Explicații biblice: 8 februarie

rsz_calendara43Sămânța de muștar și aluatul,

Matei 13:31-35; Marcu 4:30-32; Luca 13:18-21

Data: 8 Februarie

Tema: Împărăţia cerurilor creşte în continuu, încet, dar sigur

Text: Matei 13:31-35; Marcu 4:30-32; Luca 13:18-21

Verset de aur: 13:35

Ideea centrală: Suntem încurajaţi să rămânem credincioşi, pentru că Împărăţia cerurilor, deşi a început modest, va creşte necontenit, ajungând la dimensiuni uriaşe, universale, la glorie deplină

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

Isus spune două pilde importante aici, deşi sunt foarte scurte (nişte mini-pilde), despre Împărăţia cerurilor (la Matei), adică Împărăţia lui Dumnezeu (la Marcu şi Luca). Matei ne redă dimensiunea de revelaţie specială a acestor pilde, deoarece doar el îl citează pe Isus cu cuvintele  „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii” (Mt. 13:35). Marcu, în 4:33-34, ne arată că Isus explica pildele doar ucenicilor, dar că, totuşi, folosea metafore din viaţa de toate zilele (grădină, bucătărie), ca să poată fi înţeles de unii dintre ascultători. În comparaţie cu alte pilde, ambele din această lecţie se referă la gospodăria de lângă casă, nu la ferme mari sau ogoare (cu puţină imaginaţie, ar putea fi numite pildele bucătăriei: a muştarului şi a drojdiei). Ambele pilde arată câte ceva despre creşterea în timp a Împărăţiei lui Dumnezeu

Pilda seminţei de muştar vorbeşte despre gospodarul care a semănat în grădina sa o sămânţă mică de muştar (Sinapis nigra sau Brassica nigra, cu dimensiune medie de 1-2 mm). Planta aceasta dă gust mâncării (pilda poate fi o paralelă pe care Isus a construit-o la o altă pildă a sa despre credincioşi, pe care îi numeşte sarea lumii). Isus atrage atenţia asupra contrastului dintre micimea seminţei şi mărimea plantei finale (arbustul matur are 1-2 metri, şi poate atinge chiar şi 3-5 metri, în înălţime şi lăţime, după soi). Isus dezvoltă ideea contrastului comparând arbustul de muştar cu un copac stufos, cu multe ramuri, mai mare evident decât orice zarzavat din grădină, şi subliniază că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul în acest copac.

Învăţătura este destul de clară: Împărăţia cerurilor începe la scară mică, dar va creşte şi se va răspândi în toată lumea, depăşind toate plantele din grădină (e mai mare decât orice altă împărăţie din Univers, din lumea oamenilor şi a îngerilor, chiar). Ideea că păsările cerurilor vin şi îşi fac aici cuibul arată că Împărăţia lui Dumnezeu, începută de la creaţie, adusă şi predicată în mod special de Isus, şi al cărei Rege este Isus, ca reprezentant al omenirii create după chipul lui Dumnezeu, va oferi un loc chiar şi fiinţelor îngereşti, şi va cuprinde întreg Universul. Aceasta se va întâmpla la a doua venire a Mântuitorului şi este tema multor profeţii din Scriptură.

Pilda aluatului arată că Isus, în mod evident, se adresează şi bărbaţilor şi femeilor. Nu mulţi bărbaţi cunoşteau secretele bucătăriei, atunci, ca şi astăzi. Este un lucru deosebit că Isus spune o pildă despre Împărăţia cerurilor referindu-se în mod special la o gospodină şi pregătirea mesei (mai există o pildă specială în Luca 15:8-9, despre femeia care pierde un bănuţ din salba de argint pe care o purta la gât).

