EXPLICATII BIBLICE: 28 FEBRUARIE

Calendar 2016Data: 22-28 / 02 / 2016

Tema: Depinde de Dumnezeu ca Isus!

Text: Marcu 6:30-44

Verset de aur: Ioan 11:41b-42a

Ideea centrală: Slujeşte cu responsabilitate bazat pe resursele lui Dumnezeu şi vei vedea lucrări mari, ale Lui, în viaţa ta.

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

În Evanghelia după Marcu, la fel ca în cea după Matei, sunt amintite două situaţii în care Domnul Isus a înmulţit în mod miraculos hrana: în Marcu 6 este vorba de 5000 de bărbaţi, plus femei şi copii, hrăniţi cu 5 pâini şi doi peşti, iar în Marcu 8 este vorba despre 4000 de bărbaţi, plus femei şi copii, hrăniţi cu 7 pâini şi câţiva peşti mici (cf. Mat. 14 şi, respectiv, Mat. 15; Luca aminteşte hrănirea celor 5000 de bărbaţi şi a familiilor lor, în Lc. 9). În Marcu 6 avem de a face cu câteva zile de lucrări deosebite, vindecări, predicarea pocăinţei, exorcizări şi alte minuni, imediat după ce cei 12 ucenici au fost trimişi să vestească Evanghelia, doi câte doi, iar la mijlocul capitolului este amintită uciderea de către Irod a lui Ioan Botezătorul, ca un fel de paranteză în naraţiune (cele două lucrări mesianice înrudite se despart: a lui Ioan se încheie, iar a lui Isus, adevăratul Mesia, se întăreşte tot mai mult).

Cei 12 apostoli au venit bucuroşi să îi spună lui Isus raportul lucrării lor: cum s-au făcut minunile, ce au predicat. Lucrarea a fost obositoare şi de aceea Isus i-a luat într-un loc pustiu ca să se odihnească. Uneori însă se întâmplă aşa că şi într-un loc retras vin oamenii cu nevoile lor şi trebuie să îi ajuţi. Isus îi vede ca pe o turmă fără păstor şi, plin de milă, începe să îi înveţe. La sfârşitul zilei cu toţii sunt şi mai obosiţi şi aici începe minunea.

Pe când ucenicii vor să trimită mulţimile pe la casele lor, sau pe la gazde, Isus îi confruntă cu o invitaţie neobişnuită, să le dea ei să mănânce. Marcu şi Matei prezintă minunea cu mai multe detalii decât Luca: au găsit 5 pâini şi 2 peşti, oamenii au fost aşezaţi în cete de 50 ori 100, Isus a rostit binecuvântarea, iar ucenicii au împărţit hrana care a ajuns tuturor, săturându-se. La sfârşit, când s-a făcut curat, s-au adunat 12 coşuri de firimituri, ca un fel de semn că, dacă Israel l-ar urma pe Isus, belşugul celor 12 seminţii ar fi deplin.

Experienţa aceasta a fost o mare lecţie pentru ucenici. A fost aşa de importantă, încât Isus a mai repetat minunea într-o formulă un pic diferită, mai târziu, cu şapte pâini şi câţiva peşti, şi 4000 de bărbaţi. Toţi au fost martori ai puterii mesianice şi divine a lui Isus, ai rugăciunii lui, ai milei lui.

Ucenicii au învăţat cu această ocazie că dragostea şi îndurarea faţă de oameni sunt motive importante în slujire, şi că Dumnezeu poate să binecuvinteze şi să înmulţească resursele mici, în lucrarea creştină, ca să fie folosite în realizări mari, binecuvântate de El, dacă te afli în slujba Lui şi răspunzi chemării Lui. Pe lângă dependenţa de Dumnezeu, ucenicii au învăţat şi altceva: odihna trebuie uneori amânată, din cauza nevoiei de slujire, dar în cele din urmă trebuie să cauţi, totuşi, un loc retras unde să te refaci fizic şi sufleteşte, în părtăşie cu Dumnezeu.

