Data: 01 Mai 2016
Tema: FII UNA CU ISUS ÎN MOARTE ȘI ÎNVIERE!
Text: Filipeni 3:4-15
Verset de aur: 3:10
Ideea centrală: Cunoașterea lui Cristos și unirea cu El în moarte și înviere sunt experiențe continue.
Explicaţii contextuale și exegetice:
În această succintă mărturie personală apostolul Pavel își exprimă convingerea pe care o are atât despre felul în care se obține mântuirea, cât și despre modul în care trăiește un mântuit, despre idealul vieții sale.
Pavel mărturisește că o bună parte din viața lui a crezut că mântuirea se obține prin efortul personal de a trăi o viață cât mai apropiată de standardele lui Dumnezeu. În sensul acesta el menționează:
• Rădăcinile lui.
Dacă mântuirea s-ar putea moșteni pe linie familială, atunci Saul ar fi fost un privilegiat. Iudaizatorii înțelegeau foarte bine referințele pe care le face el în versetele 4-6. El s-a născut într-o familie de evrei din seminția lui Beniamin (Iosif și Beniamin fiind fii favoriți ai lui Iacov, născuți din soția favorită a lui Iacov – Rahela). Primul împărat al lui Israel a provenit din această seminție. Această seminție i-a rămas credincioasă lui David în timpul rebeliunii lui Absalom. Există multă semnificație în toate acestea. Așadar, moștenirea pe linie genealogică, lucru foarte important pentru evrei, era în favoarea lui Saul.
• Religiozitatea lui.
Dacă moștenirea s-ar putea obține în baza religiozității, atunci Pavel ar fi obţinut-o cu 10+. Ca și nou născut, a beneficiat de tăierea împrejur exact în ziua a opta de după naștere (v.5), ca tânăr student a învățat la picioarele unui mare rabin al vremii, cu numele Gamaliel (Fapte 22:3). Cariera lui de lider religios evreu era una promițătoare (Gal 1:13-14).
Pavel face câteva afirmații care arată nivelul de spiritualitate la care a ajunsese: „în ce privește neprihănirea pe care o dă legea, fără prihană. … în ce privește Legea, Fariseu.” Pentru evreii din vremea lui Pavel, fariseul era persoana care a atins idealul cel mai înalt de neprihănire pe care îl poate atinge cineva. Pentru ei, atunci, Fariseu nu era sinonim cu ipocrit, ci însemna un om care se ține de o învățătură curată și își îndeplinea zilnic îndatoririle religioase.
• Realizările lui.
Dacă mântuirea s-ar obține în baza realizărilor personale, Pavel ar trece cu brio. Era deja un lider puternic din tinerețe, se bucura de popularitate. Saul nu iese în evidență doar ca unul care apără adevărul, ci ca unul care luptă împotriva „minciunii”. De aceea a avut un rol în uciderea lui Ștefan și a mers la Damasc cu scrisori pentru a arunca în închisoare pe cei pe care-i considera trădători de neam și de religie, adică pe ucenicii lui Cristos.
Aplicaţii:
La un moment dat, însă, Saul ajunge să înţeleagă că nici rădăcinile, nici realizările, și nici religiozitatea, nu sunt suficiente pentru a obține mântuirea. El începe să vorbească despre o experiență, o experiență a întâlnirii și cunoașterii lui Cristos (v.8).
Această experiență înseamnă și pierdere, dar înseamnă și un mare câștig. Ceea ce pierzi este infim (gunoi spune Saul v.8b) în comparație cu ceea ce câștigi.
Experiența nu are de-a face doar cu momentul „Damasc”, acela fiind doar începutul, ci cu întreaga viață de credință.
Toți cei care doresc să se identifice cu Cristos în moarte și înviere trebuie să aibă parte de o astfel de experiență. Dacă ar fi să descriem în câteva cuvinte această experiență probabil că s-ar potrivi următoarea descriere:
• O experiență personală
Când trăia sub Lege, Saul avea reguli. Acum avea un Salvator, un Stăpân, un Prieten, un Însoțitor, un Mentor, etc. Toate acestea presupun o relație personală.
• O experiență puternică
Energia, puterea implicată atât în experiența convertirii cât și în cea a trăirii, nu poate fi măsurată. Viața lui Saul a cunoscut o transformare radicală. Dorința lui era să continue să cunoască/descopere această putere extraordinară, care este și puterea ce L-a înviat din morți pe Cristos.
• O experiență dureroasă
Faptul că Pavel amintește părtășia suferințelor lui Cristos (v.10) este un indiciu că experiența nu este doar frumoasă, este și dureroasă. Dar așa cum o mamă consideră că se merită să îndure suferința pentru bucuria de a avea un copil, tot așa orice om trebuie să considere că se merită să treacă prin experiența cunoașterii lui Cristos, chiar dacă aceasta înseamnă și suferință. Nu te poți rupe de vechea viață fără să suferi.
• O experiență practică
Rezultatul unei astfel de experiențe poate fi văzut în schimbările modului de viață, ceea ce face ca experiența să aibă niște rezultate practice. Experiența conduce la ceva foarte practic și anume la o trăire cu Cristos (pe care Pavel o numește alergare în v.12) și o veșnicie cu Cristos, ceea ce pentru el înseamnă premiul (v.12).
Sugestii practice
Verifică dacă ți-ai stabilit on obiectiv foarte clar pentru viața de credință. Obiectivul lui Pavel era: (v.10) să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui. De ce toate acestea? (v.11) ca să ajung cu orice chip…….
Scrie-ți și tu mărturia personală, întrebându-te dacă din ea reiese că, într-adevăr, te-ai făcut una cu Cristos atât în moartea cât și în învierea Lui. Scrie-o, folosind cuvinte cât mai alese pentru ca să aibă un impact cât mai mare asupra altora.
Așa cum a făcut și Pavel, împărtășește cu cineva această mărturie personală. Ai grijă să nu o prezinți în așa fel încât să pară o laudă, ci în așa fel încât să fie glorificat Cristos.
Întrebări pentru discuţii:
1. Care este asemănarea între rădăcinile, religiozitatea și realizările lui Saul, și a altor români pe care îi cunoști?
2. Care sunt lucrurile care au devenit „gunoi” după ce L-ai cunoscut pe Cristos?
3. Ce te-ar putea ajuta să continui să Îl cunoști pe Domnul Isus în spiritul versetului 10?
4. Cum te poți antrena pentru a fi sigur că alergi pentru premiu, și nu degeaba?
5. Cum poți motiva pe alții să alerge și ei cu folos?
Păstor Romică Iuga romicaiuga@gmail.com
