Data: Aprilie 11-17
Tema: Fii discret ca Isus!
Text: Marcu 1:40-45; Luca 5:12-16
Verset de aur: Luca 5:16
Ideea centrală: Mărturia binecuvântărilor şi discreţia lucrării sunt amândouă părţi importante ale vieţii creştine, prin care oamenii din jur pot fi binecuvântaţi şi ajutaţi.
Explicaţii contextuale şi exegetice:
Practic, cele două pasaje reprezintă unul şi acelaşi eveniment, prezentat în două Evanghelii diferite, în Luca şi în Marcu. Luca dedică primele trei capitole naşterii şi copilăriei lui Isus, începutul lucrării lui Isus fiind descris în Luca 3 – cu botezul lui Isus, şi în Luca 4, cu ispitirea din pustiu (4:1-14) şi cu predica inaugurală din sinagoga din Nazaret (4:15-30). După acestea urmează vindecarea unui om demonizat, vindecarea soacrei lui Petru, pescuirea minunată de pe lacul Capernaum şi chemarea lui Petru la apostolie, iar pe urmă, vindecarea leprosului, în Luca 5. În Evanghelia după Marcu nu este descrisă naşterea lui Isus, de aceea se trece mai repede la prezentarea minunilor de la începutul lucrării lui Isus, şi este descris botezul lui Isus, chemarea apostolilor, vindecarea soacrei lui Petru, vindecarea unui om demonizat şi, apoi, vindecarea leprosului, toate în Marcu 1.
Vindecarea leprei era greu de întâlnit în antichitate, şi chiar dacă se întâmpla vreodată vreo vindecare rămâneau urme desfigurante şi bucăţi de trup căzute care marcau pe viaţă. Lepra este o boală temută, produsă de o bacterie, şi are începuturi care trec neobservate, cu perioadă de incubaţie de 5-20 de ani. Rezultatele sunt grave afectează faţa şi, în general, extremităţile. În Vechiul Testament, boala este descrisă în Levitic 13-14. Cei bolnavi erau excluşi din societate ca să nu reprezinte o sursă de infecţie. De aceea, vindecarea unui lepros era socotită drept o lucrare neobişnuită, specială a lui Dumnezeu.
În cele două pasaje aproape identice, se pot observa credinţa omului lepros, puterea lui Isus, mărturia vindecării, şi încercarea lui Isus de a fi discret. Marcu dă însă mai multe detalii, ca din partea unui martor ocular (tradiţia spune că Marcu a scris evanghelia predicată de Petru, iar Petru a fost martor ocular).
Credinţa leprosului îl face să vină la Isus să se închine lui Isus în genunchi şi cu faţa la pământ (cei doi evanghelişti reţin aspecte diferite, complementare, ale închinării lui), şi să îl roage pentru vindecare. Este de reţinut că leprosul lasă lucrurile la nivelul deciziei lui Isus, spunând „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
Isus răspunde pozitiv, I se face milă de lepros (Marcu), întinde mâna, îl atinge (încălcând şi îndepărtând stigmatul neatingerii celui bolnav) şi îi spune, „Da voiesc, fii curăţit”. Imediat după vindecare, Isus îl trimite la preoţi să aducă jertfă şi să fie constatată oficial vindecarea lui, ca să poată fi reprimit în societate.
Împreună cu această poruncă, Isus îi cere să nu spună nimănui despre vindecare (acest fel de interdicţii este recunoscut de comentatori sub numele de „secretul mesianic”). Motivul nu este explicat, dar una din consecinţe se vede în Marcu 1:45. Isus nu mai putea să intre pe faţă în nici o cetate, ci stătea afară şi mulţimile veneau la El. Această poruncă a lui Isus avea drept scop limitarea publicităţii şi libertatea lucrării şi vestirii Evangheliei. El avea nevoie să lucreze neîngrădit şi să Îşi poată învăţa ucenicii. Când a folosit maximum de publicitate la intrarea în Ierusalim, de ultimul Paşte, şi a intrat în dezbateri deschise cu conducătorii, aceştia s-au hotărât să Îl aresteze şi să Îl ucidă.
