EXPLICATII BIBLICE: 20 IULIE

Zemanta Related Posts ThumbnailTema generală a lunii Iulie este: Plantarea de biserici.

Data: 20 Iulie

Tema: Bisericile se multiplică prin deplasarea credincioșilor

Text: 1 Petru 1:1-9; Fapte 8:1; Fapte 11:19

Verset de aur:

Ideea centrală: Deplasarea credincioșilor spre zonele neevanghelizate este parte a Planului Divin pentru plantarea de biserici

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

 

Apostolul Petru scrie epistola sa având în atenție o comunitate de aleși (credincioși) străini (naționalitate străină și reședință temporară) care trăiesc (locuiesc) în locuri îndepărtate de localitatea lor de obârșie și care au fost  împrăștiați (obligați să se deplaseze departe de țara lor natală) prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia (1 Petru 1:1). Cine erau acești credincioși din diaspora?

Este vorba despre credincioșii bisericii primare din Ierusalim care, în urma declanșării unei mari prigoniri (Fapte 8:1), au fost forțați să părăsească biserica și localitatea în care se aflau atunci, stabilindu-se în alte zone ale Iudeii și ale Samariei (Fapte 8:1) până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia (Fapte 11:19), sau așa cum scrie Petru împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia (1 Petru 1:1).

Este important de notat faptul că această împrăștiere a celor credincioși a făcut parte din planul divin de răspândire a credinței creștine și de plantare a unor biserici noi în zonele în care aceștia au ajuns să locuiască având statutul de străini. Să ne amintim faptul că înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi că planul lor de lucru este acela de a fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului (Fapte 1:8). Planul acesta al Domnului conține câteva precizări foarte clare și nenegociabile:

  1. Mărturia trebuia să fie depusă în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului. Aceasta înseamnă că mărturia trebuia dusă în același timp peste tot, iar NU așa cum spun unii: mai întâiîn Ierusalim, apoiîn toată Iudea, apoiîn Samaria și apoi (dacă mai este timp!!) până la marginile pământului! Cuvintele subliniate în propoziția anterioră nu fac parte din Planul oferit de Domnul ucenicilor Săi așa că n-ar trebui să fie introduse în mesajul sau practica bisericii primare, nici în cele ale bisericii contemporane.

 

  1. Mărturia trebuia să fie depusă în în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului. Aceasta înseamnă că mărturia trebuia dusă de toțicredincioșii, în același timp, peste tot, iar NU așa cum spun unii: uniiîn Ierusalim, alțiiîn toată Iudea, alțiiîn Samaria și alții (dacă mai găsim!!) până la marginile pământului! Din nou,  cuvintele subliniate în propoziția anterioră nu fac parte din Planul oferit de Domnul ucenicilor Săi așa că n-ar trebui să fie introduse în mesajul sau practica bisericii primare, nici în cele ale bisericii contemporane.

 

  1. Mărturia trebuia depusă de toți credincioșii, în același timp și în orice loc, altfel alterăm Planul Divin, cu consecințe grave. Cum se poate realiza asta practic? Să fim toți preocupați ca într-un fel sau altul (rugăciune, susținere financiară, evanghelizare, misiune, activități caritabile) fiecare credincios să dorească răspândirea Evangheliei în orice loc. Ținta tuturor să fie răspândirea Evangheliei potrivit Planului Divin.

Biserica din Ierusalim a devenit o biserică mare, cu mii de credincioși (Fapte 2:41) dar în realitate era o biserică neascultătoare de Planul Domnului, de vreme ce urmașii lui Hristos din acea generație s-au focalizat doar asupra Ierusalimului, neglijând celelalte aspecte din Plan. Problema era că în euforia creșterii spectaculoase a bisericii din Ierusalim, membrii acestei biserici au neglijat mandatul de a fi martori ai Domnului în același timp și în alte locuri. Ce s-a întâmplat atunci? Membrii bisericii din Ierusalim au început să aibă crize și frământări interioare (Fapte 6:1).

Mai important însă este faptul că Dumnezeu a „ajutat” biserica din Ierusalim să devină o biserică ascultătoare de Planul Său, îngăduind să vină prigoana ce a determinat împrăștierea membrilor ei în toată Iudea, în Samaria și până la marginile pământului. Așa cum procedează părinții față de copii lor: când aceștia din urmă ascultă atunci toate lucrurile sunt în armonie; când însă copiii nu ascultă, atunci părinții îi „ajută” (prin aplicarea disciplinei) să asculte.

