EXPLICAȚII BIBLICE 2 IULIE

Data: 2 Iulie

Text: Geneza 2:1-25 

Verset de aur: Geneza 2:7

Tema: Prezența activă a lui Dumnezeu în creație

Ideea centrală: Dumnezeu este Creatorul omului și al întregului univers. Tot ce există în cosmos își are originea în voința suverană a lui Dumnezeu de a crea prin manifestarea Sa directă și activă în univers.  

Scopul lecției: Să identificăm Sursa vieții și a existenței cosmosului pentru a ne lega propria noastră existență de această Ființă Absolută cu o atitudine de credință și închinare care să dea, în schimb, sens și binecuvântare vieții noastre umane.

Explicaţii contextuale și exegetice 

Geneza este Cartea Începuturilor. Aici găsim informații legate de începutul existenței universului și al omenirii. Într-un stil succint și dinamic, regăsim în această carte a Vechiului Testament informații cu caracter de Lege Absolută sau Principii Fundamentale de viață în universul creat.  

În primele capitole ale cărții Geneza, chiar de „la început”, Dumnezeu este descris, într-un mod activ și repetitiv, ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor (1:1). Remarcați forța verbelor care relatează manifestarea Creatorului în lume: „a făcut” (1:1), „se mișca” (1:2), „a zis” (1:3), „a văzut” (1:4), „a despărțit” (1:4), „a numit” (1:5), etc. Această formă de relatare crează imaginea unei prezențe dinamice a lui Dumnezeu Autosuficient care a „pășit” în creație pentru a-i da formă și scop. Astfel că, nu întâmplarea haotică se află la originea universului creat, ci Mintea Creatoare a lui Dumnezeu ce a făurit tot ce există cu un scop măreț și cu o Mână Puternică. Este important de reținut că Dumnezeu nu a creat universul „de la distanță” (prin intermediari), ci „de aproape” (prin implicarea Sa directă), modelând cu Mâna Sa omul (1:26; 2:7) și așezând ca într-un puzzle cosmic astrele „în întinderea cerului” (1:17).

Textul pentru studiu redă într-un mod succesiv și coerent modul în care Dumnezeu a creat universul existent.

Observați în textul pentru studiu:

1. Sărbătoarea de la sfârșitul creației (2:1-3). Opera creației universului aparține în exclusivitate lui Dumnezeu. Timp de șase zile, Creatorul a modelat cosmosul și viața din univers cu măiestria caracterului Său și cu puterea Cuvântului Său (1:31). Însă, în ziua a șaptea, ni se spune că Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (2:2), și că El a „binecuvântat” și a „sfințit” această zi (2:3). Rețineți că omul a fost creat doar în ziua a șasea, după ce toate celelalte viețuitoare și elemente cosmice au fost create (1:24-31). Imaginați-vă uimirea pe care a avut-o Adam când a privit frumusețea creației divine, care înainte de căderea în păcat, era perfectă, sfințită, aflată în pace și odihnă! Insă, mai uimitor este faptul că, potrivit Planului Divin, prima zi de viață a omului creat a fost o zi de sărbătoare, Ziua Sabatului (Ziua Odihnei). Astfel, Dumnezeu l-a așezat pe om în Odihna Sa și l-a invitat la celebrare în această zi de sabat (terment ce în limba ebraică înseamnă odihnă). După căderea în păcat, odihna „ca cea de sabat” a devenit o tânjire a sufletului nostru, odihnă în care intrăm, în prezent, doar în mod spiritual (Evrei 4:8-10). Evident, promisiunea lui Dumnezeu conține și restaurarea deplină a creației (Romani 8:19-23), zi după care urmează sabatul (odihna) eternă (2 Petru 3:13). 

2. Actul special al creării omului (2:4-7). Această secțiune prezintă „istoria cerurilor și a pământului” (ceea ce au devenit ele prin actul creației divine). De remarcat că Dumnezeu a alcătuit o „istorie” specială pe care a imprimat-o universului creat, istorie pe care El continuă să o „scrie” cu noi și astăzi. Crearea universului nu este o mitologie sau o alegorie, ci este istoria concretă alcătuită de Dumnezeu în lumea noastră.

