Domnule Președinte, vă scriu din nou despre drama familiei Bodnariu, pentru că, spre deosebire de alții, eu încă am încredere în dumneavoastră. Nu înțeleg exact ce înseamnă că „urmăriți cu atenție…”, dar vreau să cred că puteți face mai mult.
Domnule Președinte, au trecut două luni de când reprezentanții unui stat, care ne sfidează, au răpit copiii familiei Bodnariu, deși guvernul nostru insistă că ne aflăm „în relații excelente” cu guvernul norvegian. Vă întreb deschis, ce relații excelente avem cu un guvern care ne fură copiii și-i ascunde la adrese secrete? De ce trebuie să înghițim declarațiile arogante și mincinoase ale ambasadorului Norvegiei, în timp ce familia Bodnariu, familia Nan și alte familii de români sunt sfâșiate de durere? De ce guvernul dumneavoastră se mișcă atât de încet și este intimidat de funcționarii unui stat care distruge familii și răpește copii? Mă întreb ce diferență este între Barnevernetul norvegian și Statul islamic?
Domnule Președinte, faceți un pas mai departe și implicați-vă direct împreună cu Domnul Prim Ministru în rezolvarea dramelor acestor familii. Transmiteți-i, într-un mod imperativ, ambasadorului Norvegiei, în virtutea relațiilor excelente pe care le avem, că ne-am săturat de corectitudinea lor politică și vrem toți copiii români înapoi în familiile lor. Am înțeles toți că s-au primit fonduri serioase de la norvegieni, dar vă întreb: sunt banii norvegienilor mai valoroși decât copiii românilor? Există vreo legătură între banii lor și slaba reacție a guvernului nostru? Este acceptarea răpirii copiilor noștri prețul care trebuie plătit pentru obținerea acestori fonduri?
Domnule Președinte, ne-ați promis că ne veți reprezenta cu cinste, ce vă oprește să ne demonstrați? Dacă banii norvegienilor determină autoritățile române să fie reținute, dați-le banii înapoi, copiii noștri sunt mai valoroși decât banii lor.
Pastor Samy Tuțac
