Cu mult timp în urmă, am decis să merg la un miting pro-familie şi pe 16 Aprilie. Pe parcurs, motivat sau nu, determinarea mi-a mai scăzut. În urma cercetării şi a rugăciunilor, zilele acestea am decis să mă implic şi să motivez la implicare. Astăzi, după ce am decis că vom face un miting şi la Arad, m-am gândit puţin la textul din Evrei 13:3. “Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.”
Vedeţi dumneavoastră, în viaţă putem exprerimenta două situaţii. Prima este să avem fraţi în situaţii dificile, “în lanţuri”, “chinuiţi”, dar noi să nu fim acolo. În situaţia aceasta, ne putem imagina cum sunt, ne putem ruga, dar foarte uşor putem şi uita de ei. Apostolul Pavel, ne cere să ne gândim la o altă situaţie: “ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei.”
Dacă vrei să te rogi pentru fraţii tăi cu credinţă, perseverenţă şi curaj, nu încerca să îţi imaginezi cum este acolo, ci încearcă să îţi imaginezi că tu eşti acolo. Îndemnul acesta mi-a dat de gândit. Când eu sunt AICI şi fraţii mei sunt ACOLO, foarte uşor îmi găsesc scuze pentru lipsa mea de implicare. Dar, când eu sunt acolo, când eu simt şi suport lanţurile, când eu sunt în chinuri şi necazuri, este destul de greu să înţeleg scuzele altora.
Ştiu că ne-am rugat şi am făcut destul de multe pentru familia Bodnariu şi pentru celelalte familii care suferă. Ştiu că mulţi avem o viaţă aglomerată. Ştiu că destul de uşor ne putem găsi scuze pentru a nu participa la un alt miting. Şi totuşi, cum ar fi dacă tu însuţi ai fi acolo? Cum ar fi dacă acolo ar fi copiii sau nepoţii tăi?
Vă invit să meditaţi la îndemnul apostolului, să îi înţelegeţi sfatul şi să vă planificaţi să participaţi. Dumnezeu ne-a demonstrat că răspunde rugăciunilor. El va continua să facă lucrări mari.
