EXPLICAȚII BIBLICE: 21 IUNIE

rsz_calendara4321 iunie 2015

Bunul samaritean – Luca 10:25-37

 

– aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)

– această parabolă nu apare în celealte Evanghelii

– cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“

– este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da.

 

– coborârea de la Ierusalim la Ierihon este destul de abruptă (de la 830 de metri deasupra nivelului mării, la 240 de metri sub nivelul mării), deluroasă, cu multe locuri în care se pot ascunde tâlharii să stea la pândă

– mulți dintre preoții care slujeau la Templu, locuiau în Ierihon

– samaritenii erau văzuți ca având o descendență îndoielnică (asirienii aduși să colonizeze țara), și o teologie inadecvată (monoteiști, recunoșteau doar cărțile Legii, și aveau templul pe Muntele Garizim); între ei și iudei relațiile erau rele

– cei doi dinari plătiți la han erau îndeajuns pentru casă și mâncare pe două săptămâni

 

– bunul samaritean ne învață despre porunca dragostei

– întrebarea despre viața veșnică este un fel de pregătire pentru testul care urmează cu a doua întrebare, cea despre cine este semnul meu

– asocierea lui Isus cu vameșii și păcătoșii este parte din contextul larg al acestui dialog

 

– această parabolă este spusă din punctul de vedere al povestitorului și se focalizează asupra celui căzut între tâlhari

– Isus nu îi atacă pe preoți, sau Templul din Ierusalim în această parabolă (deși venirea de la slujirea din Templu trebuia să-l facă pe preot mult mai sensibil la necazurile oamenilor)

– preoții nu aveau voie să atingă trupul celui mort (Lev. 21.1-4, 22.4-7)

– cel căzut în mâinile tâlharilor este descris în parabolă ca fiind „pe jumătate mort“; nici levitul, nici preotul erau fost obligați să-l ajute, fie să-l îngroape, fie să-l ajute dacă încă mai e viu

 

– orice încercare de a-l vedea pe Isus oglindit în parabolă este o alegorizare nelegitimă

– această parabolă arată că dragostea nu are limite care se bazează pe cum definim semenul nostru; mila și dragostea nu au granițe

– a trăi pentru Dumnezeu se vede prin practicarea compasiunii, milei și dragostei

– ostilitatea rasială din substratul parabolei face ca parabola să ne învețe despre dragostea față de dușmani; grija și obligațiile nu au granițe datorită poruncii dragostei

– această parabolă ne îndeamnă la acțiune; auzirea se autentifică în practică

 

 

[Notițe adaptate după studiul lui Snodgrass, Kline R.. Stories with Intent, A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus. Grand Rapids: Eerdmans, 2008.]

Lasă un răspuns