EXPLICAȚII BIBLICE 27 NOIEMBRIE

Calendar 2016Data: 21 – 27 noiembrie

Tema: Viața trăită în asemănare cu Cristos

Text:   1 Ioan 2:1-20

Verset de aur: 1 Ioan 2:6

Ideea centrală: Trăirea în asemănare cu Cristos se probează prin păzirea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea fraților, umblarea în sfințenie și vegherea personală.

 

Explicații contextuale și exegetice:

Prima epistolă sobornicească a apostolului Ioan face parte din scrierile cu un caracter general ale Noului Testament, nefiind adresată unei anumite biserici. Deși nu este menționat numele autorului, părerea incontestabilă a părinților Bisericii este că ea a fost scrisă de ultimul apostol al Domnului Isus rămas în viață, Ioan, undeva spre sfârșitul secolului I (probabil între 90-95 d.Cr.). Scopul epistolei a fost dublu; pe deoparte, ea are un caracter pastoral, fiind adresată tuturor creștinilor din acea perioadă, iar pe de altă parte, unul polemic, epistola fiind una dintre cele mai puternice voci ale Bisericii din primul veac care s-a ridicat împotriva ereziei gnostice.

Combătând interpretarea greșită a cunoașterii în gnosticism, apostolul Ioan ne îndreptă privirea spre siguranța și temeinicia adevăratei cunoașteri, care este izvorâtă dintr-o relație personală cu Domnul Isus Cristos. Aceasta este și tema principală a epistolei, acele certitudini spirituale pe care le dobândește un creștin născut din nou.

Capitolul doi continuă să ne conducă în cunoașterea și trăirea unei vieți în asemănare cu Fiul lui Dumnezeu. Sunt prezentate patru caracteristici în pasajul studiat:

 

  1. Păzirea (vs. 1-6).

Urmașii Domnului Isus nu mai trăiesc în păcat. Ei se păzesc de păcat (v. 1) și cea mai sigură modalitate este prin păzirea poruncilor Domnului (v. 3).

Apostolul Ioan face distincție între căderea în păcat (păcătuirea într-un mod accidental) și trăirea în păcat (practicarea păcatului într-un mod conștient și constant). În viața creștinilor născuți din nou păcatul este un accident, nu un mod de viață, soldat cu recunoaștere, părere de rău sau pocăință și veghere pentru a nu cădea iarăși.

Conștient de natura lui umană și de puterea păcatului, creștinul născut din nou nu adoptă o poziție, nici de neputință în lupta cu păcatul, dar nici de resemnare. El are la îndemână toate armele spirituale necesare nu numai pentru a lupta cu păcatul, ci mai ales pentru a ieși biruitor din această luptă spirituală.

 

  1. Iubirea (vs. 7-11).

Apostolul Ioan pune în contrast iubirea față de Dumnezeu materializată prin iubire de frați, și iubirea lumii. Iubirea de frați este un test autentic al părtășiei noastre pe orizontală cu ceilalți credincioși, dar și pe verticală, în ascultare de porunca Domnului (vs. 7, 8).

Iubirea de frați se naște din curăție în comportament (v. 9) și curăție în relație (v. 10).

 

  1. Sfințirea (vs. 12-17).

Nu sunt doar două iubiri în contrast, ci și două familii în contrast: familia (copiii) lui Dumnezeu și familia (copiii) diavolului. Cele două familii au interese diferite, scopuri diferite în viață și în final, un destin veșnic diferit. Copilașii, tinerii și tații familiei lui Dumnezeu reprezintă trei stadii spirituale (vs. 12-14). Fiecare ne regăsim într-una din aceste trei categorii în procesul maturizării spirituale, dar toți suntem chemați să trăim în sfințenie (vs. 15-17).

 

  1. Vegherea (vs. 18-20).

Vegherea este arta așteptării creștine. Creștinii veghetori sunt cei care au ochii minții larg deschiși pentru a înțelege bine cursul istoriei și a vedea împlinirea planului divin. Vremea sfârșitului va fi caracterizată de apariția multor învățători falși, a căror scop ultim este abaterea câtor mai mulți de la adevăr la minciună, dinspre cer spre pământ, de la ascultarea de Dumnezeu spre răzvrătire spirituală (vs. 18, 19).

