Acum câteva luni mi-a atras atenția un articol foarte provocator scris de pastorul Cristi Ionescu. Scria despre lupta pentru identitatea noastră, o „luptă de uzură” cum o numea el. Cei care vorbesc acum pe față despre noua ordine mondială nu sunt dispuși să tolereze pe nimeni si nimic care le-ar „putea submina planurile”.
Așa cum puncta Cristi Ionescu „este o chestiune de timp” până când statul asistențial, tot mai puternic și tot mai agresiv, va ataca din toate direcțiile acele entități care sunt percepute ca o amenințare la adresa sistemului. Familia tradițională, bisericile a căror structură de autoritate nu vor permite sub nicio formă imixtiunea sistemului și cetățenii care nu se lasă controlați, vor fi țintele principale ale reprezentanților „noii lumi”.
Una dintre întrebările puse de Cristi Ionescu mi-a atras în mod deosebit atenția: „Se va putea împotrivi curentelor de cotropire a valorilor creștine biserica fecioarelor nechibzuite?” Dacă nu se va întâmpla nimic care să-i trezească pe „creștinii amețiți de învățăturile îngăduinței și relativismului și intimidați de curentele progresiste”, cei mai mulți vor cădea în capcană.
Am văzut pe viu în „cazul Bodnariu” trei motive majore care-i determină pe „creștinii moleșiți” să muște din momeala sistemului care ne vrea cu orice preț asimilați și care-i fac să fie paralizați.
1. LAȘITATEA
Întotdeauna creștinii îndrăzneți, curajoși și pasionați de Evanghelia lui Cristos au plătit scump pentru curajul lor. Cei lași însă, fără coloană și conștienți de propria lor nevrednicie, știu că îndrăzneala se plătește scump. Prin urmare, aleg să nu riște nimic, ascunzându-și adesea lașitatea în spatele unor discursuri sforăitoare despre spiritualitate și sfințenie. Realitatea este că teama îi face lași, iar lașitatea îi face să fie filosofi. Pe primul loc sunt aceea care se ascund de implicare în spatele rugăciunii, de parcă rugăciunea și lupta pentru valorile creștine ar fi incompatibile, iar cei care au curaj să stea în picioare pentru adevăr ar fi nespirituali.