EXPLICATII BIBLICE 24 IULIE

Calendar 2016Data: 18-24 Iulie 2016

Tema: FII PUNCTUAL CA ISUS!

Text:   Luca 22:7-20

Verset de aur: Efeseni 1:10

Ideea centrală: Învățăm de la Isus cum să ne planificăm cu grijă timpul și viața astfel încât să facem, cu punctualitate, „orice lucru frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3:11).

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

Textul descrie acțiunile întreprinse de Domnul Isus în vederea pregătirii pentru moartea Sa, care a fost programată cu exactitate de Dumnezeu Tatăl (Ioan 12:23; Ioan 13:1; Ioan 17:1). Tot la vremea stabilită, sau așa cum găsim scris în Scriptură, la „împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume” (Galateni 4:4). Așadar, de la nașterea Sa până la moartea Sa, Hristos a urmărit atent Planul divin și a fost întotdeauna punctual în împlinirea responsabilităților Sale asumate (Efeseni 1:9-10). Este impresionant faptul că, așa cum relatează Evanghelia după Ioan, Isus a murit pe cruce exact la ora la care mielul de Paște trebuia jerfit, atunci când poporul evreu pregătea masa de Paște (Ioan 19:14). Este adevărat că Evangheliile sinoptice vorbesc de masa de Paște, la care Isus a luat parte împreună cu ucenicii Săi, înainte de ziua morții Sale (Luca 22:1; Matei 26:17; Marcu 14:12). Aceasta se explică prin faptul că Sărbătoarea azimilor, care ținea șapte zile, era denumită uneori „Paștele” (Luca 22:1; Luca 2:41; Fapte 12:3-4). Astfel că cele șapte zile erau numite „pregătirea săptămânii Paștelui” sau „ziua pregătirii Paștelor” (Ioan 19:14). Mai sunt și alte interpretări legate de această diferență cronologică, dar aici ne focalizăm atenția pe evenimentul descris de evanghelistul Luca.

 

În timpul acestor ultime pregătiri pentru moartea Sa, Isus le-a spus cu exactitate, lui Petru și lui Ioan, detalii legate de ce vor găsi atunci când aceștia vor merge să pregătească Paștele. Este uimitoare sincronizarea evenimentelor descrise în acest context. Ucenicii, la indicația Domnului Isus, urmau să întâlnească „la intrare în cetate”, „un om ducând un urcior cu apă” (Luca 22:10). De regulă femeile cărau apa de la fântâni spre casele lor. Dar în acest caz, Petru și Ioan trebuiau să meargă, cu ușurință (ușor de identificat) după bărbatul acesta, până la casa lui, unde exista o cameră mare gata pregătită pentru a găzdui pe Domnul Isus și ucenicii Săi în vederea celebrării Paștelui. Uimitor, ucenicii Domnului „au plecat și au găsit așa cum le spusese El (Isus)! (Luca 22:13). Ce sincronizare perfectă! Ce impact extraordinar a avut punctualitatea în acest caz! Ce s-ar fi întâmplat dacă ucenicii ar fi amânat timpul plecării lor în misiunea încredințată de Domnul Isus? Ce-ar fi fost dacă bărbatul acela ar fi întârziat să meargă la fântână? Sau, ce s-ar fi întâplat dacă „odaia mare de sus” nu ar fi fost încă pregătită? Cu alte cuvinte, ce s-ar fi întâmplat dacă personajele din acest context nu ar fi acționat cu punctualitate?

 

Punctualitatea este trăsătura de caracter care evidențiază grija și corectitudinea în realizarea sarcinilor și promisiunilor îndeplinite la timpul fixat, precum și abilitatea de a fi gata să finalizezi o sarcină la timp. Este important de subliniat că Dumnezeu acționează întotdeauna la timpul stabilit în planul Său, pe care L-a întocmit din veșnicie (Eclesiastul 3:1-11).

Observați în textul pentru studiu:

  1. Grija și responsabilitatea cu care Domnul Isus pregătește minuțios sărbătoarea Paștelor (v.7).

Domnul Isus nu este luat prin surprindere de evenimentele prestabilite în calendarul religiei iudaice (cum ar fi Praznicul Azimilor sau Paștele) ci El manifestă o preocupare specială față de timpul în care aceste sărbători religioase urmau să aibă loc. De aceea Isus îi trimite pe Petru și Ioan să pregătească masa de Paște (v.8). Observați că Domnul Isus nu acționează după principiul: „lasă că vom vedea noi ce vom face”! și nici „lasă că merge și așa”! Dimpotrivă, Mântuitorul observă atent timpul desfășurării acestor sărbători și-I antrenează pe ucenicii Săi să pregătească cu grijă evenimentul pentru a fi gata la timp „când sosește ceasul”.

 

  1. Punctualitatea ucenicilor în pregătirea evenimentului prestabilit (v.13).

Ucenicii Domnului au ascultat imediat de Planul Domnului și acționat cu grijă și cu exactitate, astfel încât ceea ce le-a spus Domnul să facă s-a și întâmplat. Imaginați-vă ce s-ar fi petrecut dacă ucenicii ar fi amânat momentul acțiunii lor? Probabil că ei nu s-ar fi întâlnit niciodată cu omul care ducea urciorul cu apă și ar fi ratat bucuria petrecerii Paștelui în compania Domnului Isus, așa cum plănise El. Ar fi pierdut ocazia unică de a fi împreună cu Isus la ultima sărbătoare de Paște de pe pământ a Mântuitorului! Cine poate ști câte lucruri importante pierdem noi când nu suntem punctuali?!

