EXPLICAȚII BIBLICE 21 AUGUST

Calendar 2016Data: 15 – 21 August 2016

Tema: Fii sensibil ca Isus!

Text: Matei 19:13-15; Luca 19:41-44

Verset de aur: Luca 19:41

Ideea centrală: Urmează exempul de sensibilitate al Domnului Isus. Fii sensibil faţă de copilași, dar şi faţă de cei necredincioşi!

 

Explicaţii contextuale şi exegetice:

În fiecare epocă din istoria omenirii au fost apreciaţi bărbaţii îndrăzneţi, curajoşi, puternici care dădeau impresia că nu au niciun punct vulnerabil. De cele mai multe ori, să fii milos, blând, smerit şi sensibil la nevoile altora, reprezenta un semn de slăbiciune, aceste trăsături de caracter fiind considerate mai degrabă ca aparţinând genului feminin. În ciuda acestui fapt, Domnul Isus Hristos, în timpul cât a fost pe Pământ, a vrut să ni se facă descoperit ca fiind Împăratul „…blând şi smerit cu inima…” – Matei 11:29 / Matei 21:5.

De la începutul lucrării Sale publice şi până la înălţarea Sa, Domnul Isus ne-a arătat că a fost sensibil cu cei din jurul său: sensibil faţă de un mire care s-ar fi putut face de ruşine la nuntă (Ioan 2:1-12), sensibil faţă de cei robiţi de păcate şi marginalizaţi (Marcu 2:15-17, Ioan 8:1-11), sensibil faţă de cei bolnavi şi plini de neputinţe (Matei 4:23), sensibil faţă de prietenii care trec prin necazuri (Ioan 11:1-46), sensibil faţă de mama Sa (Ioan 19:25-27), sensibil faţă de ucenicii care au nevoie de reabilitare (Ioan 21:15-23) etc.

În cele două pasaje pe care le studiem în această lecţie, Domnul Isus îşi arată sensibilitatea faţă de două grupuri diametral opuse. Primul grup este al copiilor, iar cel de-al doilea grup este al oamenilor din Ierusalim care resping cercetarea lui Dumnezeu.

Fii sensibil faţă de copii! – Matei 19:13-15

Evanghelistul Matei ne prezintă evenimentul binecuvântării copiilor într-o zi aglomerată din viaţa Domnului Isus. Ajuns în ţinutul Iudeii, Domnul Isus este înconjurat de mulţime, vindecă bolnavii, iar apoi se angrenează într-o dispută teologică cu fariseii despre divorţ şi recăsătorire. Exact în toiul discuţiei, când Domnul Isus trăgea concluziile pentru ucenici, cineva aduce mai mulţi copii la El, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Ucenicii ripostează, însă Domnul Isus îi opreşte şi cheamă copiii la El. Personal cred că pentru Isus erau mult mai importanţi acei copii decît toată ceata fariseilor. De ce? Fariseii au venit la Isus cu gând să-l ispitească (Matei 19:3), copiii au venit la Isus cu toată inima. Doar cu un capitol înainte, Domnul Isus îi dă exemplu pe copii, spunându-le ucenicilor că dacă „..nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3). Domnul Isus a fost sensibil faţă de nevoia acestor copii de a Se ruga pentru ei. Pentru El a fost mai important să le acorde timp copiilor, decît să continue discuţia cu adulţii.

Ce contrast faţă de noi! De multe ori suntem atît de insensibili faţă de copiii noştri. Nu doar că nu le acordăm timp pentru nevoile lor spirituale şi emoţionale, dar uneori ni se pare că ne încurcă în lumea noastră a adulţilor. Avem impresia că şi aşa nu înţeleg despre ce este vorba! Oare cînd e mai potrivit să vorbeşti cu copilul despre Dumnezeu? În copilărie, când are o credinţă gata să mute munţii sau în adolescenţă cînd se îndoieşte de fiecare cuvânt pe care îl spui? Proverbe 22:6 ne dă răspunsul: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea.”

