Interviu cu Viorel Iuga – Noul Președinte al Uniunii Baptiste

1. Viorel IugaCu ce gânduri preluați această slujire?

R.Gândurile mele se îndreaptă în mai multe direcţii. Primul, se îndreaptă spre Domnul. Mă rog mereu să primesc înţelepciunea necesară pentru a cunoaşte voia Lui şi a o împlini exact cum trebuie şi la timp. Apoi, mă gândesc la fraţii mei colegi. Nu îi cunosc pe toţi, dar ştiu că sunt în situaţii diferite. Unii se bucură de sănătate, alţii nu. Unii parcurg perioade frumoase, văd rezultate în munca lor, iar alţii parcurg zile mai sumbre şi roadele sunt puţine. Sunt colegi care o duc destul de bine din punct de vedere financiar, dar pentru alţii situaţia financiară este precară. Mă rog Domnului, în primul rând, să ne dea o inimă gata de slujire în situaţia în care ne găsim fiecare. Apoi, îmi doresc din inimă să găsim împreună soluţii prin care să putem oferi fiecărui slujitor măcar lucrurile strict necesare pentru o viaţă normală şi o slujire împlinitoare. Sigur că mă gândesc tot mai mult şi la bisericile noastre. Şi ele sunt în situaţii diferite, dar îmi doresc din toată inima să găsim împreună suficiente motive să ne bucurăm de ceea ce ne oferă Dumnezeu, să simţim împreună şi să colaborăm pentru extinderea Împărăţiei cereşti. Pentru că şi Statutul îmi cere aceasta, mă gândesc şi mă rog să pot sesiza toate acele ocazii în care Uniunea să îşi exprime public gândirea pentru binele societăţii, iar, când este cazul, să luăm o poziţie fermă împotriva păcatelor care inundă tot mai mult şi mai oficial societatea noastră.

Ce părere aveți despre recentele schimbări de perspectivă ale liderilor evanghelici din străinătate cu privire la abordarea păcatului?

R.Voi începe cu ceva neplăcut: astfel de evenimente, chiar dacă nu le-am cunoscut noi, au fost şi, din nefericire, vor mai fi. Mântuitorul ne-a avertizat că vor fi oameni, chiar slujitori, care vor păcătui, care se vor lepăda de credinţă, care vor răstălmăci Scripturile spre pierzarea lor etc. Evenimente de genul Tony Campolo, Seth Oiler şi nu numai sunt triste, dar ne confirmă că diavolul nu se schimbă. El rămâne puternic, activ, viclean şi caută să îi înşele pe cât mai mulţi. Aspectul acesta s-a văzut nu doar peste ocean, ci şi între români. Spre bucuria noastră, există şi alte aspecte care nu se schimbă. Indiferent cum se schimbă societatea, oamenii sau unii slujitori, Dumnezeu nu Se schimbă. Domnul Isus şi Duhul Sfânt rămân la fel. Biblia rămâne Cuvântul lui Dumnezeu şi îndrumarul nostru spre veşnicie. Calea Domnului rămâne aceeaşi. Se intră pe ea în condiţii clare şi se aleargă pe ea cu seriozitate şi cu stricteţe până la final. Nici veşnicia nu se schimbă. Iadul rămâne iad, indiferent cine va ajunge acolo, dar şi raiul rămâne real, sfânt şi glorios. În vremuri ca acestea, la fel ca întotdeauna, noi trebuie să ne bazăm convingerile şi trăirea doar pe Sfintele Scripturi. Păcatul este păcat şi are consecinţe mai mari şi mai multe decât ne putem imagina. Să nu ne jucăm cu el! Să nu dăm prilej diavolului să ne distrugă! Teologia nu se formează şi nici nu se bazează pe sentimente sau în funcţie de relaţiile noastre cu cineva. Apostolul Pavel pledează mereu pentru împlinirea Cuvântului care nu se schimbă, pe care nici măcar el nu are voie să îl schimbe. Dacă vrem să ajungem în glorie, trebuie să fim siguri de naşterea noastră din nou şi apoi, să umblăm cu atenţie pe calea credinţei până la capăt. Să nu acceptăm tot felul de idei antibiblice. Sfinţenia lui Dumnezeu şi sfinţenia noastră nu sunt negociabile. Să nu interpretăm Cuvântul cum ne cade bine, deoarece o vom face spre pierzarea noastră şi a multora.

