Explicatii biblice: 29 Martie

rsz_calendara43Data: 29 Martie 2015

Tema: Nunta fiului de împărat

Text:  Matei 22:1-14

Verset de aur: 2 Petru 1:10

Ideea centrală: Refuzul invitaţiei Domnului Isus aduce judecata, dar şi acceptarea invitației în termenii tăi!

 

Explicaţii contextuale și exegetice:


  1. Contextul și audiența inițială

Pilda nunţii fiului de împărat este a treia pildă adresată liderilor religioşi la începutul săptămânii mari. Gruparea care apare constant este „preoţii cei mai de seamă”. Aceştia apar acompaniaţi de „cărturari” (Mat.21:15), de „bătrâni” (Mat.21:23) şi de „farisei” (21:45). Pildele sunt dure şi adresate acestor lideri care s-au regăsit atât în fiul politicos, dar necredincios (din pilda celor doi fii) cât şi în vierii criminali (din pilda vierilor). Ei tocmai căutau să-L prindă pe Domnul Isus ca să-L omoare (21:46) dar se temeau de norod. Înainte de a fabrica mai multe întrebări capcană şi atacuri subtile la adresa Domnului Isus (Mat.22:15-23:38) El le mai spune o pildă.

Această pildă este şi ultima pildă adresată liderilor religioşi ca un bonus de har. Este o ultimă prezentare a inimii lui Dumnezeu care doreşte ca toţi să fie la „ospăţul fiului Său” dar nu în orice condiţii, ci în termenii stabiliţi de  Dumnezeu.

 

  1. Punctul de întoarcere

 

Să încercăm și de această dată să re-spunem pilda „fără suspans” de ce nu, să o stricăm puţin. Sau mai mult.

„Un împărat bogat a planificat nunta pentru singurul lui fiu. Trebuia să iasă bine, era „singurul lui fiu”, sigura nuntă, singura demonstraţie de bogăţie şi generozitate în aceeaşi măsură. Urma să fie în locaţia cea mai bună, cu bucătarii cei mai vestiţi, cu taraful cel mai apreciat… Invitaţiile au fost fabricate regeşte şi trimise la oameni speciali, fără de care, regele nici nu îşi imagina nunta. După un timp destul de lung în care toată concentrarea regelui a fost pe pregătirile nunții, regele trimite solii la cei invitaţi să vină. Ce bucurie şi ce alai sărbătoresc la curtea palatului regal! Bucuros, regele oferă fiecărui nuntaş câte o robă pregătită cu măiestrie, special pentru acest eveniment. Sala arăta superb, dar inima regelui s-a întristat că erau încă multe locuri disponibile. Mulţi alţii ar putea fi la nuntă, de fapt toţi din împărăţia lui întinsă ar avea loc la masă. Entuziasmat, regele a trimis un mesaj urgent tuturor să vină la nuntă. În timp record, oamenii au venit surprinşi de invitaţia neaşteptată. Unii nici nu credeau că ceea ce li se întâmplă este real. Regele a trecut pe la mese să îşi salute în mod personal nuntaşii. La o masă vede un grup care a considerat că hainele lor sunt mai frumoase decât roba oferită de rege. Cu mărinimie, regele îi salută şi apreciează minunatul lor strai. Nu a terminat bine de salutat nuntaşii când, un gong anunţă sosirea mirelui…. Să cânte muzica! Nunta a început!”

Sună bine, dar seamănă mai mult cu o poveste pentru copii decât cu un mesaj pentru Farisei. Dacă ea ar reprezenta realitatea atunci nu mai avea sens să fie spusă.

Ce ne surprinde în pilda spusă de Domnul Isus? Că cei invitați nu au venit, și cu toate că Împăratul a dorit nuntași (deci a extins invitaţia oricui), nu a acceptat nici un nuntaș decât în condițiile stabilite de El.

  1. Adevărul central

 

Această pildă vorbeşte de două categorii de oameni. Unii sunt invitaţi la nuntă cu mult timp în urmă, alţii sunt chemaţi imediat.

Primii erau chiar în faţa Domnului Isus. Ei aveau „statutul necesar”, erau din neamul mirelui, erau evrei, aveau „invitaţia”, tot Vechiul Testament cu care se lăudau, au fost convocaţi, anunţaţi că nunta este gata, dar nu au ascultat. Dar nu este vorba doar de un refuz motivat. Ei erau mai interesaţi în agenda lor (v.5) şi au mers la ale lor. Un alt grup din cei invitaţi au fost atât de deranjaţi de invitaţie încât şi-au bătut joc de robii împăratului şi i-au omorât. Pe bună dreptate Împăratul i-a nimicit şi le-a ars cetatea (v-7).