Fii sensibil faţă de cei care resping cercetarea lui Dumnezeu! – Luca 19:41-44

Luca este preocupat să-L prezinte pe Domnul Isus în Evanghelia sa, ca „Fiul Omului”, de aceea este singurul care relatează episodul în care Domnul Isus plânge pentru cetate.

Imaginaţi-vă scena intrării în Ierusalim: Domnul Isus călare pe un măgăruş, înconjurat de ucenici şi de mulţimea care îl ovaţiona, iar pe margine fariseii cârtesc nemulţumiţi; ajuns în faţa cetăţii, Mântuitorul nu este impresionat de zidurile imense de piatră, ci inima Lui sensibilă îl face să plângă pentru cei care ratează ultimele zile de cercetare din partea Dumnezeului întrupat. Domnul Isus ne arată că nu a venit încă vremea „dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Romani 2:5), ci încă mai este timp să plângem pentru cei care resping harul lui Hristos. Ce diferenţă între El şi reacţia fiilor lui Zebedei, în faţa samaritenilor care nu i-au găzduit în satul lor! (Luca 9:51-56). Dar oare, noi cu cine ne asemănăm? Cum reacţionăm atunci când oamenii nu răspund mesajului Evangheliei, aşa cum am vrea noi?

 

Aplicaţii

Chemarea Domnului Isus de a învăţa de la El (Matei 11:29) este valabilă şi pentru noi – să trecem de la teorie la practică! Veniţi să învăţăm să fim sensibili ca Domnul Isus.

În primul rând, să fim mai sensibili faţă de copiii noştri, sensibili faţă de copiii bisericii, dar şi faţă de copiii din satul sau oraşul nostru. Să începem prin a „drege altarul Domnului” din casele noastre. Oare câţi dintre noi mai avem timp de părtăşie împreună cu familia în fiecare zi? Să continuăm, apoi, prin a aduce copiii cu noi la părtăşia bisericii. De asemenea, a sosit momentul să facem mai mult pentru copiii nemântuiţi care sunt în jurul nostru.

În al doilea rând, să fim mai sensibili faţă de oamenii care au fost la serviciile noastre de evanghelizare şi nu au răspuns chemării. Să nu ne mulţumim cu ideea că ne-am făcut deja datoria faţă de prietenii bisericii, ci să venim înaintea lui Dumnezeu şi să plângem pentru ei, având promisiunea că „cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie” (Psalmul 126:5). Să învăţăm de la Domnul Isus, care deşi ştia că în Ierusalim va fi prins, judecat şi condamnat, totuși s-a oprit la intrare în cetate şi a plâns pentru ea.

 

Sugestii practice

Citiţi împreună cu toată familia cartea Proverbe şi căutaţi în textul biblic sfaturile pe care Solomon le dă părinţilor şi copiilor.

Invitaţi reprezentanţi ai organizaţiilor care sunt implicate în lucrarea cu copiii, pentru a revitaliza şcoala biblică pentru copii. Exemple de organizaţii creştine care au diferite modele de lucrare: AMEC, AWANA, Fundaţia EGM, etc.

Organizaţi „Şcoli biblice de vacanţă”, tabere sau alte evenimente, prin care să-i implicați și pe copiii nemântuiţi din localitatea dumneavoastră.

Continuaţi să mijlociţi înaintea lui Dumnezeu pentru prietenii bisericii, atât înainte, cât şi după acțiunile de evanghelizare.

Organizaţi seri speciale de rugăciune pentru cei care au fost expuşi Cuvântului lui Dumnezeu şi care nu au luat nicio decizie.

 

Întrebări pentru discuţii:

  1. Ce ne împiedică să avem un timp de părtăşie zilnică cu familia?
  2. Ce am făcut până acum pentru copiii bisericii? Dar pentru ceilalţi copii din localitate?
  3. Cât de mult mă rog şi postesc pentru cei nemântuiţi?
  4. Sunt dispus ca după săptămânile de evanghelizare să-i caut pe prietenii bisericii?

 

 

Pastor: Bunta Cristian – cristibunta@yahoo.com

 

 


Lasă un răspuns