Interesant este faptul că credincioșii ce au ajuns în Antiohia, la început,  au propovăduit Cuvântul numai Iudeilor (Fapte 11:19), dar apoi aceștia au început să vestească Evanghelia și Grecilor (Fapte 11:20) ceea ce a determinat o creștere spectaculoasă a bisericii din Antiohia (Fapte 11:24) unde pentru prima dată ucenicilor li s-a dat numele de creștini (Fapte 11:26). Este ca și cum Dumnezeu pune eticheta autenticității pe acea comunitate de credincioși ce rezonează cu Planul Divin.

Petru scrie acestor credincioși să-i încurajeze să fie ascultători (1:2) de planul întocmit mai dinainte de Dumnezeu prin Duhul Sfânt (1:2). Acest Plan include o moștenire nestricăcioasă și neîntinată…păstrată în ceruri pentru ei (1:4) și, de asemenea, asigurarea că Dumnezeu Îi va păzi cu puterea Lui(1:5), ceea ce le aduce multă bucurie (1:6). Dar responsabilitatea lor era aceea de a continua să fie credincioși lui Dumnezeu în acea împrejurarea dificilă în care se aflau, pentru ca încercarea credinței lor să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea la arătarea lui Isus Hristos (1:7). Altfel spus să continue să depună mărturia credinței lor chiar și în locurile străine și dificile pentru ca astfel Planul Domnului să fie îndeplinit.

 

Aplicații / considerente misiologice:

La fel ca biserica primară, mulți credincioși astăzi se cufundă în confortul apartenenței la o biserică locală ce le asigură hrana spirituală și grija sufletească, uitând de mandatul pe care Dumnezeu l-a încredințat ucenicilor Săi din orice generație. Pericolul credincioșilor de astăzi este acela de a adopta o credință de „fotoliu” care îi face să fie imobili și, prin urmare, invizibili pentru alte localități. Nu l-a întâmplare este faptul că acolo unde se întâmplă astfel de situații, credincioșii se confruntă cu tot felul de crize ce-i frământă și-i divizează.

Nu trebuie să uităm că însuși Mântuitorul, cât a trăit pe pământ, a avut în plan intenția de a atinge cu Evanghelia toate zonele geografice (Marcu 1:38-39). Aceasta trebuie să țintim și noi ca biserici locale contemporane: să planificăm plantarea de biserici noi în localitățile unde nu există nici o biserică evanghelică, trimitând acolo credincioși care să depună mărturia credinței lor printre locuitorii din acea zonă. Astăzi în România sunt aprox. 10.000 de orașe și sate în care nu există nici o biserică evanghelică. Lor cine le duce Vestea Bună?

Potrivit statisticilor România este a treia țară, ca număr de evanghelici, din Europa. Cred că la fel cum s-a întâmplat cu biserica primară, Dumnezeu a îngăduit să vină peste țara noastră „prigoana” crizei financiare care a determinat deplasarea unor credincioși din bisericile locale din țara noastră către alte localități din Europa. Planul lui Dumnezeu este ca acolo ei să fie martori ai lui Hristos. Să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă în țara noastră un spirit de deplasare a credincioșilor către zonele neevanghelizate din România sau Europa. Cred că unii credincioși ar putea, de exemplu, să decidă să-și petreacă concediul de odihnă în astfel de zone unde ar putea să se nască biserici noi prin puterea Duhului Sfânt.

 

Întrebări pentru discuții:

Cât este de mare pericolul credinței de „fotoliu” în bisericile locale din țara noastră?

Cunoașteți biserici care s-au format prin rupere ca urmare a unei tensiuni interne? Este această metodă o metodă avizată de Dumnezeu?

Cunoașteți biserici care s-au format prin „roire” (un grup de credincioși în bună înțelegere s-au mutat într-o altă zonă unde au plantat o biserică)? Ce efecte a avut această metodă?

Credeți că bisericile din România pot să aibă un rol esențial în plantarea de biserici în țările din Europa?

Ce credeți că putem face ca în localitățile din România unde nu sunt biserici evanghelice să fie plantate biserici?

Cornel Boingeanu

Membru al echipei de redactare a Calendarului de Studiu 2014

 


Lasă un răspuns