EXPLICATII BIBLICE 17 IULIE

Calendar 2016Data: 11-17 Iulie 2016

Tema: FII PRUDENT CA ISUS!

Text:   Ioan 10:22-39; Luca 4:28-30

Verset de aur: Luca 4:30

Ideea centrală: Învățăm de la Isus cum să evităm atitudinile, cuvintele și acțiunile dăunătoare relațiilor cu cei din jur, oferind în schimb sfaturi înțelepte care să contribuie la calm și pace.

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

Textul din Evanghelia după Ioan consemnează confruntarea finală a Domnului Isus cu mulțimea ostilă din Ierusalim și retragerea înțeleaptă a Lui dincolo de Iordan, din cauza încercărilor de ucidere a Mântuitorului. Această întâmplare a avut loc în Templul lui Solomon, cu ocazia sărbătorii Înnoirii Templului (v.22), praznic ce este numit astăzi Hanuka sau Sărbătoarea Luminii (eliberarea de sub oprimarea dușmanilor). Trecuse deja două luni de la ultima confruntare a Domnului Isus cu iudeii care căutau să-L omoare (Ioan 7:1-10:21) și Mântuitorul revine în Templu. Având intenția clară de a-L prinde pe Isus, iudeii ostili „L-au înconjurat” și insistau ca El să-Și dezvăluie identitatea așa cum doreau ei (v.24). Desigur, Isus ar fi putut să le răspundă deschis (franc) la ceea ce doreau ei să afle, sau ar fi putut să introducă și o notă de ironie sau fermitate: „Da Sunt, nepricepuților”! Isus, însă acționează cu sinceritate și prudență spunându-le: „V-am spus și nu credeți” (v.25). Această modalitate de a răspunde unei provocări are menirea de a disipa tensiunea din relațiile cu ceilalți orientându-i spre analiză largă și introspecție: „Când ne-a zis?” sau „ce nu credem”? Prudență înseamnă să răspunzi cu înțelepciune pentru a evita atitudinile, cuvintele și acțiunile dăunătoare relațiilor cu cei din jur (în special când este cazul unor confruntări de idei). Domnul Isus apelează la varianta investigării dovezilor care conduc la răspunsul pe care-l doreau ei: „Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine” (v.25). Prudență nu înseamnă lașitate pentrucă, iată, în cazul confruntării Domnului Isus cu liderii ostili, El le indică problema lor, care constituia în lipsa discernământului spiritual și a credinței (v.26). Observați cum, cu multă prudență, Domnul Isus mută focalizarea lor spre un alt aspect al relaționării lor, care este mult mai important, și anume raportarea la Adevărul Suprem: „Oile Mele ascultă glasul Meu” (v.27). Logica Domnului Isus, în argumentarea Sa din discuția cu liderii ostili, urmează această linie: cei înțelepți descoperă Adevărul și-L urmează, cei neînțelepți resping Adevărul chiar dacă Acesta este evident, iar cei răi acționează cu răutate chiar dacă au dovezi clare cu privire la Adevăr. Astfel Isus îi invită și pe ei la prudență oferindu-le cadrul în care să investigheze cu atenție faptele Lui și ale lor. Iar, desigur, aceasta constituie o caracteristică a comportamentului prudent.

Observați în textul pentru studiu:

  1. Prudența manifestată prin anticiparea conflictului (v.24-25). Intenția liderilor religioși ostili era aceea de a-L prinde pe Isus într-o confruntarea acidă de idei legate de identitatea Mântuitorului (care să conducă la ceva de genul: „ba nu, ba da”). De aceea ei „L-au înconjurat” și insistau ca Domnul Isus să-Și dezvăluie identitatea așa cum o așteptau ei, într-o formă care să conducă spre o criză teologică (v.24). Aceasta era o formă de a „arunca mănușa de box” ca apoi să înceapă conflictul deschis. Desigur, Domnul Isus ar fi putut să le răspundă pe același ton acid, accentuând clar identitatea Sa divină, după care să adauge eventual și ceva de genul: „nici nu știți cu cine aveți de a face”! Insă, anticipând conflictul, Isus alege să fie prudent și nu le răspunde în modul în care le-ar oferi o „poză” (elemente clare și concrete) ci, mai degrabă îi invită să dezlege un „puzzle” pe care Mântuitorul le-a așezat câteva idei care să fie ordonate logic: „v-am spus”, „nu credeți”, lucrările pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine” (v.25). Vă puteți imagina întregul proces de gândire ce este declanșat în mintea oponenților lui Isus! Această modalitate de a răspunde unei provocări are menirea de a deschide supapele unui recipient aflat sub presiune. Prudență înseamnă să anticipezi conflictul și să acționezi cu precauție: „Omul chibzuit [prudent] vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști [nechibzuiți] merg înainte și sunt pedepsiți” (Prov. 22:3; 13:16; 14:8).

 

  1. Prudența manifestată prin sfaturi înțelepte (v.26-30). Apelând la o metaforă (oi/păstor), Isus le descrie evreilor ostili importanța credinței și a relaționării corecte față de Dumnezeu. Logica este simplă: „oile ascultă … vin după Mine (v.27-29). Prin urmare, cei înțelepți, când sunt confruntați cu Adevărul, îl acceptă și se conformează Adevărului, tocmai pentrucă sunt înțelepți! Cei neînțelepți (sau nebuni cum mai sunt identificați în Scriptură) nu-și schimbă comportamentul ca să rezoneze cu Adevărul ci, dimpotrivă, încearcă să schimbe (mistifice) Adevărul cu care sunt confruntați pentru a corespunde cu așteptările lor, iar apoi Îl resping (tocmai pentru că sunt neînțelepți!). Oponenții lui Isus au căzut la testul aplicat de Domnul în urma lecției scurte predate cu această ocazie: „au luat pietre ca să-L ucidă” (v.31). Scriptura ne îndeamnă să „nu răspundem nebunului după nebunia lui” da și să „răspundem nebunului după nebunia lui” (Prov.26:4-5). Pentru aceasta avem nevoie de prudență pentru a răspunde cu înțelepcine și răbdare în fiecare caz cu care suntem confruntați în viață. Trebuie să avem răbdare cu cei neînțelepți pentrucă și noi am fost așa cândva!

