EXPLICATII BIBLICE – 4 MAI

Zemanta Related Posts ThumbnailTema generală a lunii mai este: PREZENTAREA ADEVĂRULUI

Data: 4 Mai

Tema: Prezentarea Adevărului Biblic

Text: Luca 10:1-9; 1 Corinteni 15:1-4.

Verset de aur: Luca 10:2: „Și le-a zis:„Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său!”

Ideea centrală: Adevărul există întrupat în Persoana lui Hristos, înscris pe paginile Cuvântului Său. El trebuie primit și proclamat.

 

Explicaţii contextuale și exegetice:

  • Episodul trimterii celor șaptezeci de ucenici este consemnat în capitolul 10 al Evangheliei după Luca și el nu trebuie confundat cu trimiterea celor doisprezece (Matei 10, respectiv Luca 9). Spre deosebire de cei doisprezece, care sunt numiți apostoli și sunt trimiși în Galileea, celor șaptezeci nu li se acordă titlul de apostol, aria lor de proclamare nefiind Galileea, ci Iudeea. Cu toate acestea, între mandatele încredințate celor două grupuri există similitudini. În cele din urmă și unii și alții sunt trimiși de Același Învățător pentru a înfăptui lucrări similare.

 

  • Evenimentul este relatat exclusiv de Luca. La fel cum numărul celor doisprezece este asociat celor douăsprezece seminții ale lui Israel, numărul de șaptezeci poate fi o trimitere către suma celor șaptezeci de națiuni, menționate în capitolul 10 al cărții Geneza. Luca, el însuși un grec, are ca destinatar primordial al Evangheliei un alt exponent al neamurilor (Theophilus), accentuând în modul acesta caracterul universal al Evangheliei creștine.

 

  • Chiar dacă celor șaptezeci nu li se acordă titlul de apostol, totuși, la rândul lor, și ei sunt trimiși de Domnul Isus (v 1:„i-a trimis”-apostello) cu un mandat foarte clar. Și nu doar că au fost trimiși de El, dar au fost trimiși cu scopul de a-I precede, de a-I pregăti sosirea.

 

  • Mandatul încredințat celor șaptezeci are acest caracter divin (trimiși de El), dar și un grad ridicat de dificultate (v2). Secerișul este o activitate agricolă de amploare. Secerișul implică muncă asiduă, chiar și atunci când numărul celor implicați este mare, dar ipostaza în care se află cei șapezeci conține un teritoriu mare și un număr mic de lucrători. În acest context, ucenicii Domnului sunt încurajați să se roage nu pentru o lucrare mai facilă, ci pentru implicarea unui număr cât mai mare de lucrători.

 

  • Asumarea mandatului de a proclama adevărul biblic comportă riscuri, este echivalent cu pătrunderea pe un teritoriu ostil: „…vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor” (v. 3).

 

  • Pentru a duce la îndeplinire mandatul de a proclama mesajul încredințat, e nevoie de determinare proprie dar mai ales de dependență deplină de Domnul (v. 4-8). Ucenicii sunt încurajați să înțeleagă urgența proclamării mesajului și, mai ales, să exerseze încrederea în Domnul, în faptul că El va furniza resursele necesare lucrării.

 

  • Cei șaptezeci sunt mandatați să funcționeze asemenea unor ambasadori ai Împăratului: să proclame Evanghelia Împărăției, un mesaj de pace, de vindecare pentru cei bolnavi, de eliberare pentru cei posedați, de mântuire pentru cei pierduți. Trebuie menționat aici și faptul că, spre deosebire de mandatul încredințat celor șaptezeci (limitat ca teritoriu, ca timp, cât și în ceea ce privește numărul celor mandatați), Marea Trimitere, pe care Hristos o încredințează tuturor urmașilor Săi, după înviere, conține în mod explicit Mandatul de a proclama Evanghelia (Vestea Bună) tuturor națiunilor, din toate spațiile geografice și din toate timpurile, nu mandatul de a înfăptui miracole (Matei 28:19, 20, Luca 24:46-49).