La crearea lui Adam, contrastul este izbitor: în cadrul în care nu exista viață, creștere, ploaie și nimeni care să lucreze pământul, Dumnezeu l-a format cu multă grijă pe om (2:5-6). Remarcați aici expresia „Domnul Dumnezeu” care se repetă în această secțiune. Ideea transmisă este aceea că Acela care Crează este Suveranul Absolut ce acționează cu putere absolută și autosuficientă asupra creației. 

Omul se deosebește imediat ca fiind cea mai importantă parte a creației lui Dumnezeu (2:7). Creat după chipul lui Dumnezeu, omul devine punctul de interes central pe măsură ce se desfășoară narațiunea cu privire la alcătuirea lui Adam. Mai întâi, ni se oferă mai multe detalii cu privire crearea primului om. Astfel, aflăm că Dumnezeu a alcătuit bărbatul din „țărâna pământului”, i-a „suflat…viață” și l-a făcut „un suflet viu” (2:7). Remarcați aici cele două părți componente în structura omului: partea materială (modelată de Dumnezeu dintr-un material creat de Dumnezeu chiar la început – „țărână”) și partea spirituală (generată din Dumnezeu ca Sursă Absolută de viață). Verbul „a făcut” din Geneza 2:7 este diferit de cel din capitolul 1:1 (aici în limba ebraică se regăsește termenul „bara” care înseamnă creație din nimic – fără material preexistent). Rețineți aici componenta veșnică din alcătuirea omului (sufletul său) care își are originea în Însăși Ființa Eternă a lui Dumnezeu. Aceasta face ca omul să fie special în întreg spectrul creației.

3. Scopul pentru care Dumnezeu a creat omul (2:8-17). Omul a fost așezat de Creator într-un cadru perfect. Grădina Eden constituia mediul feeric de existență zilnică a omului, „coroana” creației divine (2:8). Planul inițial al lui Dumnezeu a fost ca omul să trăiască veșnic în prezența Sa, de vreme ce El i-a oferit lui Adam posibilitatea de a se hrăni din „pomul vieții” (2:9). Pe lângă pomul care genera viață, Creatorul a așezat în grădina Eden și pomul care genera cunoaștere: „pomul cunoștinței binelui și răului” din care, însă El i-a interzis omului să mănânce (2:9). Gândul originar al lui Dumnezeu a fost ca omul să nu experimenteze răul în mod fizic sau psihic, ci El a dorit ca Adam să cunoască răul doar ca idee (concept): rău era să nu asculți de Creator. Dacă omul n-ar fi desconsiderat interdicția divină (2:16-17), atunci el n-ar fi știut niciodată ce este răul din proprie experiență. De ce a introdus Dumnezeu o astfel de interdicție? Pentru ca omul să-și exercite libertatea sa de alegere (liberul arbitru cu care a fost inzestrat de Creator) și pentru a-și dezvolta capacitatea sa de ascultare de Dumnezeu. Potențialul unei catastrofe era mare dacă omul ar fi depășit limitele stablite de Creator (ceea ce s-a întâmplat mai târziu): „vei muri negreșit” (2:17). Prin urmare,  alegerile pe care trebuia să le facă omul vizau viața și moartea, binele și răul.

În aceeași ordine de idei, Creatorul a gândit să ofere omului și o responsabilitate nobilă: „l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească” (2:15, 19-20). Aceasta era o slujbă făcută pentru slava lui Dumnezeu și-i aducea omului multă împlinire.

