EXPLICAȚII BIBLICE 8 MAI

Calendar 2016Data: 08 Mai 2016
Tema: Fii ferm ca Isus
Text: Ioan 20:24-29
Verset de aur: Ioan 20:27
Ideea centrală: Intervenția personală și fermă a Domnului aduce convingere și credință în inima omului care caută adevărul cu sinceritate.

 

Explicaţii contextuale și exegetice

Acest pasaj se ocupă cu întâlnirea dintre Domnul Isus și Toma, la o săptămână după înviere. Toma nu a fost prezent împreună cu ceilalți ucenici în duminica precedentă, când Domnul s-a arătat lor, în seara zilei în care a înviat. Nu este precizat motivul pentru care Toma a lipsit din mijlocul celorlalți ucenici, dar cu siguranță el a pierdut o uriașă oportunitate: să îl vadă pe Domnul viu! În săptămâna care a urmat, Toma a avut prilejul să audă despre uimitoarea apariție a Domnului în mijlocul celorlalți ucenici. Reacția lui a fost foarte rezervată, precizând că el așteaptă dovezi concrete pentru a crede că Domnul este viu. Pentru Toma, aceasta însemna nici mai mult nici mai puțin decât să îl vadă el însuși pe Domnul Isus viu. Observăm în pasajul acesta felul în care Hristos a răspuns frământării lui Toma, așa încât după opt zile a apărut din nou în mijlocul grupului ucenicilor, unde era de data aceasta prezent și Toma. Scopul principal al apariției Domnului între ucenici cu această ocazie, pare să fie prelucrarea stării sufletești a lui Toma pentru a-l elibera de îndoială și pentru a-l conduce la o credință deplină. Această întâlnire a condus la una din cele mai puternice mărturisiri și expresii ale credinței. Toma se află deplin eliberat în fața Domnului Isus, închinându-se Lui și declarând cu convingere: „Domnul meu și Dumnezeu meu!” Exclamarea lui Toma readuce în discuție adevărul divinității lui Hristos afirmat în primul verset al Evangheliei după Ioan.

Așezarea acestui pasaj la finalul Evangheliei după Ioan este foarte importantă. Apostolul Ioan și-a precizat explicit scopul scrierii cărții sale în Ioan 20:31 „Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui.” În Evanghelia după Ioan tema credinței este o temă centrală, și răspunsul celor care cred în Domnul, precum și al celor care nu cred în El, este relatat în fiecare capitol al cărții. Felul în care Hristos vorbește despre Sine, minunile săvârșite, acțiunile și cuvintele Sale cereau un răspuns clar, cel al credinței. În finalul Evangheliei după Ioan, conflictul dintre credință și necredință ajunge la apogeu, iar întâlnirea dintre Domnul Isus și Toma ilustrează necesitatea unei credințe depline în El. Deci, în acest pasaj, tema centrală a Evangheliei după Ioan este exemplificată practic prin prezentarea experienței lui Toma. Expresia sinceră a nevoii de certitudine personală, dorința de a primi cu inima deschisă argumente care să îl ajute să depășească îndoiala, găsesc răspuns în acțiunea fermă și iubitoare a Domnului care îl conduce, astfel, pe Toma, de la îndoială spre o credință deplină. Capitulul 21 care va urma acestui pasaj formează un epilog al cărții, după cum se poate observa atât din conținutul acelui capitol cât și din plasarea sa în finalul cărții. Este foarte important, așadar, să observă rolul crucial al acestui pasaj în înțelegerea întregii Evanghelii după Ioan. În același timp, scopul studiului biblic din acest an este să învățăm de la Domnul Isus; deci vom încerca să abordăm acest pasaj privind la felul în care Domnul Isus acționează pentru a-l ajuta pe Toma.

