Explicatii biblice: 8 Martie

rsz_calendara43Data: 8 Martie 2015

Tema: Lucrătorii viei

Text:  Matei 20:1-16

Verset de aur: Matei 20:16

Ideea centrală: Motivația slujirii te face să fii cel dintâi sau cel de pe urmă!

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

 

 

  • Contextul și audiența inițială

 


În lecția trecută eram în Galileea, în casa lui Petru. Acum ne aflăm în Iudeea. Aici Domnul Isus este abordat de Farisei cu subiectul divorțului, pe care îl rezolvă prin modelul inițial. Dumnezeu nu s-a răzgândit. Apoi sunt binecuvântați câțiva copii, ca mai apoi Domnul Isus să fie abordat de un tânăr respectabil, bogat, religios, care, teoretic, voia viața veșnică. Domnul Isus observă că inima lui este plină de bogății și el este în controlul vieții lui, de aceea îi cere să își golească inima de bogății și să Îl urmeze pe Domnul Isus. Asta a fost peste așteptările tânărului, care a plecat foarte întristat (Mat.19:22).

Din nou, unul din ucenici are ceva de întrebat. Cine o fi oare? Petru, desigur. Cu ochii după întristatul tânăr care tocmai pleca, Petru întreabă: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” (Matei 19:27) Cu alte cuvinte Petru voia să știe dacă merită să îl urmeze pe Domnul, pentru că el nu avusese nici o înțelegere cu Domnul în această privință.

Domnul Isus îi răspunde scurt, că există o moștenire viitoare generoasă, cu viață veșnică și răsplată însutită. Dacă aici s-ar fi oprit Domnul Isus totul ar fi fost minunat. Dar ceva nu a fost corect în întrebarea lui Petru, sau în inima lui.  De aceea Domnul Isus lansează ideea unei surprize: „Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.” (Matei 19:30)

Aceste este contextul și audiența inițială pentru care Domnul Isus spune următoarea pildă. O voi spune diferit pentru a înțelege punctul de întoarcere.

 

 

  • Punctul de întoarcere

 

 

„Un viticultor folosea zilieri pentru munca în via lui. Într-o dimineață, la ora 6 a mers în piață și a găsit câțiva oameni care doreau să muncească. Aceștia au negociat cu stăpânul și au încheiat un contract cu timpul și valoarea muncii lor: 1 leu (unu lei). Bucuroși au început munca. Pe la ora 9 stăpânul mai recrutează niște muncitori care lasă la latitudinea stăpânului plata lor. La fel se întâmplă și la ora 12, 15 și 17, când de fapt ziua de muncă se încheia la ora 18.00.

La finalul zilei fiecare muncitor a mers în biroul contabilului începând cu cei care au lucrat de la ora 6. Fiecare a primit plata și au mers acasă cu provizii pentru a hrăni familia lor.”

Ai distrus pilda, vei spune! Și ai dreptate. Am schimbat punctul de întoarcere, exact acel punct care dă forța pildei și care surprinde iremediabil pe ascultători. Acum sigur nu îl mai uiți…!

Domnul Isus, în pildă, vrea să dea o lecție celui dintâi, care a venit dimineață, care a muncit mult și greu, dar care a făcut-o cu o motivație care l-a jignit pe stăpân. El, cel de dimineață, trebuia să asiste la plata celorlalți lucrători, ca să înțeleagă inima stăpânului și greșeala lui. El a observat cât de generos este stăpânul din modul în care a plătit celor care au avut încredere în el. Fiecare a fost entuziasmat, mai puțin cel dintâi care a fost și supărat și vocal.

 

  • Adevărul central

 

 

Ce s-a întâmplat în pildă? Ce contraste găsim? Care e mesajul primordial?

În primul rând chiar dacă au fost cinci tranșe de recrutare pentru lucru, erau doar două tipuri de lucrători. Primii „s-au tocmit” cu stăpânul, au negociat termenii muncii, cuantumul plății. Ceilalți au fost mulțumiți să primească „ce va fi cu dreptul”, adică lasă la latitudinea stăpânului să aprecieze prestația lor și să îi plătească în mod corespunzător.

