EXPLICATII BIBLICE 31 IANUARIE

Calendar 2016Data: 25-31 ianuarie 2015

Tema: ISUS JUDECĂTORUL NOSTRU

Text:   Matei 25:31-46

Verset de aur: Fapte 10:42

Ideea centrală: Domnul Isus este Judecătorul suprem, care va răsplăti tuturor după modul în care au respins sau au primit mesajul divin al mântuirii, proclamat de martorii Săi.

Explicaţii contextuale și exegetice:

Cu acest pasaj se încheie ceea ce unii teologi numesc ‘Discursul Muntelui măslinilor’ (Matei 24:3) care este format din capitolele 24 și 25. Tema acest discurs a fost aceea a vremurilor din urmă, a judecății și implicațiilor ei.

Matei, care în Evanghelia sa L-a prezentat pe Domnul Isus ca fiind Împăratul, redă mesajul Mântuitorului legat de judecata ce va avea loc atunci când El se va întoarce pentru a stabili pentru totdeauna Împărăția Sa. Această idee este caracteristică și Vechiului Testament – judecata finală va precede instaurarea totală a Împărăției mesianice.

Pasajul pe care îl studiem este considerat deseori o pildă, însă, deși are o imagine comună cu o altă pildă – separarea oilor de capre din v. 32-33, ea este mai degrabă o prezentare a viitorului, a judecății escatologice.

Imaginea de început zugrăvită de Domnul în ce privește judecata finală este similară cu cea din Daniel 7:9-14: venirea Fiului Omului, gloria, îngerii, tronul. Astfel, mesajul transmis este Acela că prerogativele de seamă împărătești, autoritatea totală și judecarea tuturor sunt exercitate de Împăratul suprem, Domnul Isus Hristos.

Paralela cu pasajul Zaharia 14:1-21 legat de toate națiunile pământului care se vor înfățisa înaintea scaunului de judecată a lui Hristos arată că mai devreme sau mai târziu toți oamenii vor recunoaște calitatea de Împărat suprem a lui Hristos și se vor supune negreșit dreptei judecăți divine.

Așa după cum ciobanii își separau oile de capre, judecătorul va crea două tabere prin verdictul Său pronunțat față de oameni: una a celor ce sunt trimiși la dreapta Sa (semn al favorii divine în cultura iudaică) pentru a merge în Împărăția divină (v.34), iar alții la stânga Sa (semn al respingerii) pentru a merge în locul pedepsei. (v.41)

Temeiul acestei separări a fost cauza unor controverse teologice importante: unii consideră că Matei 25:31-46 este o dovadă că mântuirea rezultă din faptele bune pe care le face un om (vv. 34-40), în timp ce alții afirmă că o asemenea înțelegere a pasajului este total eronată. Pe de o parte, articularea unei doctrine – mai ales una atât de importantă ca cea a mântuirii – nu se face bazându-ne pe un singur text; în acest sens, trebuie să ne amintim de pasaje ca Efes. 2:5,8,9 și 2 Tim. 1:9 pentru a exclude vehement ideea că faptele noastre pot obține refacerea relației întrerupte cu Dumnezeu, pasajele menționate afirmând clar mântuirea primită în dar de la Dumnezeu prin credința în Fiul Său, Isus Hristos.

Apoi, chiar în pasajul acesta sunt două indicii ce susțin înțelegerea că judecata nu se face în baza faptelor, ci a modului în care ne raportăm la Hristos. Unul este constituit de mesajul lui Hristos către cei din dreapta Sa: ‘Veniți…de moșteniți Împărăția…’ (v. 34) – conform prevederilor vremii, moștenitori sunt copiii Celui care deține Împărăția, așadar în baza unei relații personale.