În acel timp, nu se găsea uşor drojdie pentru creşterea unei pâini sau plăcinte şi, de aceea, se păstra de la o zi la alta, o bucată dintr-un aluat vechi, cu drojdie, care se amesteca în făina cea nouă, şi ţinea loc de drojdie. Se ştie că la Paşti, se folosea pâine nedospită, fără aluat, adică fără drojdie, ca semn al plecării grăbite din Egipt, dar şi ca semn al curăţiei (vezi Deut. 16:4, Exod.12:19, Lev. 2:11). În aceeaşi idee, în unele locuri din Noul Testament, drojdia sau aluatul sunt folosite ca metaforă a păcatului (1Corinteni 5:6-8; Galateni 5:9; Matei 16:6-12). În mod excepţional însă Isus foloseşte aluatul în această pildă ca pe un element pozitiv: Împărăţia lui Dumnezeu creşte încet, dar sigur, ca un aluat care e aşezat în trei măsuri de făină, până ce toată pâinea s-a dospit bine. Încă o dată, avem de a face cu o parabolă a gustului (nu îţi trebuie multă imaginaţie să te gândeşti la o pâine bine coaptă, rumenă, caldă).

Reţeta gospodinei are nevoie de câteva explicaţii însă. Aluatul este „ascuns” (greacă: encrypto) în făină, nu doar pus acolo. Poate fi o referinţă la acţiunea secretă, lentă, a procesului de creştere. Apoi se spune că femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină. Geneza 18:6, arată că Avraam a întâmpinat pe cei trei reprezentanţi ai lui Dumnezeu (posibil, o teofanie a Sfintei Treimi) cu trei măsuri de făină. Ideea mai apare şi în Judecători 6:18-19, în 1 Samuel 1:24, sau în Ezechiel 45:24, etc, unde o efă conţine trei măsuri de făină. Se pare că, din această perspectivă, trei măsuri de făină sunt un cod care vorbeşte despre o închinare bună faţă de Domnul, despre ospitalitate şi credincioşie. Dacă lucrurile stau aşa, atunci, Isus subliniază că Împărăţia creşte prin credincioşie şi închinare bună, prin dragoste frăţească.

 

Aplicații:

Dacă ni se pare că Împărăţia lui Dumnezeu se dezvoltă încet, şi ne dezamăgim, mini-pildele muştarului şi aluatului ne încurajează că, de fapt, totul se dezvoltă în sens crescător, iar finalul va fi glorios, măreţ. Când ştii cum merg lucrurile şi care este finalul, eşti mai încurajat şi mai liniştit, faci mai bine faţă dificultăţilor. În acelaşi timp, merită să ne facem şi noi partea în această creştere. Sămânţa de muştar creşte şi se răspândeşte uşor, şi aşa ar trebui şi noi să fim prin purtare şi predicare, ca să ducem vestea bună pretutindeni. Închinarea corectă şi din inimă, dragostea frăţească, credincioşia, bunătatea trebuie să fie caracteristicile esenţiale ale vieţii noastre de credinţă. În final, atunci când explicăm evanghelia am face şi noi bine să folosim astfel de imagini plastice, care se adresează şi femeilor şi bărbaţilor, şi celor care lucrează în grădină, şi celor care lucrează în bucătărie, şi celor de pe câmp şi celor din casă (să nu uităm, că în evanghelia după Ioan, şi ucenicii, dar şi Maria şi Marta sunt maturi în credinţă, în slujire, în înţelegere). Evanghelia trebuie să fie practică.

 

Întrebări pentru discuții:

  1. De ce este important să vestim evanghelia în termeni practici, cum e explicată în pildele Împărăţiei spuse de Isus?
  2. Care sunt încurajările cu care ne putem consolida în credinţă, atunci când se pare că lucrurile merg foarte încet şi că Împărăţia lui Dumnezeu şi a doua venire a lui Isus întârzie?
  3. Ce crezi, este posibil ca Dumnezeu să ne vorbească prin toate lucrurile, mari sau mici din jurul nostru? Are, atunci, Scriptura, totuşi, un mesaj unic şi esenţial?

 

Octavian Baban, tavibaban@gmail.com

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2015

 


Lasă un răspuns