4. Raiul din familie (2:18-25). Proiectul originar al Creatorului pentru om conținea și planul unei relaționări (comuniuni) cu o altă ființă „care să i se potrivească” și care să-i fie „un ajutor potrivit” (2:18) (termenul „ajutor” nu era un cuvânt înjositor, de vreme ce Dumnezeu Însuși este descris ca fiind un Ajutor – Ps. 70:5). Găsim aici enunțul neobișnuit făcut de Creator și anume că „Nu este bine ca omul să fie singur” (2:18) (în timp ce toate celelalte aspecte ale creației erau bune (1:4, 10, 12, 18, 21, 25). Așa cum Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt coexistă și conlucrează într-o comuniune eternă (1:26), la fel omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a fost adus într-o comuniune specială (familie) cu „o femeie” pe care El a creat-o din „carnea” și „coasta” lui (2:21-23). Prin urmare, familia nu este o invenție umană ci un proiect divin de unitate, armonie și perpetuare a vieții umane. Proiectul divin pentru familie conține și câteva instrucțiuni punctuale: omul „va lăsa” (se va detașa de loialitatea față de părinți), „se va lipi” (se va atașa cu loialitate deplină față de nevasta sa) și „vor face un singur trup” (vor constitui o unitate indivizibilă). Separarea (divorțul) nu face parte din Planul Divin pentru familie. Goliciunea lor (2:25) sugerează că ei nu aveau sentimente de vinovăție în intimitatea lor fizică. Martin Luther a afirmat că înainte de căderea în păcat, omul a fost acoperit de slava lui Dumnezeu. De aceea, afirmaţia că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Rom 3:23) sugerează, în înţelegerea lui Luther, faptul că prin păcat omul a pierdut slava lui Dumnezeu cu care a fost 

îmbrăcat prin creaţie. In lucrarea de mântuire, oamenii sunt „schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18).

Aplicaţii

Citeste capitolul Despre om din Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.

1. Recunoaște-L pe Dumnezeu ca Suveran și Creator al universului. Închină-te Lui cu reverență! El este Creatorul, Susținătorul și Speranța veșnică a omului, precum și a întregii creații.

2. Întărește-ți convingerea potrivit căreia originea vieții și a universului se află în Planul Măreț de creație a lui Dumnezeu. Existența universului nu s-a produs prin evoluție și nici nu este o mitologie sau o algorie, ci este o parte esențială a istoriei divine create prin manifestarea lui Dumnezeu în lume.

3. Conștientizează faptul că Planul inițial al lui Dumnezeu pentru om conține aspecte și lucruri glorioase. Răul și moartea n-au făcut parte din Planul originar al Creatorului.

4. Reconsideră locul și responsabilitățile pe care le are omul în creație. Urmărește cu atenție Planul Divin și alege să împlinești ceea ce-ți cere Creatorul!

5. Reafirmă și împlinește Proiectul Divin pentru familie pentru a avea o căsnicie fericită și binecuvântată.

6. Respectă ziua de odihnă prin laudă și închinare aduse lui Dumnezeu.

7. Crede că, în mod tainic, Dumnezeu continuă lucrarea Sa în creație până când El o va regenera împreună cu noi, prin înviere.

Sugestii practice

1. Stabilește argumentele în favoarea creaționismului biblic. Nu te rușina să trăiești după acest adevăr și să-l comunici altora.

2. Respectă Planul divin pentru viața ta și al familiei tale. Nimic altceva nu-ți poate oferi împlinire.

3. Trăiește zilnic cu conștiența faptului că te afli în prezența lui Dumnezeu. El nu este absent din creația Sa nici astăzi.

4. Crede promisiunile lui Dumnezeu legate de destinul glorios al omului și al universului.

Întrebări pentru discuţii

1. Ce teorii legate de originea vieții și a universului propun oamenii? Care este convingerea ta fermă cu privire la originea vieții și a universului?

2. Care sunt părțile componente ale structurii vieții umane?

3. De ce și cum a creat Dumnezeu universul? Dar omul?

4. Ce trebuie să facă omul pentru a fi împlinit în familia sa?

5. Care este semnificația zilei Sabatului?

6. Ce speranță veșnică au cei ce cred că Dumnezeu a creat tot ce există?

Păstor Cornel Boingeanu

Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime”, București


Lasă un răspuns