EXPLICAȚII BIBLICE 28 AUGUST

Calendar 2016Data: 22-28 august 2016

Tema: Fii prieten ca Isus!

Textul: Ioan 15:12-17

Versetul de aur: Ioan 15:13

Ideea centrală: Prietenia după modelul Domnului Isus este cea mai mare nevoie a unei societăţi însetate de dragoste. Doar împrietenindu-ne cu Domnul Isus vom şti cum să fim buni prieteni pentru semenii noştri, ajutându-i să primească prietenia Domnului Isus.

 

Explicaţii contextuale şi exegetice:

Capitolul 12 al Evangheliei după Ioan se încheie cu menţionarea răspunsului iudeilor faţă de cuvântările şi lucrarea publică a Domnului Isus. Începând cu capitolul 13 şi până la sfârşitul capitolului 17, vedem cum Domnul Isus se preocupă strict de grupul restrâns al ucenicilor. Domnul Isus îi iubea pe ai Săi care erau în lume şi i-a iubit până la capăt (13:1) slujindu-le, învăţându-i, îmbărbătându-i, responsabilizându-i, avertizându-i şi rugându-Se pentru ei. În acest context, Domnul Isus îşi încurajează ucenicii, vorbindu-le despre dragostea ce caracteriza prietenia Sa pentru ei, precum şi despre implicaţiile acesteia în viaţa lor.

Iată câteva elemente ale prieteniei autentice, identificate în cadrul prieteniei Domnului Isus:

 

1) Dragoste (Ioan 15:12-13). O relaţie din care lipseşte dragostea nu poate fi numită prietenie. Prietenia Domnului Isus are la bază dragostea, şi nu oricare, ci dragostea supremă. Dragostea Domnului Isus nu s-a arătat în vorbe, ci în fapte (Ioan 3:16). De asemenea, ucenicii Domnului (prietenii Domnului Isus), aveau la rândul lor să-şi dea viaţa pentru El.

Dragostea ce caracterizează prietenia Domnului Isus nu este un sentiment, ci un act de voinţă, bazat pe ascultarea de Domnul. De aceea, acest tip de dragoste poate fi poruncit (v.12) şi nu are de-a face cu calităţile sau meritele celuilalt.

 

2) Ascultare (Ioan 15:14). Pare ciudat că vorbim de ascultare în cadrul prieteniei. Totuşi, prietenia nu anulează şi nu ignoră statutul şi valoarea Prietenului Domn Isus Hristos. Prietenia nu exclude domnia lui Hristos şi nici limitările noastre. Iată spre exemplu, Dumnezeu Însuşi îl numeşte pe Avraam „Prietenul Meu” (Isaia 41:8), dar asta nu-l scuteşte pe Avraam, ca atunci când este vizitat de Îngerul Domnului să-L primească cu respect şi închinare (Geneza 18). Huşai era prietenul împăratului David, dar asta nu excludea supunerea faţă de împărat (2 Samuel 15:37).

 

3) Părtăşie (Ioan 15:15). Cu siguranţă, prietenia nu se reduce la salutul „Pacea Domnului!” sau „Domnul să te binecuvânteze!”. Prietenia presupune comunicare, dar nu în sensul de „transfer de informaţie”, ci în sensul de părtăşie. Prietenii adevăraţi petrec timp împreună, timp în care-şi împărtăşesc cele mai importante şi mai valoroase lucruri. (Exod 33:11; Geneza 18:17).

 

4) Alegere (Ioan 15:16). Rudele le primim de la Domnul, dar prietenii ni-i alegem singuri. Când este vorba de prietenia cu Domnul Isus, trebuie să ştim că dreptul de a alege nu ne aparţine. David a fost prieten cu Ionatan, dar cine iniţiază prietenia, ciobanul sau prinţul? (1 Samuel 18:1-5).

În Biblie găsim despre Avraam că era prietenul lui Dumnezeu şi că ucenicii au fost prietenii Domnului Isus, dar nu cunosc nicăieri să se spună că Dumnezeu este prietenul nostru. De ce? Pentru ca nu cumva să credem că noi Îi facem vreun favor sau vreo onoare lui Dumnezeu; El ne face nouă.

 

5) Rodire şi binecuvântare (Ioan 15:16). În timp ce prieteniile false îndeamnă la izolare, lenevie şi dependenţă, prietenia Domnului Isus dă sens şi scop vieţii. Astfel, toţi cei ce se bucură de prietenia Domnului Isus primesc o motivaţie puternică de a fi activi şi roditori în lucrări care au valoare eternă. 1 Samuel 18:1-5 ilustrează foarte bine rodirea şi binecuvântarea în viaţa lui David. Prietenia lui cu Ionatan a fost una benefică. La fel, cartea Faptele Apostolilor ne arată cum Dumnezeu, Cel bogat, dăruieşte prietenului sărac, ucenicului, Duhul Sfânt, iar viaţa acestuia din urmă este binecuvântată şi roditoare.