 

Aplicații:

  1. A. De ce să nu mai trăiesc în păcat? Trei motive pentru care creștinul născut din nou nu mai trăiește în păcat.
  2. Pentru că el înțelege că păcatul este în dezacord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură condamnă păcatul și trăirea în păcat, iar creștinul este chemat să trăiască în acord cu Legea lui Dumnezeu (Psalmul 119:34, 77, 97).
  3. Pentru că păcatul este în dezacord cu lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus Cristos (1 Petru 1:16-19). El a murit odată pentru totdeauna pentru păcatele tuturor oamenilor, ca omul să fie eliberat de sub puterea și pedeapsa păcatului, iar într-o zi să fie eliberat și din prezența păcatului.
  4. Pentru că păcatul este în dezacord cu lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 3:16, 17). Noi suntem chemați să trăim plini de roada Duhului Sfânt, și nu cârmuiți de poftele firii pământești.

 

  1. B. De ce să ascult de Domnul Isus Cristos? Pentru că ascultarea este cea mai bună dovadă palpabilă a mântuirii mele (vs. 3-6). Ea este siguranța obiectivă că am fost salvat cu adevărat. Ascultarea este ușa care îmi facilitează accesul spre binecuvântările prezenței și a protecției divine în viața mea, în fiecare zi.

 

  1. C. De ce să trăiesc în dragoste de frați? Pentru că am fost adus la o nouă viață împreună cu Cristos Domnul, iar această viață este caracterizată de iubire de Dumnezeu și de semeni. Dragostea de frați, vizibilă, probează totodată dragostea mea de Dumnezeu, invizibilă. Porunca iubirii nu este nouă în forma ei, ci în manifestarea ei.

 

  1. D. De ce să veghez? Vegherea este acțiunea spirituală conștientă prin care viața mea de credință este trăită în acord cu învățătura Domnului Isus (Luca 12:35-40 etc.). Vegherea mă păzește de faliment spiritual prin învățătură și practică. Vegherea mă ajută să rămân treaz spiritual și cuplat la desfășurătorul istoriei din perspectivă cerească.

 

Sugestii practice:

Înțelegerea corectă a termenului „păcat” (v. 1). Termenul (din gr. hamartia) în original înseamnă „a rata ținta”. Omul care trăiește în păcat, din punct de vedere spiritual și-a ratat ținta și anume, ajungerea la Dumnezeu. Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu. Credinciosul este chemat să trăiască mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu (Romani 6:2-7).

Înțelegerea corectă a ispășirii (v. 2). Domnul Isus este „jertfa de ispășire” pentru întreaga lume. Adică, asta nu înseamnă că toți vor fi mântuiți la final, ci, că El a murit pentru toți, dar răscumpărarea devine efectivă doar pentru cei care cred în El.

Înțelegerea corectă a ascultării (v. 6). Acest verb este folosit de aproape 40 de ori în epistolă, fiind unul din termenii cărora apostolul Ioan le acordă o importanță foarte mare. Ce este ascultarea? Procesul conștient de supunere a vieții mele autorității Domnului Isus. Ascultarea se probează prin viața mea zilnică trăită în conformitate cu Cuvântul sfânt.

Înțelegerea corectă a vegherii (vs. 18-20). Apostolul Ioan face distincție între persoana lui Antihrist („viitorul conducător mondial din perioada finală a istoriei” – John McArthur) și anticriști (învățătorii falși, care-i duc pe oameni în rătăcire). Caracteristica principală a acestora este ostilitatea declarată față de Dumnezeu și față de Cuvântul Lui.

Întrebări pentru discuții:

  1. Sunt un creștin care mă păzesc de păcat și la nivelul gândirii mele, nu numai la nivelul acțiunilor sau vorbirii mele?
  2. Cum probez ascultarea mea de Dumnezeu? Câteva indicii: a) împlinirea poruncilor; b) păzirea Cuvântului; c) umblarea în credincioșie și împlinire.
  3. Îmi iubesc cu adevărat frații? Care sunt probele acestei iubiri în viața mea?
  4. Sunt un creștin veghetor? Nivelurile de veghere spirituală la care sunt chemat: a) viața mea; b) familia mea; c) biserica în care slujesc.

 

Păstor Alin Faur, alinfaur70@gmail.com


One thought on “EXPLICAȚII BIBLICE 27 NOIEMBRIE

Lasă un răspuns