Data: 11 decembrie 2016
Tema: Împărăția care nu se clatină
Text: Evrei 12:18-29
Verset de aur: Evrei 12:28
Ideea centrală: Credința noastră se bazează pe Împărăția lui Dumnezeu care nu se clatină
Explicaţii contextuale și exegetice:
După ce vorbește despre eroii credinței Vechiului Testament și folosește pilda lor pentru a stimula credincioșii Noului Testament să umble în credință, în pasajul nostru autorul epistolei ne pune înainte îndemnul de a fi statornici în umblarea în ascultare de Dumnezeu pentru că Dumnezeu este autorul unei împărății veșnice.
Dacă luăm în calcul puterile Vechiului Testament, constatăm că toate au trecut și au dispărut. Peste toate s-a așternut praful istoriei. Atât puternicul stat al Egiptului care și-a permis să ignore lucrările făcute de Dumnezeu prin Iosif, dar și semnele făcute de Dumnezeu prin Moise cât și toate celelalte împărății mai mici sau mai mari s-au dus – Cuvântul lui Dumnezeu însă a rămas. A trecut și puterea filistenilor lui Goliat, și spaima stârnită de sirienii lui Rețin ( Isaia 7:1-17) cât și batjocora aruncată de Sanherib – împăratul Asiriei ( 2 Împărați 18 și 19; 2 Cronici 32).
A ridicat apoi Dumnezeu puterea Babilonului, prin brațul lui Nebucadnețar, căruia Dumnezeu i-a dat un vis tâlmăcit de omul preaiubit și scump – Daniel. (Daniel capitolul 2) Interesant este ceea ce Dumnezeu îi arată în vis împăratului Babilonului – ridicarea împărăției lui – de aur, apoi o împărăție de argint după aceea una de aramă și în final una de fier amestecat cu lut. Dar Dumnezeu nu se oprește aici, ci anunță în vremea celei de-a patra împărății ridicarea unei alte împărății cu alte coordonate diferită de toate celelalte anterioare. (Daniel 2: 44) O împărăție care nu e de obârșie omenească, fară ajutorul vreunui om, care nu va avea sfârșit și care nu va putea fi trecută ca fiind a vreunui popor, sau a vreunui om. Mai mult, o prezintă Daniel, ca fiind o împărăție care va dăinui veșnic.
Despre aceeași împărăție vorbește și textul citit, o împărăție care nu se poate clătina. Dumnezeu a clătinat pământul în vremea lui Moise când a vorbit poporului, iar poporul a cerut să nu mai audă glasul Domnului – de frică, iar acest lucru este anunțat ca urmând să se mai întâmple încă odată, insă la un alt nivel mai amplu ”Voi mai clătina încă odată nu numai pământul ci și cerul.” (Evrei 12:26 b) Scopul pentru care se vor întâmpla aceste lucruri este acela de a rămâne în picioare lucrurile care nu se clatină – tocmai împărăția despre care noi discutăm! (Evrei 12:27)
Într-o lume în care puterile se ridică și dispar, într-o lume în care valorile se învechesc, într-o lume în care formele de guvernământ își pierd însemnătatea, este ceva stabil, ce nu se demodează, nu se învechește și nu își pierde valoarea – Împărăția lui Dumnezeu. Dacă ar fi să privim în istorie la toți cei care au avut curajul să anunțe dispariția Bibliei și a ucenicilor lui Isus Hristos, constatăm că numărul acestora este foarte mare, și mai constatăm un lucru – previziunile lor nu s-au împlinit. Mai mult împărăția lui Dumnezeu s-a ridicat triumfătoare și biruitoare. Nici prigoanele romane, nici întunecimea Evului Mediu, nici gândirea atee de mai târziu, nici ideologia comunistă nu au îngenunchiat Împărăția care nu se clatină!
