EXPLICATII BIBLICE: 18 OCTOMBRIE

rsz_calendara43Data: 18 octombrie 2015

Tema: Vindecarea îndrăcitului din Capernaum

Text: Marcu 1:21-28

Verset de aur: Marcu 1:22 „Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.”

Ideea centrală:

Învățătura Domnului Isus are autoritate, pentru că ea rezultă din identitatea Lui divină. Prin urmare, ființa umană trebuie să se supună în fața acestei autorități, ascultând și împlinind cuvintele lui Isus în viața de zi cu zi.

 Explicaţii contextuale și exegetice:

  1. Contextul

Exorcizarea din Capernaum este primul miracol consemnat în Ev. lui Marcu. Redarea acestei minuni are ca scop dovedirea autorității învățăturii lui Isus (vv. 22, 27). De fapt, exorcizarea este interpretată de martorii oculari ca fiind o „învăţătură nouă care are autoritate” (v. 27, versiunea NTR). Mai mult, secțiunea debutează cu afirmarea autorității învățăturii lui Isus (vv. 21-22), pentru ca în sub-secțiunea imediat următoare autoritatea învățăturii să fie dovedită (vv. 23-28).

Acesta este prima caracteristică a lucrării lui Isus, în viziunea lui Marcu. Vv. 14-15 introduc lucrarea lui Isus, secțiunea rezumându-se să consemneze esențialul învățăturii Lui – „Evanghelia lui Dumnezeu”. Odată cu secțiunea noastră, această lucrare începe să fie detaliată și evaluată, primul aspect evaluat de Marcu fiind „autoritatea sau puterea” – lucrarea lui Isus este una plină de putere (vv. 21-28).

Așadar, cele două concepte cheie „învățătură” și „putere/autoritate” leagă pasajul acesta de introducerea din vv. 14-15.

 

  1. Textul

Isus predică în sinagogă și în 1:39 & 6:2. Sinagoga este văzută în termeni negativi, în cele mai multe secțiuni din Marcu: 1:23; 3:1-6; 6:1-5; 12:39; 13:9. Aici este locul în care lucrarea plină de putere a lui Isus este contestată și respinsă (3:1-6; 6:1-5). Și tot aici va fi respinsă mărturia urmașilor lui Isus (13:9-11). Sinagoga reprezintă micro-Israelul care respinge „Evanghelia Fiului lui Dumnezeu” (cf. 1:1; 13:9-10), proclamată în puterea Duhului Sfânt (13:11).

Prima dată când predică în sinagogă, Isus este întrerupt de către demoni (v. 23-24). Ultima predică din sinagogă (6:2) este întreruptă de oamenii necredincioși (6:2-3). Demonii îl declară „Sfântul lui Dumnezeu” (1:24), oamenii îl disprețuiesc (v. 4), numindu-L „tâmplarul” (v. 3).

În limba greacă, expresia „a început să învețe” (v. 21) presupune faptul că Isus a fost invitat să predice în această sinagogă, posibil din cauza reputației deja câștigate (v. 14-15). „Uimirea” ascultătorilor (v. 22) este o reacție pozitivă specifică lui Marcu (cf. 1:22; 1:27; 2:12; 4:41; 5:15; 5:20; 5:42; 6:2; 6:50-51; 7:37; 9:15; 9:6, 32; 10:24; 10:26; 10:32; 11:18; 12:17; 33; 15:5, 44; 16:5-6; 16:8).

Predica lui Isus este întreruptă de un posedat care „a dat buzna în sinagoga lor” (v. 23). Parafraza aceasta este compatibilă cu textul grecesc.

Exorcizarea dovedește puterea „învățăturii” sau a Cuvântului lui Isus (v. 27). Isus poruncește tuturor duhurilor (v. 24 „Ce avem noi a face cu Tine… Ai venit să ne pierzi?”) și ele se supun (v. 27 „El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”; cf. v. 39).

Exorcizarea mai este consemnată de Marcu și pentru a ne dezvălui identitatea lui Isus din Nazaret: El este „Sfântul lui Dumnezeu” (v. 24), formulă sinonimă cu „Fiul lui Dumnezeu” (cf. 3:11; 5:7) și este Cel venit de la Dumnezeu (v. 24 „Ai venit să…”; formula „am venit să…” este folosită adesea în Evanghelii ca indicator al pre-existenței lui Isus). Autoritatea sau puterea cuvintelor lui Isus rezultă din identitatea divină a lui Isus.

Demonii se supun „îndată” cuvântului poruncitor (1:26; 3:11; 5:1-20; 9:14-29), chiar dacă îi cer lui Isus să îi lase în pace, „să nu aibă nimic de-a face cu El” (1:24; 5:7). Oare ce vor face oamenii? Chiar și cei care nu vor să aibă de-a face cu El (cf. 6:1-5), într-o zi se vor pleca în fața autorității Sale (14.61-62)!

Întrebarea pătrunzătoare („se întrebau unii pe alţii”) a celor din sinagogă, din 1:27 („Ce este aceasta?”), face parte dintr-o serie de întrebări (cf. 4:41; 6:2; 8:27, 29; 11:28) prin care Marcu își invită cititorii să mediteze asupra identității lui Isus – Cine este acest Isus? Dacă este Fiul lui Dumnezeu, ce autoritate are peste viața mea?

Aplicații și considerente teologice:

  • Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, Cel venit de la Dumnezeu (1:24). El are putere/autoritate peste întreaga creație (4:35–41; 6:35–44, 45–52; 8:1–9; 11:12–14, 20–25), peste lumea demonilor (1:32–34, 39; 3:11, 22–30; 5:1–20; 6:7, 13; 7:24–30; 9:14–29; 9:38) și peste omenirea întreagă (13:26; 14:61-62).
  • Cei care astăzi Îi resping puterea mântuitoare (2:10) și nu doresc „să aibe de-a face cu El”, într-o zi se vor pleca în fața autorității Sale de Judecător (14:62).     

 

Întrebări pentru discuții:

  1. Ce înseamnă pentru tine personal faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Propune-ți ca în cursul acestei săptămâni să meditezi la adevărul divinității lui Isus și la implicațiile acestui adevăr pentru viața ta zilnică.
  2. Câtă autoritate au cuvintele lui Isus în viața ta? Le împlinești? Oferă exemple concrete.
  3. Mai există influență demonică astăzi? Poate ea să pătrundă în biserică?
  4. Când te-a „uimit” Isus ultima dată? Împărtășește cu biserica o experiență personală recentă, prin care ai putut vedea puterea Domnului la lucru.

 

 

Amiel Drimbe

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015

 


Lasă un răspuns