Un alt indiciu este cel al ‘foarte neînsemnaților frați ai Mei…’ (vv. 40,45). Cine sunt ‘frații neînsemnați ai Împăratului’? S-a afirmat că sunt nevoiașii din întreaga lume sau toți evreii sau apostolii și misionarii. Cel mai probabil acești ‘frați neînsemnați’ sunt toții fiii Împăratului care împărtășit Evanghelia Împărăției chemând pe oameni la ascultare de Fratele mai mare, Isus Hristos (ucenicii sunt numiți ‘frații Mei’ înainte și după înviere – Matei 12:49,50; 28:10). Atitudinea pozitivă, atentă și plină de dragoste față de cei care cred în Isus – care atunci erau ‘neînsemnați’ și pentru că erau vânați ca niște făcători de rele de către autorități – era un barometru pentru acceptarea sau respingerea mesajului pe care aceștia îl purtau (apostolul Pavel reiterează ideea aceasta în 2 Cor. 5:20).

Cele două ‘tabere’ sunt trimise în locuri diferite unde experimentează realități diametral opuse: dacă cei care au acceptat mesajul ‘fraților neînsemnați’ merg spre locul binecuvântării pregătite de Dumnezeu încă ‘de la întemeierea lumii’ (lucru care denotă că aceasta este împlinirea planului pe care Dumnezeu l-a avut de la început) – v.43, cei care au respins mesajul despre Împărăție merg spre locul pedepsei veșnice. (v. 46)

 

 

Aplicații:

  1. Domnul Isus este Judecătorul Suprem

În Zaharia 14:5,9 și Ioel 3:1,2, prerogativele judecății sunt ale lui Dumnezeu. În pasajul studiat judecata finală este pronunțată de Isus Hristos tocmai pentru că El este Dumnezeu (Rom. 14:10). De asemenea, în Ioan 5:22 ni se spune că Tatăl a încredințat judecata Fiului. Subiecții care se vor supune judecății lui Hristos nu sunt doar oamenii, ci întreaga creație – îngerii (2 Pet. 2:4), iar în Apoc. 20-22 ni se zugrăvește modul în care creația este reînnoită.

 

  1. Surprizele din ziua judecății divine
  • mobilul judecății – acesta va fi constituit nu de faptele noastre bune, ci de modul în care ne-am raportat față de Domnul Isus, Cel trimis de Tatăl să facă posibilă răscumpărarea omenirii prin jertfa de pe cruce.
  • Valoarea fiecărei acțiuni – în ziua judecății vom vedea clar că toate atitudinile și faptele noastre au fost ‘contabilizate’; lucrul acesta ar trebui să ne provoace să evităm să comitem greșeli (până și cuvintele nefolositoare vor fi invocate la judecată – Matei 12:36), ci dimpotrivă, să ‘umblăm în fapte bune’ (Efes. 2:10) – de ex., fiecare pahar de apă va fi răsplătit (Marcu 9:41).
  • Distanța dintre cele două tabere finale – cele două destinații posibile în urma judecății sunt total opuse (focul veșnic v. 41 versus Împărăția divină v. 34); mai mult, între ele va fi o prăpastie imposibil de trecut (Luca16:26).
  • Durata consecințelor apărute în urma judecății – viața de care se bucură cei neprihăniți, adică cei care L-au primit pe Trimisul lui Dumnezeu este ‘veșnică’ (deși aceasta este mai mult decât o coordonată temporală, fiind și una calitativă), însă și pedeapsa este tot veșnică (v. 46).

 

Sugestii practice:

Gândește-te la trei lucruri pe care făcându-le, vei fi surprins(-ă) în ziua judecății. Fă-le începând de astăzi. Fă cât mai multe în fiecare zi.

 

Întrebări pentru discuţii:

Cum poate fi cineva inclus în numărul ‘binecuvântaților’ ce vor moșteni Împărăția veșnică?

Care sunt motivele principale pentru care Domnul este îndreptățit să judece toți oamenii?

Dacă Domnul este judecătorul, ce rol ne revine nouă în raport cu El, în raport cu ceilalți credincioși, precum și în raport cu cei necredincioși?

 

Păstor Sorin Bădrăgan

Biserica Baptistă Providența București

 


Lasă un răspuns