Când au primit plata, în ordinea inversă a recrutării lor, cei dintâi credeau că vor primi mai mult. Când nu s-a întâmplat așa, au comentat, l-au acuzat pe gospodar că nu este corect, că ceilalți au lucrat mai puțin și au fost plătiți mai bine… Stăpânul a scos atunci contractul a zis unuia dintre ei: (aici este acuzația care demască greșeala acelui „unul, din cei dintâi”.) „Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? (Matei 20:13)

„Înțelegi, ar zice gospodarul, eu sunt bun, ai văzut cât i-am plătit pe colegii tăi, dar tu nu ai avut încredere în bunătatea mea, tu ai negociat, acum trebuie să fiu drept, îți dau exact cât am negociat. Ai crezut că ești cel dintâi, dar, pentru mine ești cel din urmă!”

Oare ce a gândit Petru când a înțeles că despre el este vorbă? Că el este cel dintâi, cel de dimineață, care tocmai exprimase ideea neîncrederii în Stăpân, care tocmai lansase ideea negocierii? Textul nu ne mai spune, poate pentru că și cel care a scris, și cel care citește este sau a fost un Petru. Știm doar că la recuperarea lui Petru, Domnul Isus i-a pus o singură întrebare: „Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” Ești gata să mergi pe mâna Mea, să ai încredere în inima Mea, să crești în relația cu Mine, să nu negociezi, să ai o motivație corectă pentru slujire?

Vedeți, munca de a interpreta o pildă este răsplătitoare și ne ferește de greșelile studiului superficial, sau al absenței lui.

  • Pilda nu vorbește despre mântuire. Noi nu trebuie să ne câștigăm mântuirea noastră, a plătit-o deplin Domnul Isus, prin jertfa Sa. Nu se mai poate adăuga nimic la ea.
  • Pilda nu vorbește despre răsplătire. Învățătura Scripturii despre răsplătire este clară: răsplata este proporțională cu munca, osteneala, credincioșia, jertfa depusă…. Răsplata nu este identică. (Pentru răsplată vezi pilda polilor şi alte texte specifice.) Faptul că apare cuvântul răsplată în întrebarea lui Petru nu înseamnă că Domnul Isus spune pilda despre modul în care vom fi răsplăptiţi. Faptul că Petru a vrut să folosească răsplata ca factorul decizional pentru a continua slujirea, este tocmai motivul care a generat pilda. Ea nu este spusă pentru a răspunde la întrebarea „cum vom fi răsplătiți?”, ci cum să nu folosim răsplata ca motivație a slujirii.

Pilda lucrătorilor viei vorbește despre motivația slujirii, despre răspunsul nostru plin de dragoste și de încredere la oferta Stăpânului de a ne folosi în măreața Lui lucrare.

 

Aplicaţii

 

Pildele au un singur adevăr central, dar pot avea mai multe aplicații. La această pildă posibile aplicații sunt următoarele:

 

  1. Apreciază harul slujirii!

Stăpânul nu are nici o datorie față de noi. Este un har că nu ne lasă să stăm fără lucru.

 

  1. Înțelege bunătatea Stăpânului!

Caracteristica de bază a Lui este bunătatea și credincioșia. El ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim noi înșine.

 

  1. Ai încredere în Stăpân!

Este sigur să mergi pe mâna Lui. Nu Îl jigni cerându-I garanții că va fi credincios față de tine. Nu fă rugăciuni de genul „Doamne dacă vei face …atunci eu voi…”

 

  1. Nu te supraevalua!

Petru a afirmat că el a lăsat „totul” și L-a urmat pe Domnul Isus. Chiar a lăsat totul? Chiar am lăsat noi totul?

 

  1. Nu te compara cu alții!

Dacă ești mai harnic decât alții, sau ai mai mulți ani de credință, ispita comparației este mare. Dar comparația aceasta nu duce la nimic bun, așa cum nu a dus nici în cazul lui Petru!

Întrebări pentru discuţii:

 

Are de-a face perioada de lucru în via Domnului cu cine este cel dintâi sau cel de pe urmă?

Cât trebuie să lucrezi pentru mântuirea ta?

Este răsplata identică pentru toți copii lui Dumnezeu?

Care este motivația pentru care slujesc oamenii pe Dumnezeu?

Ai fost ispitit să „negociezi cu Dumnezeu”?

Ai fost vreodată ispitit să te compari cu alții?

Dar să te supraevaluezi?

 

 

Păstor Dr. Timotei Rusu, timoteicorinar@gmail.com

Lector la Institutul Teologic Baptist Bucureşti

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015

 


Lasă un răspuns