Putem spune fără să greșim că nici curentul filozofic al zilelor noastre, nici puternicul atentat la adresa familiei gândite de Dumnezeu, nici ”neoateii” secolului 21, nici orice altă formă de negare a existenței lui Dumnezeu nu vor putea să zdruncine Împărăția ”…care nu se poate clătina…”
Aplicaţii:
Ce ne învăță o astfel de caracteristică a Împărăției lui Dumnezeu? Că temeliile pe care se întemeiază ea sunt de nezdruncinat!
Care sunt bazele pe care se întemeiază împărăția lui Dumnezeu și care sunt de neclătinat?
- Dumnezeu și ”natura” Lui!
Exod 3:14 ”Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numește „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”
Maleahi 3:6 – ” Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb…”
Evrei 13:8 ” Isus Hristos este același ieri și azi și in veci!”
De-a lungul istoriei oamenii au avut diferite zeități cu ”teologii” diferite, doar Dumnezeu este același în El nefiind schimbare! Ce siguranță dă copiilor Săi știind că în Dumnezeu nu este schimbare!
- Cuvântul lui Dumnezeu
Împărăția lui Dumnezeu este întemeiată pe Cuvântul Domnului care nu trece!
Matei 24:35 ” Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Isaia 40:8 ” iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”
Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit în Templu, a fost predicat în Areopag, a fost vestit în casa Cezarului. Azi Templul, Areopagul, casa Cezarului sunt ruine, Cuvântul lui Dumnezeu a rămas valabil și e în picioare!
Nu au fost puțini cei ce au încercat să distrugă Cuvântul lui Dumnezeu și iată că nu au reușit, nu pentru că vreo organizație secretă sau un grup de ”inițiați” au menținut Scriptura, ci pentru că Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său!
- Biserica lui Hristos
Împărăția lui Dumnezeu cuprinde Biserica Sa!
Matei 16:18 ” Și Eu iți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.”
Nimic nu va putea distruge Biserica lui Hristos – pentru că este nu a omului ci a Celui ce și-a curățit-o ca să fie a Lui – Isus Mântuitorul!
Așadar cu astfel de elemente la bază cum ar putea Împărăția lui Dumnezeu să se clatine? Și noi suntem parte a acestei împărății, răscumpărați prin sângele Lui, Mielul fără cusur și fără pată! Să nu uităm niciodată că suntem parte a unei împărății de nezdruncinat!
Sugestii practice:
- Cum este credința noastră având ca bază caracterul de neclătinat al împărăției lui Dumnezeu?
- Viața noastră arată că suntem parte a acestei împărății?
- Acordăm lui Dumnezeu și Cuvântului Său respectul pe care îl merită?
- Oare necazurile, sau problemele, sau provocările contemporane sunt mai puternice pentru noi, decât Împărăția care nu se clatină?
- Când este pusă credința noastră la încercare suntem tari sau ne plecăm sub orice lovitură?
- Putem identifica vreun moment al vieții noastre când am dat impresia că ne clătinăm în credință?
- Dar vreun moment sau mai multe în care am arătat determinare știind că împărăția lui Dumnezeu nu se clatină?
Exemplul celor trei tineri din fața lui Nebucadnețar este elocvent:
” Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!” Daniel 3:17,18
Credință de neclintit a celor trei care erau parte a împărăției de nezdruncinat a lui Dumnezeu!
Întrebări pentru discuţii:
- Dacă Împăratul nostrum nu s schimbă și împărăția Lui este de neclatinat cum ne raportăm noi la aceasta?
- Cum arătăm în viața noastră faptul că împărăția lui Dumnezeu nu se clatină!
- Putem susține credibil în fața necredincioșilor cu dovezile necesare că împărăția lui Dumnezeu nu se clatină? Cum?
- Cum dovedim celor necredincioși din jur că avem în noi împărăția care nu se clatină?
- Suntem oare pregătiți să stăm în fața Împăratului și să îi dăm socoteală?
Păstor Valentin Sfercoci valisfercoci@yahoo.com
Biserica Creștină Baptistă Oravița
