EXPLICAȚII BIBLICE: 4 OCTOMBRIE

rsz_calendara43Data: 4 Octombrie

Tema: Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc

Text: Ioan 4:43-54

Verset de aur: Evrei 11: 1

Ideea centrală: Credința nu trebuie bazată pe semne și minuni, ci pe promisiunile Domnului, pentru că El este Fiul lui Dumnezeu și are putere să le împlinească.

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

 

După lucrarea de două zile în mijlocul samaritenilor (v. 40), Domnul Isus se întoarce în Cana, unde făcuse primul ‘semn’ – transformarea apei în vin la nunta. Evanghelistul Ioan face trecerea spre istorisirea din pasajul nostru menționând principiul pe care Domnul Isus îl enunțase – un prooroc nu este bine primit în patria lui; probabil că în acest mod ni se atrage atenția asupra faptului că cei dintr-un loc diferit (Samaria) l-au primit pe Domnul mult mai deschiși (vv. 40-42) decât cei din ‘neamul’ Mântuitorului – galileenii, care își condiționau credința de semne și minuni (v. 48).

La Domnul Isus vine un ‘slujbaș’ împărătesc (probabil un subordonat al Irod Antipa) a cărui identitate nu este dezvăluită, deși unii au sugerat că ar fi fost vorba de Cuza, administratorul lui Irod (cf. Luca 8: 3) sau chiar de Manaen (Fapte 13: 1). De asemenea, nu știm dacă a fost iudeu sau dintre neamuri, deși reproșul formulat la plural de Domnul Isus (v. 48) pare să indice faptul că ar fi fost iudeu. Acesta călătorește în jur de 25 de km din Capernaum, unde Domnul Isus vindecase pe slujitorul unui centurion roman, fiind vorba de o minune diferită.

Un aspect important al istorisirii de față este că fiul bolnav nu este în același loc cu tatăl ce mijlocește pentru el și nici cu Domnul Isus, care este rugat să vindece pe micuțul care era pe moarte.

Acesta este momentul în care Domnul Isus mustră pe cei prezenți – probabil și pe irodian – pentru că erau mari amatori de spectaculos – că își doreau minuni de dragul lor, că aveau o credință total dependentă de semne supranaturale; o astfel de credință nu este ceea ce Domnul așteaptă de la ucenicii Săi.

Ca și femeia cananeancă (Matei 15: 21-28), slujbașul nu se lasă intimidat de aparenta respingere de către Domnul Isus; mai mult decât atât, rezultatul (foarte probabil intenționat de Domnul) a fost insistența slujbașului (v. 49) ca semn al unei credințe mai puternice, ce nu se lasă intimidată de obstacole. Domnul Isus supune această credință unui test și mai greu: îl trimite pe tatăl cu inima îndurerată să se pornească spre casă singur, neînsoțit de Domnul Isus, însă cu promisiunea că fiul său s-a făcut bine. Slujbașul trece și testul acesta – pornește la drum și, după o călătorie anevoioasă ce necesita și cazarea peste noapte se apropie de Capernaum și robii lui îi dau vestea: fiul său se făcuse bine. Când aude că minunea avusese loc exact în timpul când el discuta cu Domnul Isus (în jurul orei 13:00 în ziua precedentă), slujbașul crede din toată inima lui și, împreună cu el, întreaga lui familie, (probabil și robii – toți cei ce locuiau în perimetrul proprietăților cuiva aparțineau ‘casei’ acelei persoane).

Acesta a fost al doilea semn din cele șapte pe care evanghelistul Ioan le prezintă pentru a demonstra că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu și că responsabilitatea principală a fiecărei persoane este să creadă cu adevărat în Cel trimis de Tatăl (Ioan 20: 30, 31).

 

Aspecte teologice și aplicații:

Pasajul acesta ne învață câteva lucruri foarte importante:

  1. Despre Domnul Isus Hristos

Dacă la primul ‘semn’ El a demonstrat că este domn asupra materiei transformând apa în vin, la al doilea semn El arată că este domn asupra spațiului și domn asupra bolii (consecințele păcatului uman nu I se aplică, ci El le poate îndepărta, aceasta fiind exclusiv o prerogativă divină). Trebuie să fim încurajați că deși nu este aproape de noi în plan fizic, Domnul Isus este lângă noi prin Duhul Său și se poate atinge de sufletele, inimile și trupurile noastre și să aducă mântuire, mângâiere, și vindecare.

De asemenea, deși Domnul Isus dorește să ne ducă mereu pe o treaptă mai înaltă a credinței, El, în harul Său nemărginit, ne ascultă oricât de slabi am fi.

  1. despre credința adevărată

Credința bazată doar pe semne și minuni nu este o credință adevărată pentru că ea este centrată pe minune în sine și pe cel care caută minunea; astfel, Dumnezeu este căutat pentru supranaturalul pe care îl poate produce – spre ‘distracția’ sau în folosul celui care pretinde minunea. O asemenea credință nu Îl onorează pe Dumnezeu, ci slujește omului.

Și totuși, credința produsă de ‘semne și minuni’ poate fi un început; sunt credincioși care mărturisesc că s-au întors la Domnul după ce au primit răspunsuri la rugăciuni de genul: ‘Doamne, dacă îmi vei da lucrul acesta, vei rezolva situația grea în cre mă aflu, dacă vei da vindecare etc.’ Atenție, acesta nu este un model pentru toți, ci este un început slab pe care Dumnezeu îl poate folosi.

Deci, dacă cineva pornește așa (acesta fiind un început ‚slab’ pentru motivele enunțate mai sus), este important să crească în credință: slujbașul împărătesc a crescut de la o credință bazată probabil pe ceea ce știa despre Domnul Isus (că poate vindeca) – v. 48, la una bazată pe cuvintele Domnului – v. 50, la una ce a însemnat a se încrede în Domnul Isus – în v. 53, ideea comunicată este aceea că slujașul și casa sa s-au încrezut în Domnul. Cineva spunea că slujbașul a crescut de o credință ‚de criză’ (v. 47), la o credință ce se bazează pe cuvânt (v. 50), la o credință confirmată (v. 53), la o credință ‘contagioasă’ (v. 53 – în sensul că i-a convins și pe cei din casa lui).

  1. despre rugăciune

Rugăciunea slujbașului este una plină de pasiune – este normal, am putea spune, pentru că mijlocea pentru copilul său; însă adevărul este că în vremurile pe care le trăim puține sunt lucrurile sfinte și spirituale care ne mai pasionează, de aceea să ne rugăm Domnului să ne aprindă inimile pentru lucrurile acestea. Slujbașul este plin de pasiune, dar și perseverant – nu se lasă intimidat de aparenta respingere de către Domnul (v. 48), ci revine v. 49.

De asemenea, rugăciunea poate să primească răspunsuri extraordinare: fiul slujbașului este complet vindecat; cu adevărat, nu există nicio piedică în calea lui Dumnezeu atunci când El dorește să facă ceva. Tot o chestiune de încredere în Domul și în planul Lui este și maturitatea de a accepta ‘Nu’ ca un răspuns posibil cererilor noastre.

 

Întrebări pentru discuții:

Cum arată sindromul ‘semne și minuni’ astăzi?

De ce credința bazată pe semne și minuni nu este una autentică?

Ce însemană pentru noi astăzi să credem ‘cuvintele pe care le-a spus Isus’?

Câte promisiuni de ale Domnului Isus cunoști să te poți baza pe ele?

Care sunt căile prin care creștem în credință?

 

Pastor Sorin Bădrăgan,

Biserica Creștină Baptistă Providența, București

 


Lasă un răspuns