A doua categorie de invitaţi era formată din restul populaţiei. Aceştia nu erau favoriţi, nu aveau toate privilegiile primei categorii, dar au răspuns invitaţiei. Ei nu au fost aleşi după calităţile lor ci li s-a oferit un favor prin a fi invitaţi şi prin a primi o haină specială de nuntă tocmai din partea Împăratului. Un invitat totuşi, a considerat că este suficient de bun, că haina lui este suficientă pentru a-l impresiona pe Împărat. Acesta a fost judecat: aruncat în întunerecul de afară unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor (v.12-13).

Versetul de final al acestei pilde, este identic cu cel spus de Domnul Isus, imediat după pilda lucrătorilor viei (Mat.20:16). Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. În această pildă toţi sunt chemaţi, dar sunt aleşi numai aceia care au acceptat nu numai invitaţia, dar şi condiţiile ei. Orice altceva, refuzul direct, sau acceptarea condiţionată, atrage judecata lui Dumnezeu asupra celui chemat.

 

 

Aplicaţii

 

Împăratul mărinimos – să-L lăudăm!

Dumnezeu a invitat în mod demonstrativ poporul Israel să fie „nuntaşi”. Cu toate acestea inima lui Dumnezeu este deschisă pentru orice om care acceptă invitaţia Lui. Este demn de închinare un asemenea Dumnezeu!

 

Favoritul nevrednic – să nu refuzăm chemarea!

Statutul preferenţial, sau condiţiile speciale nu asigură răspunsul dorit. Realitatea tristă arată că darul lui Dumnezeu nu este apreciat, nu i se răspunde pe măsură pentru că oamenii sunt preocupaţi de ale lor. Unii sunt de-a dreptul deranjaţi de invitaţia divină. Domnul Isus îi califică pe astfel oameni drept nevrednici de nuntă.

 

Invitatul rebel – să nu impunem condiţiile noastre!

Există o categorie de oameni care, teoretic, doresc să fie mântuiţi, fac anumiţi paşi, dar numai aceeia care îi convin. Ei au interpretarea lor personală la condiţiile puse de Dumnezeu. Ei nu înţeleg că invitaţia nu este o dovadă a vredniciei lor, ci un cadou. De aceea ei nici nu înţeleg rolul „robei” care să acopere vechea lor identitate. Din păcate astfel de „invitaţi rebeli” formează majoritatea oamenilor religioşi.

 

Nuntaşul integrat – să împlinim tot ce trebuie împlinit!

Cea mai minunată categorie de nuntaşi este formată din cei fără favoruri speciale, fără resurse deosebite, fără relaţii religioase. Ei acceptă cu bucurie şi promtitudine atât invitaţia cât şi condiţiile oferite de Dumnezeu.

 

Sunt eu ales?

Întrebarea nu este tendenţioasă. Această învăţătură a Domnului Isus ne ajută să înţelegem intenţia lui Dumnezeu şi să fim atenţi la modul în care folosim termenii teologici. Dumnezeu a avut iniţiativa să cheme toţi oamenii la mântuire (chiar dacă prioritatea o are evreul, mai apoi grecul…). Oamenii au decis şi decid cum să răspundă la chemarea Lui. Cei care răspund la invitaţie aşa cum este făcută ea, cu condiţiile ei, sunt aleşi.

Practic, nu te întreba dacă Dumnezeu te-a ales. Dacă prin alegere înţelegi o decizie a lui Dumnezeu ca orice ai face tu El să te ducă în cer, atunci nu eşti ales. De fapt nimeni nu este dus în cer cu cătuşe la mâini. Întrebă-te mai degrabă dacă răspunzi chemării Lui şi poruncilor Lui de a te pocăi şi a crede în Domnul Isus!!! Dacă răspunzi chemării în termenii lui Dumnezeu atunci eşti ales.

Eşti chemat împotriva voinţei ale tale şi e plătită mântuirea ta în avans. Dar nu eşti ales împotriva voinţei tale! Alege să fii ales!

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. (2 Petru 1:10)

 

Întrebări pentru discuţii:

 

Este chemarea Domnului la mântuire un apreferenţială? În ce mod?

Cine decide finalitatea alegerii noastre?

Putem spune că astăzi sunt oameni privilegiați din punct de vedere spiritual?

Care sunt câteva privilegii spirituale?

Pe ce bază este accesul la nunta Fiului?

În ce mod ne ajută pilda să formulăm mesajul Evangheliei?

 

 

Păstor Dr. Timotei Rusu, timoteicorinar@gmail.com

Lector la Institutul Teologic Baptist Bucureşti

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015


Lasă un răspuns