Provocările venite în urma unor asemenea minuni nu s-au oprit însă aici. După acest eveniment, poporul începuse să Îl caute pe Isus ca să Îl facă rege şi să primească mereu de mâncare, dar ucenicii au învăţat să îşi continue lucrarea mesianică fără să cadă în capcana orientărilor politice ale vremii.

 

Aplicaţii:

Resursele noastre, în comparaţie cu resursele lui Dumnezeu, sunt mici. Resursele lui Dumnezeu sunt nelimitate, iar suveranitatea lui asupra istoriei, autoritatea lui asupra oamenilor, este deplină. Dumnezeu are planuri mari în ce priveşte Biserica Sa, şi o doreşte matură, în creştere, sănătoasă spiritual, curată, sfântă. El poate binecuvânta timpul tău, puterea ta fizică, sănătatea ta, talentul tău, mintea şi înţelepciunea ta, relaţiile tale, resursele financiare, aşa încât să îi poţi sluji pe alţii, în nevoile lor, pentru împărăţia lui Dumnezeu. William Carey, misionar în India spunea: „Aşteaptă lucruri mari de la Dumnezeu. Încercă lucruri mari pentru Dumnezeu”. Rugăciunea şi binecuvântarea sunt foarte importante.

Sensibilitatea faţă de nevoile altora este foarte preţioasă. Isus este plin de îndurare în pasajul acesta, dar şi ucenicii, deşi ei nu văd bine care este soluţia. O inimă sensibilă vede problemele din jur, starea oamenilor, şi încearcă să facă ceva pentru soluţionarea problemelor sau ajutarea oamenilor. Isus îi provoacă pe ucenici să îşi ia responsabilitatea şi să slujească personal. E adevărat că adesea ne vedem prea mici pentru o slujire aşa de mare aşa cum este nevoie în lumea aceasta, pentru Dumnezeu. Dar Domnul ne învaţă să fim sensibili, să ne punem la dispoziţia Lui şi să încercăm soluţii responsabile prin credinţă în resursele Lui.

Lui Dumnezeu îi place să intervină în situaţii dificile, de criză (Psa. 50:15, Cheamă-mă în ziua necazului, Eu te voi izbăvi, iar tu mă vei proslăvi!). Puterea lui este nelimitată – dar o ajustează la situaţiile existente. Din cinci pâini şi doi peşti a fost hrănită o mulţime de 5000 de bărbaţi, plus soţii şi copii prezenţi acolo, şi încă au mai rămas 12 coşuri de firimituri. Nici mai mult, nici mai puţin. A fost belşug, dar nu a fost risipă. Ajutorul lui Dumnezeu este ajustat perfect la dimensiunile nevoilor tale.

 

Sugestii practice:

Răspunde chemării lui Dumnezeu la slujire, chiar dacă tu ai avea o altă părere despre ceea ce trebuie făcut. Caută viziune de la El. Fii sensibil la nevoile din jur. Observă oportunităţile. Poţi să îţi iei responsabilitatea şi să slujeşte după voia lui? Pune-te la dispoziţia lui Dumnezeu.

Cere-i binecuvântare lui Dumnezeu asupra ceea ce faci şi cere-i înţelepciune. Lucrează în echipă cu alţii. În general, lucrările lui Isus sunt lucrări de echipă, de colectiv, nu pentru creştinii solitari, singuri (doar rugăciunea în secret şi, poate, uneori, dărnicia, ar putea fi practicate individual). Organizează bine acţiunile tale, din punct de vedere administrativ (aici ucenicii i-au aşezat pe oameni jos, i-au pus în grupe, etc.).

 

Întrebări pentru discuţii:

Ce faci în faţa unei crize sociale, extinse? Te implici sau îi laşi pe alţii?

Ai obiceiul de a cere binecuvântarea lui Dumnezeu în orice lucrare de asistenţă în care te implici?

Ce fel de oameni ai implica într-o echipă? La ce calităţi te-ai uita? I-a ales Isus pe ucenici privind la calităţile lor?

 

Păstor dr. Octavian Baban

 


Lasă un răspuns