 

  1. Prudența manifestată prin investigarea faptelor (v.32-38). Mulțimea ostilă a reacționat negativ și a încercat să-L omoare cu pietre pe Isus, ca dovadă că au înțeles implicațiile afirmațiilor Sale. Așadar, asistăm aici la o escaladare extremă a tensiunilor dintre părțile implicate în dialog. Ce este înțelep să faci într-o astfel de situație? Domnul Isus îi invită pe oponenții Săi să investigheze cu atenție faptele Lui și faptele lor pentru a nu acționa cu naivitate ci, mai degrabă, să-și evalueze bine pașii pe care urmează sa-i facă. Aceasta este o aplicație a proverbului: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit [prudent] ia seama bine cum merge” (Prov.14:15). Prudența înseamnă în acest caz cunoașterea atitudinilor, cuvintelor sau acțiunilor bune, onorabile și drepte față de care cineva se conformează.

 

  1. Prudența manifestată prin evitarea conflictului (v.39). Mulțimea a încercat iarăși să-L prindă pe Isus, poate pentru a-L acuza în mod oficial. De data aceasta este evident faptul că persoanele cu care Domnul Isus se afla în contradicție au adoptat statutul oamenilor cu intenție clară de a face rău. Oamenii aceștia nu erau doar lipsiți de înțelepciune ci aveau răutate în inima lor. Mântuitorul acționează prudent în fața acestor oameni plecând pur și simplu din mijlocul lor. Învățăm de la Domnul Isus să ne asociem cu oameni înțelepți, să avem răbdare cu cei nechibzuiți, dar să-i evităm pe cei ce vor să facă rău: „Cel rău pândește pe cel neprihănit și caută să-l omoare” (Psalm 37:32).

 

Aplicaţii:

 

  1. Prudență înseamnă să recunoaști autoritatea divină a Domnului Isus, să asculți Cuvântul Adevărului, fără a lăsa nici un gând de respingere a Acestuia să se cocoloșească în suflet.
  2. Prudența înseamnă să accepți Adevărul Scripturii și să te schimbi în conformitate cu Lumina Acestuia, fără a încerca să-L distorsionezi sau să încerci să-ți justifici acțiunile.
  3. Prudență înseamnă să stabilește prioritățile din viața ta în funcție de valorile eterne ale lui Dumnezeu, nu în mod conjunctural.
  4. Prudență înseamnă să evalueazi cu grijă secvențele cauză-efect și să acționezi în consecință, analizând situațiile de conflict cu multă înțelepciune.
  5. Prudență înseamnă să fii chibzuit în vorbire și să nu-ți deschizi cămara cuvintelor din inimă, fără discernământ.
  6. Prudență înseamnă să investighezi cu grijă faptele legate de anumite persoane și să nu te grăbești să judeci pe nimeni doar după ce se aude „pe la colțuri” despre acea persoană.
  7. Prudență înseamnă să accepți mustrarea altora fără să te superi.

 

Sugestii practice:

 

  1. Nu te grăbi să dai un răspuns chiar dacă ți se ridică o întrebare foarte directă. Reanalizează-ți gândul inițial, vei avea parte de multă pace în suflet!
  2. Caută pacea într-o situație de conflict, nu urmări să-ți câștigi dreptatea. Dreptatea câștigată cu orice preț s-ar putea să fie o mare înfrângere pentru tine! În situații de conflict apelează mai degrabă la formula: „tu ai dreptate, eu am pace”! (Matei 5:9)
  3. Dacă cineva se află într-o eroare evidentă, nu te grăbi să-l judeci sau să-L înjosești, mai degrabă indică-i o cale de a ieși din acea situație.
  4. Ai răbdare cu oamenii neînțelepți care mai degrabă încearcă să schimbe Adevărul decât să se schimbe ei, și tu ai fost așa cândva!
  5. Evită conflictul când te afli în prezența unor oameni care poartă răutatea în suflet. Lasă-l pe Dumnezeu să te apere cu armele neprihănirii, nu apela la „armele” Celui Rău!

 

Întrebări pentru discuţii:

 

  1. Cum ne raportăm lui Dumnezeu și Adevărului Scripturii? Ascultăm, comentăm sau respingem Adevărul?
  2. Cum putem evita răspunsurile directe care ar escalada un conflict?
  3. Spunem ce avem în minte fără să evaluăm mai întâi efectele produse asupra altora?
  4. Cum să evaluăm înțelept o anumită situație ce constituie o confruntare de idei?
  5. Cum reacționăm când suntem mustrați atunci când spunem sau facem ceva greșit?
  6. Cu ce fel de persoane ne asociem? Căutăm compania celor înțelepți care caută să se conformeze Adevărului divin?
  7. Ne abținem în a împrăștia bârfa, calomniile și informațiile defăimătoare?

 

Păstor Cornel Boingeanu, cornelboingeanu@gmail.com

Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime”, București


Lasă un răspuns