzuți. În condiții de vară și plajă, Marc și șeful comunității au trebuit să fie foarte convingători ca oamenii să își facă timp și chef să meargă să curețe drumul. Slavă Domnului că oamenii au răspuns și au avansat destul de mult cu ce se cere de la ei. Cu ajutorul drujbelor noastre, au fost înlăturați zeci de arbori căzuți în drum. De asemena s-a construit o punte peste cea mai adâncă vâlcea din traseu, unde apele din iarna trecută au măturat primul podeț provizoriu. Planul e ca în octombrie Marc să termine de construit cu sătenii un pod mai sănătos pe care să poată trece vehicule ușoare. În sensul acesta el investigează piața să vadă dacă merită să cumpărăm un triciclu motorizat de marfă cu care să transportăm chiar și o tonă de materiale pe acest drum.

Pentru că e înțelept să faci iarna car și vara … burlane, Marc a folosit timpul în sat pentru a instala la grădiniță jghiaburile pentru colectarea apei de ploaie. Din păcate n-a reușit să termine tot sistemul de apă potabilă pentru uzul copiiilor preșcolari, dar speră să ridice turnul de apă în octombrie.

Legat de lucrarea spirituală, suntem tot mai conștienți că avem de depașit obstacole mari din cauza dezinteresului acestor oameni pentru lumea de dincolo și viața eternă. Am putut organiza în continuare adunări de copii de două ori pe săptămână, cu adulții duminica, iar mai nou, cu femeile și adolescentele din vecinătate am avut lunea și vinerea seri de studiu biblic la noi acasă. Cum adulții găsesc mereu justificări ca să lipsească duminica pe motiv că e vreme buna de mers la câmp, iar seara la ei acasă oricum nu mai au ce face după ora 7, pe întuneric, pe când noi avem curent electric, Adina a invitat femeile și adolescentele dimprejur la un studiu biblic. Și mare i-a fost surpriza când au acceptat și au venit fără lipsă. Doar că nu știa în ce se bagă. Mai întâi au studiat pasaje biblice care să completeze ce vedeam că le lipsește din înțelegerea Evangheliei, dar apoi, la cererea lor a mers pe un studiu despre căsătorie și familie. Așa a ajuns Adina să afle că cel mai mare impediment care îi ține departe de Dumnezeu este imoralitatea sexuală. Beția este strâns legată de aceasta. Copiii pe care de mici îi învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu, la 12 ani se schimbă pentru că sunt încurajați să își înceapă viața sexuală căutându-și partenerii la petreceri, alegerea făcând-o deseori în stare de ebrietate. Așa se întemeiază la ei căsnicia: de pe la 12 ani, beți. Nu e de mirare că au problemele pe care le au. Totuși ne bucurăm enorm de ocazia aceasta de a-i face conștienți că stilul acesta de viață e trist, nesănătos și cu efecte devastatoare aici și în veșnicie. Adina a putut încuraja mamele să își învețe fetele la abstinență, la alegerea partenerului având criterii sănătoase, iar pe fii lor să îi învețe să respecte fetele și să practice monogamia. Era ca și cum vorbea de alte planete, dar cu siguranță că organizând acest studiu pe o perioadă mai lungă se vor vedea efectele pozitive în societatea lor. Trăiesc așa dezordonat și tragic, pentru că nu știu altfel și sunt dornici să se schimbe ceva. Doar că pentru aceasta avem nevoie de mai mulți lucrători implicați ca să putem desfășura cu ei ceva de durată, pe termen mai lung. Ne-am bucurat să vădem ceva efecte chiar și pe termen scurt. Fetele adolescente veneau și îmi cereau să le pun muzică creștină pe memoria celularelor, unii băieți tineri au acceptat să vină la serile de filme creștine, ba chiar să apară duminica la adunare.

La cererea Șefului, Marc a încercat să consilieze o pereche de tineri care voiau să se despartă. El o înșelase cu o adolescentă la ultima petrecere, și pierzându-și mințile după ea, voia să-și lase nevasta însărcinată în luna a 9-a. Li se părea prea complicat să mai încerce să se împace. Preferau să râdă și să se prefacă că nu suferă, și ea să primească o pensie alimentară decât să aibă pe soț și tată al copiilor în casă.

Cu copiii a fost mai greu pentru că erau prea mulți pentru Adina singură; mulți din ei venind pentru prima dată, și întocmai ca niște copii ieșiți din inima pădurii erau greu de stăpânit, neștiind de ordine și reguli. Slavă Domnului că i-a dat El sănătate și putere sa facă față la câte 25-30 de copii deodată. De mare folos ne-a fost căsuța nou construită pentru lucrarea cu copiii, căci încăpeam toți foarte bine, nu ne topeam de caldură fiindcă neavând pereți beneficiam de ventilație naturală, iar Adina putea face față la diferitele mirosuri neplăcute emanate de copiii care nu practică o igienă prea strictă. Chiar și în luna a 6-a de sarcină, grețurile amenințau permanent de la mirosuri mai grele.