Revenind la comunitatea baptistă locală, care sunt lucrurile pe care doriți să le faceți în principal pentru frățietate?

Îmi doresc să fiu o persoană care să adune şi să inspire. Mă rog Domnului să avem parte de un climat de pace şi de progres. Uniunea baptistă are mulţi oameni valoroşi. Voi investi cât este nevoie pentru a-i convinge pe cât mai mulţi să slujească cu tot ce le-a dăruit Domnul. Vreau să găsesc acele căi prin care cei care au candidat şi au primit mandatul slujirii să poată face, dacă va fi posibil, un pic mai mult decât au promis. M-am gândit şi m-am rugat pentru colegii care au candidat la o slujire în executiv şi nu au primit suficiente voturi din partea delegaţilor. Vreau să îi rog şi să îi ajut cu tot ce pot să facă măcar ceva din ceea ce ne-au spus că se poate face. Sunt convins că unele lucruri aveau legătură şi cu poziţia oficială, dar altele sigur le putem face împreună. Toţi ştim că răsplata divină nu ţine cont de o etichetă pe care am purtat-o, ci de realitatea slujirii din teren.

Care este gândul pe care doriți să îl transmiteți cititorilor revistei Creștinul Azi?

R. Prin bunăvoinţa Părintelui Ceresc, prin sacrificiul Domnului Isus şi prin lucrarea Duhului Sfânt suntem o familie. În familie nu există membri mai importanţi şi mai puţin importanţi. Toţi avem valoarea noastră şi toţi avem locul şi rolul nostru. Vă rog din inimă să redescoperiţi bucuria salvării în Domnul Isus. Vă rog frumos să redescoperiţi bucuria slujirii în ogorul Domnului. Consolidarea şi extinderea Împărăţiei cere implicarea fiecărui creştin. Să ne aşezăm la dispoziţia Stăpânului şi să fim ce trebuie în casele noastre, între vecini, la locul de muncă şi oriunde ne duc paşii vieţii. Domnul nostru este viu şi atotputernic. Evanghelia este suficientă pentru salvare, sfinţire şi slujire. Dacă am investit până acum să nu obosim şi să nu abandonăm. Domnul nostru este aproape. Dacă vom constata că putem să ne implicăm mai mult şi mai înţelept să o facem cu bucurie. Domnul nu va rămâne dator pentru nimic. Nu în ultimul rând, vă rog, vă încurajez, să comunicaţi şi să colaboraţi cu noi. Când slujim împreună, Părintele Se bucură şi ne binecuvântează.

Ce ați dori să se spună la finalul mandatului dumneavoastră despre slujirea pe care ați făcut-o?

R. Pentru că nu ştiu dacă voi ajunge la finalul mandatului, îmi doresc ca la finalul fiecărei zile cugetul meu luminat de Duhul Sfânt să mă lase să mă odihnesc în pace. Apoi, dacă voi ajunge la final de mandat, m-aş bucura ca măcar cei care mă vor cunoaşte mai îndeaproape să poată spune că am fost fratele celor slujiţi, că am slujit cu seriozitate, cu competenţă şi cu sacrificiu. Că am ştiut să spun nu, la ce nu am putut face, dar că m-am ţinut de cuvânt în ceea ce am promis. Că nu am făcut rău nimănui, dar am făcut bine ori de câte ori am avut ocazia. Mi-aş dori să se poată spună că am fost aproape de oameni, că i-am ascultat, că i-am înţeles, că i-am încurajat şi că am căutat binele fiecăruia, dar în lumina Evangheliei. Dincolo de ce vor spune oamenii, fraţii şi colegii, îmi doresc mult de tot să aud din partea Celui care mi-a încredinţat slujba aceasta: „Bine rob bun şi credincios…” Eu cred că El mă poate ajuta şi pe mine şi pe ceilalţi din echipă să ne împlinim bine slujba. Contăm pe rugăciunile şi implicarea fraţilor, dar mai mult, pe mila şi pe credincioşia lui Dumnezeu.

Păstor, Viorel Iuga


Lasă un răspuns