 

La fel, bărbatul care ducea urciorul cu apă spre casa lui, dovedește o grijă deosebită și o responsabilitate evidentă când la solicitarea Domnului, prin intermediul ucenicilor, oferă camera sa de oaspeți „așternută gata” (v.12). Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă acea cameră n-ar fi fost deja pregătită? Important este că Domnul știe pe cel are camera gata pregătită și prin urmare apelează la serviciile sale. Cine poate ști câte binecuvântări speciale pierdem când nu acționăm cu puctualitate în desfășurarea evenimentelor cotidiene?

 

  1. Punctualitatea Domnului Isus (v.14).

Cel mai important este însă faptul că atunci „când a sosit ceasul”, exact la vremea stabilită, Domnul Isus s-a așezat la masă cu ucenicii Săi. Nu după 15 minute, ci exact la timpul stabilit, Isus bate gongul începerii sărbătorii! Punctualitatea este o trasătură esențială a caracterului Domnului Isus. Învățăm de la El cât de importantă este punctualitatea! Au fost și alte ocazii în care Scriptura menționează că Domnul Isus a acționat exact „când a sosit ceasul” (Luca 10:21; Ioan 4:23; Ioan 5:25; Ioan 12:23, 27; Ioan 13;1; Ioan 16:32; Ioan 17:1). De asemenea, în anumite ocazii Domnul Isus refuză să acționeaze într-un anumit mod, sau este ferit providențial de anumite situații, pentru că încă nu-I „sosise ceasul” (Ioan 2:4; Ioan 7:30). Toate acestea acreditează ideea potrivit căreia Domnul Isus, la fel ca Tatăl Ceresc, acționează cu maximă punctualitate. Diavolul, în schimb acționează în contratimp, insistând la întârziere și amânarea hotărârii de a asculta de Domnul (Evrei 3:13-15). Noi, caracterul cui îl copiem?

 

  1. Binecuvântările punctualității (v. 15-20).

Punctualitatea la masa de Paște a Domnului Isus cu ucenicii Săi a făcut posibilă instituirea Cinei Domnului pe care o sărbătorim și noi astăzi. Lipsa punctualității ar fi răpit celui întârziat bucuria prezenței la un eveniment atât de special, pe care Domnul l-a programat în avans și l-a pregătit intens: „am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi” (v.15). Era ultima masă a Domnului cu ucenicii Săi! N-ar fi fost de loc plăcut ca cineva să lipsească sau să întârzie la această masă! În aceeași împrejurare Domnul anunță ceva important legat de masa din Împărăția lui Dumnezeu, care urma/urmează să aibă loc la timpul stabilit de Dumnezeu: „la împlinire„ sau „când va veni Împărăția lui Dumnezeu” (v.16,18). N-ai fi vrut nici tu să pierzi o asemenea informație, nu?!

 

Aplicaţii:

  1. Poate că v-ați gândit că punctualitatea nu contează foarte mult. Este proverbială cultura românească legată de „sfertul academic” (15 minute după începerea evenimentului). Adevărul este că punctualitatea este semnul neîndoielnic al unei bune educații. Este nu numai un exercițiu al voinței ci și o dovadă a unui caracter divin.
  2. Punctualitatea nu este doar o datorie, ci este o trăsătură a bunelor maniere, ce favorizează bunătatea, mărturia, influența și abilitatea de a fi de folos altora.
  3. Lipsa de punctualitate la serviciile de închinare este o lipsă de respect față de Dumnezeu. N-am întârzia dacă am fi convinși că ne întâlnim cu o Persoană atât de Importantă!
  4. Lipsa de punctualitate răpește timpul altuia. Este ca și când ai lua cu forța banii cuiva! Să-i onorăm pe alții mai mult decât pe noi înșine, fiind punctuali!
  5. Cele mai bune planuri, cele mai importante afaceri, bunăstarea indivizilor și a națiunilor, onoarea, viața însăși, sunt sacrificate zilnic pentru că cineva întârzie. Sunt oameni care întotdeauna eșuează în orice încearcă să facă, simplu, pentru că întârzie!
  6. Alți oameni renunță la dorința de schimbare, în timp, și mor nepocăiți pentru că amână și întârzie să ia decizia de a se întâlni cu Dumnezeu.

 

Sugestii practice:

  1. Nu spune niciodată și nu te amăgi cochetând cu expresia: „mai bine mai târziu decât niciodată!”, ci încurajează-te să trăiești motivat de expresia: „mai bine niciodată mai târziu!” Mai bine o oră mai devreme decât un minut mai târziu!
  2. Fii punctual la serviciile divine ale Bisericii. Altfel pierzi ceva ce s-a spus deja!
  3. Observă cu atenție trecerea timpului și răscumpără vremea făcând lucruri cu folos pentru tine, pentru alții și, mai ales, cu imact pentru Împărăția lui Dumnezeu.
  4. Planifică activitățile zilnice. Nu lăsa timpul să se scurgă fără să faci nimic. Timpul pierdut nu-l mai poți recupera. Altfel, poți afirma fără să greșești: „am pierdut timpul, îl declar nul!”
  5. Folosește timpul cu înțelepciune, nu te lupta cu el neștiind ce să mai faci!
  6. Să nu crezi că întârzierea ta nu va fi observată de Domnul și de alții. Fii punctual!

 

Întrebări pentru discuţii:

  1. Dumnezeu întârzie în împlinirea făgăduințelor Lui, cum cred unii? (2 Petru 3:9)
  2. Cum apreciați cultura românească, cu privire la „sfertul academic”?
  3. Care sunt consecințele lipsei de punctualitate?
  4. Ce probleme de caracter evidențiază lipsa de punctualitate?
  5. Ce oportunitănități pierd cei ce nu sunt punctuali?

 

Păstor Cornel Boingeanu, cornelboingeanu@gmail.com

Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime”, București

 


Lasă un răspuns