EXPLICAȚII BIBLICE 7 AUGUST

Calendar 2016Data: 1-7 August 2016

Tema: FII RESPONSABIL CA ISUS

Text: Ioan 18:1-11

Verset de aur: Ioan 18:8 Matei 8:28

Ideea centrală: Viața Domnului Isus este un model pentru cel credincios în asumarea responsabilităților față de Dumnezeu și față de oameni, atât pentru deciziile luate, pentru modul în care acționăm în relație cu ceilalți oameni, cât și pentru faptele noastre.

Explicaţii contextuale și exegetice:

Începând cu capitolul 15 până în capitolul 18, evanghelistul Ioan ne prezintă evenimentele și învățăturile Domnului Isus care au avut loc înainte de arestarea, condamnarea, moartea și învierea Sa. Învățătura despre relații ( Ioan 15 – relația cu Domnul Isus, relația cu cei credincioși, relația cu lumea) este urmată de învățătura despre un înlocuitor sau mângîietor (Ioan 16) și culminează cu rugăciunea specială a Domnului Isus pentru ucenicii săi (Ioan17). De aceea, capitolul 18 începe cu referirea la ,,după ce a rostit aceste vorbe” (18:1). De la locul rugăciunii, Domnul Isus a mers în grădină, dincolo de pârâul Chedron. Pârâul Chedron ne amintește de regele David care a trecut acestă apă în momentul revoltei condusă de Absalom, fiul său, atunci când acesta l-a detronat pe David, pentru o vreme (2 Sam. 15:23). Un studiu comparativ aprofundat între descrierea situației lui David și situația Domnului Isus descrisă de Ioan ar fi foarte interesant.

Locul la care s-a dus Domnul Isus împreună cu ucenicii săi este numit de Ioan grădină. Valea Chedron este situată la est de Ierusalim, între zidul orașului și Muntele Măslinilor, iar grădina la care se referă Ioan este grădina Ghetsimani care este pe versantul vestic al Muntelui Măslinilor. Acesta este locul în care Domnul Isus s-a adunat împreună cu ucenicii săi, iar Iuda știa că putea să-l găsească acolo pentru a-L da pe mâna evreilor să-l aresteze și să-l condamne (18:2). Iuda conduce grupul celor trimiși de preoți și farisei să-l aresteze pe Domnul Isus, grup format din aprozi (slujbași care acționau pe lângă instanțele judecătorești evreiești și care se ocupau cu ordinea în timpul proceselor și cu aducerea inculpaților în sălile de judecată) și ceata ostașilor romani. Termenul folosit aici este cel de cohortă romană. O cohortă a fost pusă la dispoziția lui Iuda pentru a-l aresta pe Domnul Isus (18:3). Domnul Isus preia inițiativa de a dialoga primul cu acest grup de slujbași ai evreilor și romanilor întrebându-i ,,Pe cine căutați?” de două ori. De asemenea, El le răspunde de două ori (18:4-8). La primul lui răspuns a lui Isus se întâmpla ceva interesant și anume cei care aud răspunsul ,,s-au dat înapoi și au căzut jos la pământ”. În cel de-al doilea răspuns Domnul Isus le cere celor care-l arestau să-i lase să plece pe ucenici (18:8), iar Ioan argumentează această cerere cu o afirmație făcută anterior de Domnul Isus ,,și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El” (Ioan 6:39), afirmație care apare și în rugăciunea din Ioan 17 (Ioan 17:12).

 

Aplicații :

Asumarea responsabilității este o dovadă a unui caracter asemănător cu al Domnului Isus și se arată prin:

  1. Curajul de a urma planul lui Dumnezeu chiar în situații dificile.

A fost inițiativa Domnului Isus de a se duce în grădina Ghetsimani, cât și de a dialoga cu cei care au venit să-L aresteze (18:4). El nu s-a ascuns și nu a încercat anumite strategii ,,salvatoare”, ci a acționat liber și s-a lăsat purtat acolo unde Dumnezeu avea un plan. A acționa cu responsabilitate înseamnă că după ce am înțeles voia lui Dumnezeu să lăsăm ca aceasta să fie împlinită în viața noastră fără să ne plângem sau să ezităm în situații dificile. Responsabilitatea se arată în îndeplinirea îndatoririlor și se probează în încercare.

  1. Purtarea de grijă față de cei din compania noastră.

Interesant este că Domnul Isus cu toate că era pe punctul de a fi arestat are o singură cerere pentru cei care-l arestau, și anume să-i lase pe ucenici să plece. Caracterul christic se arată în fapul că noi nu îi sacrificăm pe alții pentru noi sau nu-i sacrificăm pe alții cu noi, ci ne sacrificăm pentru alții. Asumarea responsabilității în a trăi și lucra pentru Dumnezeu presupune nu doar focalizarea pe scopul dat de Dumnezeu, ci și pe oamenii care i-a pus Dumnezeu lângă noi. Responsabilitatea presupune acționarea în baza unui echilibru între scop și relații.

 

  1. Corectarea celor care au greșit

Domnului Isus îi cere lui Petru să își bage sabia în teacă. El mai are timp să repare și greșelile altora și să-i facă să înțeleagă că nu acestea sunt soluțiile lui Dumnezeu. Petru acționează din dorința de a-L proteja pe Domnul Isus. Mântuitorul, în schimb, acționează din ascultare de Dumnezeu spunând ,,Nu voi bea paharul pe care mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (18:11). Responsabilitatea nu înseamnă autoprotejare, ci supunere de Sine față de Dumnezeu. Nu eroismul îl înalță pe Dumnezeu, ci ascultarea de El.

Întrebări pentru discuții:

De ce a ales Domnul Isus să meargă în grădina Ghetsimani cu toate că știa că acolo va fi arestat?

Care este atitudinea Domnului Isus față de cei care-l arestau?

Care a fost secretul curajului Domnului Isus în fața dușmanilor?

În lumina finalului versetului 9 din capitolul 18 ce putem spune despre Iuda?

Care sunt caracteristicile faptului că Domnul Isus a acționat cu responsabilitate în acestă situație?

Este încercarea o piedică în calea îndeplinirii responsabilităților de trăire și slujire creștină sau este un test?

Cum te comporți tu în momente de încercare?

 

Pastor Daniel Fodorean, danielfodorean@gmail.com

Biserica Creștină Baptistă Nova Vita, Constanța

 

 

 


Lasă un răspuns