N-au vrut sau nu au avut ce?

Continui să scriu din Republica Moldova. Aşa cum vă spuneam, am discutat zilele acestea despre înnoire. Am abordat înnoirea minţii, a relaţiilor, a deciziilor şi a obiceiurilor. Ieri, la workshop am provocat tinerii să se gândească şi la obiceiurile lui Isus. M-am bucurat să văd că despre unele şi-au amintit cu destulă uşurinţă. M-au convins uşor că Domnul Isus avea obiceiul să explice Evanghelia, să se roage, să ajute oamenii necăjiţi, să frecventeze sinagoga şi sigur, să îl certe şi alunge pe Satana. După momentul de bucurie a venit şi o întristare. M-am supărat puţin când mi-am dat seama că tinerilor le este mai uşor să ştie obiceiurile lui Isus decât să le practice. Oare să îi condamn? Să îi critic? Să strig la ei? Nu am prea avut obiceiul acesta şi nici nu vreau să mi-l fac acum. Aşa cum ştiţi, eu am obiceiul să ridic întrebări.

Aşa că, pentru a şti adevărul despre ei, m-am gândit să vă întreb ceva pe voi. Oare de ce nu toţi copiii şi tinerii noştri au obiceiuri bune? Nu le-au văzut la noi sau nu au vrut să ne imite? Oare nu cumva tinerii din casele şi din bisericile noastre sunt ceea ce sunt, tocmai datorită nouă, părinţilor şi slujitorilor? Nu cunosc realitatea în cazul fiecărui tânăr, dar tu, tu ca părinte şi eu ca slujitor, ar trebui să o ştim. Deci, pentru a cunoaşte adevăratul motiv al situaţiei în care se află generaţia tânără, este necesar să ne întrebăm fiecare: am avut obiceiuri bune pe care le-am practicat vizibil? Am lăsat ca cei apropiaţi şi ceilalţi să vadă bunele noastre obiceiuri? Am încercat să le explicăm cât de important este să aibă obiceiuri bune? Nu cumva am avut obiceiuri bune pe care le-am abandonat? Nu am avut şi obiceiuri rele? Poate am crezut că sunt ascunse, dar ele au fost cunoscute şi au influenţat la rău.

Dragilor, eu nu vreau să pun cenuşă pe capul nimănui, dar nici nu vreau să aruncăm uşor cenuşă pe capul altora, mai ales pe capul celor tineri. Personal cred că răspunsul este în ambele tabere. Unii tineri nu au vrut să preia obiceiuri bune şi alţii nu au prea avut ce lua. Domnul să se îndure de toţi. Deci, dacă nu am avut obiceiuri bune, dacă nu i-am ajutat pe tineri să îşi facă obiceiuri bune, să nu îi considerăm vinovaţi doar pe ei. Să ne pocăim şi să cerem Domnului îndurare şi pentru noi şi pentru ei. Să ne formăm sau să revenim la obiceiuri sfinte. Doar aşa vom fi binecuvântaţi şi vom putea ajuta la binecuvântarea altora.

Dragi tineri, dacă aţi văzut în viaţa bunicilor, a părinţilor sau a altor oameni şi familii obiceiuri bune pe care le-aţi apreciat, nu le lăsaţi doar pentru ei. Preluaţi-le şi trăiţi-le cu credincioşie. Dacă nu aţi văzut prea multe lucruri bune, nu vă scuzaţi. Sigur le-aţi văzut la apostoli şi la Domnul Isus. Imitaţi-L pe El. Preluaţi obiceiurile Lui şi a sfinţilor apostoli. Iar în cazul în care aveţi obiceiuri rele care ar trebui abandonate, nu mai aşteptaţi nicio zi.

Aşa este, obiceiurile sunt importante. Ele se fac greu, dar se strică uşor. Să ne verificăm toţi obiceiurile şi să le păstrăm doar pe cele care ne fac mai asemănători cu Domnul Isus. În felul acesta vom produce bucurie Domnului Isus şi vom oferi altora un model bun.

 


Lasă un răspuns