 

 

Aplicații

Nevoia credinciosului este de a fi asemenea chipului Domnului Isus, de a învăța de la El, de a trăi ca El, de a vorbi ca El și de păşi în totul pe urmele Sale. Trăsătura pe care încercăm să o înțelegem prin această lecție este fermitatea. Într-un fel, fermitatea este opusul necredinței, al îndoielii și al incertitudinii. Așadar, contrastul dintre Toma și Domnul Isus ne ajută să înțelegem această trăsătură de caracter a creștinului, după modelul suprem. De fapt, fermitatea credinței risipește îndoiala omului sincer și căutător de adevăr. Iată câteva domenii în care fermitatea credinciosului poate fi prelucrată asemenea modelului suprem, Hristos Domnul:

 

  1. Fermitate în acțiune. Domnul Isus îl invită pe Toma să facă un test personal, cu scopul evident de a-i oferi argumentele de care Toma avea nevoie. Într-un fel, Domnul Isus se coboară la nivelul lui Toma, interacționând hotărât cu el, într-un asemenea fel încât Toma să creadă. Îl invită să folosească degetul și mâna, să atingă urmele rănilor crucificării, folosind exact cuvintele lui Toma. Nu precizează Scriptura dacă Toma a făcut sau nu ceea ce l-a invitat Domnul să facă, dar mai degrabă răspunsul lui Toma pare să fie imediat și copleșitor. Domnul știa exact starea lui, și a acționat în așa fel încât Toma să capituleze imediat și complet.
  2. Fermitate în așteptarea credinței. Domnul Isus nu a dorit nimic mai puțin decât credință, și nu o credință slabă sau superficială, ci una care să rezulte în închinare imediată. Aceeași așteptare o are și astăzi Domnul de la orice om care este preocupat de starea sufletului său și de destinul său etern. Noi trebuie să trăim în așa fel încât oamenii să fie conduși la credința mântuitoare, iar ei să devină închinători adevărați.
  3. Fermitate în viziune. Credința care rezultă din experiența personală cu Domnul, este de dorit. Însă nu ar trebui să căutăm întotdeauna argumentele și mărturiile verificabile ca și condiție necesară a credinței. De fapt credința pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi este bazată în primul rând pe Scriptură, și nu pe experiența personală, care își are desigur rolul ei. Așadar, această viziune a credinței ar trebui să ne caracterizeze pe noi, pe care vom dori să o promovăm în lucrarea și mărturia noastră.

 

Ce mare har să crezi în El văzându-l ca şi Toma,
Dar mult mai mare har să crezi deşi nu-L vezi acuma
.”

 

Sugestii practice

 

  1. Observă și recunoaște cauzele care pot conduce la îndoială.

În cazul lui Toma cauza a fost absența (justificată sau nu) din mijlocul celorlalți ucenici, dar și lipsa lui de încredere în mărturia celorlalți. Acestea sunt și astăzi cauze ale îndoielii care atacă centrul vital al trăirii și experienței creștine, deși pot fi și alte cauze practice și ideologice.

 

  1. Bucură-te și acceptă orice intervenție a Domnului în viața ta.

El lucrează în multe feluri și intervenția Sa are în vedere prelucrarea caracterului și a sufletului nostru pentru trăirea de acum și pentru cea viitoare. De fiecare dată când El lucrează trebuie să ne deschidem inima lăsând puterea Sa transformatoare să ne prelucreze și să ne transforme.

 

  1. Cercetează Scriptura pentru întărirea credinței tale.

Romani 10:17 spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Experiența personală poate fi minunată, dar baza credinței rămâne Scriptura și ea poate fi întărită prin Scriptură.

 

  1. Trăiește și lucrează urmând cu fermitate exemplul lui Hristos.

El a pășit înaintea noastră pentru a ne da o pildă de viețuire și lucrare. În relațiile cu cei din jurul nostru trebuie să acționăm după modelul suprem așezat înaintea noastră de Hristos.

 

 

Întrebări pentru discuții

 

  1. Precizează textul Evangheliei după Ioan care este motivul pentru care Toma a lipsit din mijlocul ucenicilor? Este Toma criticat sau apreciat în vre-un fel pentru absența sa?
  2. Reacția lui Toma a fost o contestare sau tăgăduire a mărturiei ucenicilor, sau o dorință de a se convinge personal?
  3. Ce putem învăța din felul în care Domnul Isus se adresează lui Toma?
  4. Ce adevăruri doctrinare implică răspunsul spontan al lui Toma „Domnul meu și Dumnezeul Meu!”?
  5. Care este baza reală și sigură a credinței? Care este rolul experienței și care este rolul Scripturii în întărirea credinței noastre?

 

Identificarea celui care a scris lecția:

Păstor Gelu Păcurar, gelupacurar@gmail.com


Lasă un răspuns