Revelatia experientei norvegiene a familiei Bodnariu – Tatal nostru Statul

Trista experiență a familiei Bodnariu, pentru care continuăm să ne rugăm și să acționăm, ne-a trezit pe mulți din somnul rațiunii. Dincolo de drama personală a acestei familii creștine, s-a văzut mai bine ca oricând provocarea majoră pentru orice individ, în special pentru creștinii iubitori de Dumnezeu și libertate, mai ales libertatea de gândire sau expresie. Provocarea se numește STATUL ASISTENȚIAL, sau…Tatăl nostru STATUL.

Filosoful francez Jacques Ellul spunea despre stat:”El este providența de la care se așteaptă totul, o putere supremă care pronunță adevărul și justiția și are putere de viață și de moarte asupra membrilor săi. Este un arbitru care proclamă legea, codul suprem obiectiv de care depinde întregul joc al societății.” Oare nu pe această filosofie se bazează toate campaniile electorale susținute cu promisiuni, făină, ulei, găleți, sau „oare ăsta dacă vine ce ne dă?” Câți dintre noi, în timp ce stăteam cu mâna întinsă să ne mai dea statul căte ceva, de obicei „praf în ochi”, am observat cum drepturile noastre fundamentale sunt restrânse pe furiș, fără să realizăm ce sclavi cuminți devenim?

Câți dintre noi stiu că legea protecției copilului din România este aproape identică cu cea din Norvegia, având la bază aceeași filosofie nesănătoasă, după care părinții sunt cel mai mare pericol pentru copiii lor? Hegel, a cărui gândire l-a influențat pe Marx, și implicațiile pe care le cunoaștem, a spus:”Principiul universal trebuie să se găsească în stat…noi trebuie să ne închinăm statului ca fiind manifestarea divinului pe pământ.” Iar un altul, Arthtur Scleisinger spunea:”Doar acțiunea statului este cea care poate rezolva problema noastră spirituală și ne poate conduce către «țara promisă».” Aceste filosofii demonice explică liniștea din Norvegia, inexplicabilă pentru orice om liber și întreg la cap, cu privire la abuzurile Barnevernetului. Statul oferă prosperitatea mult visată, chiar egalitate socială, în schimbul liniștii și încrederii oarbe în perfecțiunea sistemului. Iar la adăpostul acestei încrederi tâmpe, se petrec abuzuri inimaginabile, pe care cei mai mulți se fac că nu le văd, ca să nu-și piardă privilegiile oferite de „Tatăl nostru STATUL”.

Ce pot face creștinii în fața acestei expansiuni fără limite a statului asistențial? Unii creștini, direct sau indirect, sugerează că noi trebuie să ne resemnăm în fața inevitabilului deoarece nu avem puterea de a alege. Biblia ne avertizează în mod constant că transferul de încredere către salvatori alternativi este idolatrie. Credința că STATUL bunăstării, cu grija și protecția sa de la leagăn la mormânt, este răspunsul la toate problemele noastre, este o credință idolatră. Domnul Isus ne-a avertizat că nimeni, nici măcar statul asistențial, nu poate fi pentru noi ceea ce este Dumnezeu:“Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume Cel ceresc.” (‭‭Matei‬ ‭23:9‬ ‭NTR‬‬)

Dragi creștini, inclusiv cei care credeți, în mod eronat, că noi doar trebuie să ne rugăm și atât, vreau să atrag atenția că este obligația noastră să luăm poziție față de această formă de idolatrie modernă, închinarea în fața statului asistențial. Da, trebuie să ne rugăm, poate mai mult ca oricând, dar, în același timp, această formă de idolatrie trebuie demascată fără teamă și fără scuze așa zis spirituale. Schimbarea legii protecției copilului din România (Legea nr. 272/2004) trebuie să devină un obiectiv major pentru creștini în 2016. Să nu așteptăm ziua în care ne vor confisca copiii pentru că i-am îndoctrinat cu o credință creștină radicală. Apoi, trebuie să ne pocăim de această idolatrie. Creștinii trebuie să recunoască că adesea acțiunile lor civice au lăsat de dorit nu din motive teologice sau de conștiință, cum au lăsat să se înțeleagă, ci din motive economice. Adesea „laptele și mierea” statului au fost prea dulci și prea aici-acum, în comparație cu „laptele și mierea” din Canaanul ceresc, prea atunci-acolo. Nu în ultimul rând, această formă de idolatrie, trebuie confruntată, prin toate mijloacele pașnice posibile. Sunt convins că Dumnezeu, TATĂL NOSTRU CERESC, ne va lumina în acest sens, trebuie doar să renunțăm la comoditate, apatie, teamă și să ne reamintim statutul, de „sare a pământului” și „lumină a lumii”, dat de Cristos.

Pastor Samy Tuțac