Duminicile cu adulții am reluat studiul din Marcu cu aplicații la realitățile locale (Sărbătoarea lui San Juan, fariseisme locale, puterea Domnului Cristos peste duhurile rele). Dintre bărbați au venit doar șeful Acensio și Jose, dar care au ascultat cu atenție și participau la discuții. Grupul de femei a fost constant. Rosalia, Florentina, Dora, Berta, Rosa, Adelina, Hermelinda au venit mereu. Rugați-vă pentru ele. Cel mai interesant în capitolele 7 și 8 din Marcu e că e suficient material teologic despre divinitatea lui Cristos, cât să nu mai ai nevoie de informații adiționale pentru a crede și a fii mântuit. Marc a insistat pe nevoia lor de a recunoaște că acest Isus este șeful maxim peste orice lucru creat, cu o autoritate divină inegalabilă, drept pentru care și ei trebuie să i se supună de bună voie, căci altfel…

 

Reveniți la Pucallpa

Marc a profitat de zilele încă uscate ca să cheme o echipă de muncitori și să realizeze proiectul de drenare a terenului unde e reședința noastră, în așteptarea ploilor nemiloase. A fost nevoie de aproape 3 săptămâni de muncă zilnică la betoane pentru a construi șanțuri, borduri, drenaje, terasări, pentru ca toată apa care vine mai de sus, să treacă de locuința noastră fără a lăsa mlaștină în curte. Iarna trecută la un moment dat nu mai reușeam să ieșim cu mașina în drum, rămasă în șanț patinând. A fost nevoie de tractorul vecinului să ne tragă afară… doar ca să ducem copilul la grădiniță dimineața. În paralel cu muncitorii, Marc a lucrat și la garaj și terasă, cu ținta să le acopere înainte de a merge la Lima, ca să nu ne mai intre ploaia în casă pe uși, când bate vântul tare.

Într-o zi când ne-am întâlnit cu un păstor prieten la cumpărături, i-a cerut lui Marc să predice duminica următoare în adunarea pe care o mai frecventăm când suntem în oraș. Marc a acceptat bucuros, mai ales că era vorba de predicare expozitivă la rând din cartea profetului Daniel. A avut ca studiu capitolul 4, când cel mai puternic om al lumii din vremea aceea, Nabucodonosor, a fost pus la punct de Dumnezeu pentru semeția lui. Cât de des s-a mai repetat această istorie de-a lungul timpului! Dar poate nimeni n-a avut nevoie mai mare de această lecție, ca prăpădiții evrei care aveau nevoie să li se reamintească că Dumnezeu e atotputernic, și fără templu, și departe de Ierusalim. Și cât de des avem toți nevoie să ne amintim acest lucru!

 

Planuri de viitor. Marc intenționează să mai meargă încă o dată în comunitate în septembrie / octombrie. Ne rugăm să poată avea un coechipier ca să nu fie singur. Puteți să vă rugați pentru el în privința aceasta sau să vă oferiți ca voluntari, cei care puteți. Adina și Ephram vor trebui să zboare la Lima spre jumătatea lui octombrie. Adina își dorește să nască la aceeași clinică unde a fost cu Ephram, căci, la costuri rezonabile, a avut parte de un tratament profesional de mare calitate. Și Adina a avut complicații serioase la naștere, iar Dumnezeu i-a folosit pe doctorii din această clinică să intervină la timp ca să nu se termine rău. Cum pentru a străbate jumătate de țară cel mai puțin complicat e cu avionul, ea va putea zbura la limita permisă de companii pentru o femeie însărcinată. Va avea nevoie de un permis special de la doctor, dar ne rugăm să nu fie probleme și să poată face această călătorie fără neplăceri sau complicații.

Între timp suntem în așteptarea aprobării autorităților de la Imigrări ca să ne schimbăm statutul de la viza de misionari care are renovare anuală și două controale pe an, la o viză fără limite de timp, ce ne solicită doar o plată anuală în calitate de imigranți. Dacă am putea-o obține am fi mai liberi să ne alegem perioadele când să lipsim din Peru, nu ne-am mai teme de restricții din partea guvernului față de rezidenții religioși (an de an sunt îngrădiri tot mai mari pentru această viză de misionari) și alte câteva libetăți pentru care am zis că merită să încercăm. Nu știm dacă vom fi aprobați, dar vă invităm să vă rugați împreună cu noi pentru un răspuns favorabil.

 

Pentru cei care locuiți în emisfera nordică și la voi vine toamna, vă urăm succes la școală, recolte bogate, serviciu ușor. Să căutăm dar să ne facem partea, cât ține de noi, să luăm cu noi pe cât mai mulți. Maranata!

 

Fam. Dumitru

Marc, Adina, Ephram, bebe.


Lasă un răspuns