 

6) Revărsare (Ioan 15:17). Modelul prieteniei noastre cu Domnul Isus Hristos trebuie să se extindă faţă de semenii noştri. Cum ne-a iubit Domnul Isus trebuie să ne iubim și noi unii pe alţii; cum ne este El prieten aşa trebuie noi să fim prieteni altora.

 

Aplicaţii:

  1. Creştinul, prin natura lui, va căuta să fie un bun prieten pentru semenii săi. Sfinţenia nu presupune izolare de lume, ci dimpotrivă. Domnul Isus a fost şi este Sfântul Sfinţilor; cu toate acestea, El a trăit printre oameni iniţiind prietenii (Ioan 11:11; Luca 7:34; Ioan 15:15) care le-au marcat acestora viaţa şi eternitatea. S-a făcut prieten chiar celor ce n-aveau prieteni, ajungând chiar să fie numit „prietenul vameşilor şi al păcătoşilor.” (Luca 7:34).
  2. Niciodată nu voi fi în stare să fiu un bun prieten, dacă nu voi accepta prietenia Domnului Isus şi nu voi învăţa de la El. Iar aceasta înseamnă să-L iubesc pe Domnul în mod suprem şi cu prioritate, să ascult de El, să fiu deschis în comunicare faţă de El şi bucuros de părtăşia Sa, recunoscător pentru că m-a ales să-i fiu prieten şi cu responsabilitate să investesc resursele primite pentru gloria Sa.
  3. După cum prietenia Domnului Isus n-a fost condiţionată de aspectul financiar, estetic, social sau religios, în acelaşi fel şi noi, prin harul Său, vom putea deveni prieteni ai celor căzuţi în păcate şi dispreţuiţi de societate; vom căuta să ne facem prieteni nu pe cei de pe urma cărora putem profita, ci pe aceea pe care-i putem împrieteni cu Tatăl Dumnezeu, prin Domnul Isus.
  4. Prietenia cu Domnul Isus condiţionează prieteniile cu oamenii. Nu putem fi prieteni cu un om şi cu duşmanul acestuia în acelaşi timp (Ioan 19:12; Iacov 4:4; Ps.119:63).
  5. Prietenia cu Domnul Isus o descopăr în cadrul uceniciei. (Ioan 15:14; Ps. 25:14).
  6. Cum pot să ştiu dacă sunt un bun prieten al Domnului Isus? Împlinirea Cuvântului Său, rodirea, binecuvântările cereşti primite de la Tatăl şi revărsarea dragostei Sale prin mine către cei pierduţi sunt indicii sigure ale prieteniei cu Domnul Isus.

 

Sugestii practice:

  1. Prin pocăinţă şi credinţă acceptă harul prieteniei cu Dumnezeu oferit la cruce!
  2. Prin meditarea asupra Scripturilor ascultă-I glasul şi prin rugăciune fii deschis, sincer, nu-I ascunde nimic. Bucură-te de părtăşia noului tău Prieten!
  3. Fii totdeauna recunoscător şi trăieşte în ascultare de El. El este Domnul!
  4. Selectează-ţi prieteniile în funcţie de Prietenul suprem (Ps.119.63; 2 Tim.2.22).
  5. Povesteşte şi altora despre Prietenul tău! Atâţia tânjesc după o astfel de prietenie.

6 Caută în mod continuu să-ţi faci prieteni după modelul Domnului Isus, împrietenindu-i cu Domnul Isus!

 

Întrebări pentru discuţii:

  1. Cum se explică faptul că mulţi pocăiţi renunţă la gândul de a-şi face prieteni printre cei pierduţi?
  2. Există şi alte fundamente pentru o relaţie de prietenie în afară de dragoste? (Prov. 14:20; 19:4).
  3. Ai simţit cumva şi în viaţa ta pericolul de a ignora ascultarea de Dumnezeu sub pretextul prieteniei cu Domnul Isus? Poţi da câteva exemple?
  4. Cum se poate explica faptul că un cioban (David) ajunge prietenul prinţului (Ionatan)? Şi cum se explică faptul că un păcătos pierdut poate ajunge prietenul Fiului lui Dumnezeu?
  5. Care este impactul prieteniei Domnului Isus în viaţa ta?

 

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace! (Iov 22:21)

 

Păstor Mihail Geabou, geaboumihail@yahoo.com

Biserica Creştină Baptistă Calea Domnului, Alexandria


Lasă un răspuns