Aplicaţii:
Minunea vindecării leprosului mărturiseşte despre puterea mesianică – şi divină – a lui Isus asupra bolilor şi neputinţelor. Lepra a fost adesea asemănată cu păcatul aşa că, într-un fel, aceste istorisiri despre vindecarea leprei ne încurajează să înţelegem că Isus este singurul care poate vindeca urmările păcatului. Printre aceste urmări se pot identifica deformarea şi mutilarea sufletească, ostracizarea, depărtarea de Dumnezeu şi de oameni. Isus este mântuitorul. Textul îi învită pe cititori la Isus, restauratorul şi vindecătorul sufletului.
Din rugăciunea omului lepros se poate observa, apoi, încrederea în Isus cu privire la vindecare. El nu îl obligă pe mântuitor să facă ceva, ci spune: „Dacă vrei, poţi să mă vindeci”. Vindecarea rămâne, totuşi, o soluţie la latitudinea lui Dumnezeu. El este suveran în deciziile Sale.
Foarte importantă este nevoia de mărturie. Cei ce au cunoscut ajutorul Domnului ar trebui să Îl laude aducând mărturiile lor frumoase la cunoştinţa tuturor. În situaţia dată, a leprosului, mărturia a fost tehnică şi socială, pentru reintegrare în popor. În acelaşi timp, a fost şi un mesaj către preoţi că în popor s-a ridica un profet mesianic.
Legată de această discuţie este şi problema discreţiei. Cu siguranţă că Domnul Isus este discret şi ne învaţă şi pe noi să fim discreţi. Dumnezeu preţuieşte rugăciunea în ascuns, dărnicia în ascuns, binefacerea în ascuns (Matei 6:1-6). Cine vrea prea multă publicitate pe pământ îşi pierde răsplătirea din ceruri.
În ce priveşte secretul mesianic însă, trebuie spus că în lucrarea creştină trebuie înţelepciune. Isus ştia când este timpul pentru publicitate. Prea mult zgomot atrage atenţia asupra omului şi stârneşte reacţii prea puternice, pentru sau contra. Nu mai poţi vizita pe cei în nevoie, nu mai poţi călători liber, nu mai primeşti viză, etc.
Idei practice:
Vino în rugăciune, cu orice problemă, la Isus. Recunoaşte-i măreţia (leprosul, în Luca 5, îl numeşte: „Domn”), recunoaşte-i suveranitatea (bolnavul spune: „dacă vrei…”), şi puterea. Nu îl considera pe Domnul, un fel de slujitor care trebuie să asculte de cererea noastră în mod automat. Este posibil ca El să aibă alte planuri, ale Lui.
Preţuieşte accentul pus de Isus pe mărturie. Orice binecuvântare pe care o aduce în viaţa noastră ar trebui spusă cuiva ca o încurajare, ca o atenţionare, ca o vestire a Evangheliei. În pasaj, mărturia era pentru preoţii Legii, în viaţa de toate zilele mărturia îndreaptă privirea spre cine este El.
Reţine că lucrarea creştină eficientă se desfăşoară cu bun simţ, adesea cu discreţie. Publicitatea ca de spectacol nu e întotdeauna binevenită. Poate la un concert, la un mare eveniment, se merită, alteori însă asigurarea unui cadru liniştit este mai de preţ. Cine nu ştie lucrul acesta se va vedea năpădit de reacţii puternice şi nu va mai putea ajuta pe nimeni. Adesea, misionarii care lucrează în ţări păgâne sunt cei care înţeleg cel mai bine lucrul acesta. Dar are aplicaţii şi pentru mărturia şi misiunea din ţări cu tradiţii creştine.
Întrebări:
Cunoşti exemple de oameni care sunt mereu nemulţumiţi şi se aşteaptă ca, automat, Domnul să îi scape de orice problemă şi necaz? Cum i-ai învăţat pe astfel de oameni să se roage?
În ce feluri crezi că mărturia ta poate fi astăzi folositoare? În ce situaţii ai avut ocazia să mărturiseşti ce minuni a lucrat Dumnezeu în viaţa ta? Pe ce ai pus accentul?
Când crezi că publicitatea în jurul lucrării creştine este binevenită? Citeşti ziare şi reviste creştine? În ce fel de situaţii crezi că ar fi nevoie de mai multă discreţie în viaţa şi mărturia creştină? De ce?
Păstor dr. Octavian Baban