 

  • Scriindu-le creștinilor din Corint (1 Corinteni 15: 1, 2), apostolul Pavel le reamintește faptul că adevărul biblic, cristalizat în mesajul Evangheliei trebuie propovăduit (prin viață și prin cuvânt), trebuie primit (prin credință) și trebuie păstrat (în spatiul inimii, al vieții, dar și în termenii acurateții în care ne-a fost încredințat). Evanghelia pe care creștinii sunt mandatați să o propovăduiască este centrată în jurul unei Persoane: Hristos! (v. 3: „V-am învățat înainte de toate așa cum am primit și eu: că Hristos…”). În ceea ce privește conținutul, așa cum apostolul Pavel îl sumarizează, include: moartea ispășitoare a lui Hristos, îngroparea Sa, precum și învierea Sa dintre cei morți  (1 Corinteni 15:3, 4). Lucrări pe care Domnul Hristos le-a înfăptuit în folosul nostru, în conformitate cu predicțiile Scripturii („după Scripturi”-o trimitere directă la Vechiul Testament, la profețiile scripturale împlinite în Ființa și lucrarea Sa).

 

Aplicații / considerente misiologice:

  • Chiar dacă lumea noastră a devenit un spațiu al relativismului, al vidului de absoluturi, în calitate de urmași ai Domnului Isus, noi trebuie să asumăm și să accentuăm existența Adevărului întrupat în Persoana lui Hristos (Ioan 14:6) și înscris  pe  paginile Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 17:17).

 

  • Fiecare baptist, un misionar, deviza patentată de Johann Oncken, trebuie să depășească stadiul de lozincă și să redevină un mod de viață pentru fiecare credincios baptist. Fiecare dintre noi suntem chemați să devenim propovăduitori ai adevărului biblic, mai întâi prin mărturia unei vieți transformate prin lucrarea lui Hristos și apoi prin expunerea verbală a lui Hristos.

 

  • Biblicizarea actualei generații de creștini, trebuie să devină o prioritate. Pentru a proclama adevărul biblic, trebuie ca în prealabil, să îl cunoaștem și să îl practicăm noi înșine, să dezvoltăm o relație presonală, profundă, permanentă cu Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, prin studiul Scripturii, Cuvântul lui Dumnezeu scris.

 

  • Convergența dintre rugăciune și misiune. După ce îi povățuiește pe ucenici să se roage pentru ca Domnul să ridice lucrători, Domnul îi trimite chiar pe ei în lucrare (Luca 10:2, 3).

 

  • Depășirea stadiului de spectator, în care se complac foarte mulți dintre membrii adunărilor noastre, devine o chestiune vitală. Un număr tot mai mare de creștini îmbrățișează această calitate, rugându-se ca, eventual alții să intre în scenă și să își asume inclusiv slujirea lor. E semnificativ faptul că Domnul Isus, în pasajul din Luca încurajează un grup de lucrători să se roage pentru ca Domnul să ridice mai mulți lucrători.

 

  • Vizualizarea lumii ca un spațiu ostil creștinilor („…iată că vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor”). Lumea, ca sistem de valori, potrivnic planului și intențiilor lui Dumnezeu, lumea care l-a ostracizat pe Mântuitorul nostru, ne va fi ostilă și nouă. Noi suntem chemați să prezentăm Adevărul nu în lipsa existenței unor riscuri, ci în pofida lor. Vizualizarea oamenilor care populează lumea ca pe ființe pentru care a murit Hristos și cărora noi suntem chemați să le prezentăm chemarea Sa la mântuire.

 

  • Centralitatea Domnului Isus Hristos. Evanghelia gravitează în jurul Persoanei și lucrării Sale, mandatul de a o propovădui este formulat de El, resursele spirituale, umane și chiar materiale sunt la dipoziția Sa, secerișul chiar este al Lui, prin urmare reușita demersului nostru este legată nu doar de determinarea noastră, cât mai ales de exersarea dependenței totale de El.

 

BIBLIOGRAFIE:

HENDRIKSEN William& KISTEMAKER, Simion J., Exposition of the Gospel Acording to Luke, Baker Academics, Grand Rapids, Michigan; HUGHES R.Kent, Luke, That You May Know The Truth, Volume One, Crossway Books, Wheaton, Illinois; KISTEMAKER, Simion J., New Testament Commentary, Exposition of the First Epistle to the Corinthians, Baker Academics, Grand Rapids, Michigan; ROBERTSON Archibald Thomas, Word Pictures in The New Testament, The Epistles of Paul, Volume IV, Baker Book House, Grand Rapids, Mighigan; WIERSBE W. Warren, The Bible Expositon Commentary, An Exposition of the New Testament, Volume One, Victor Books, Wheaton, Illinois.

Dr. Adrian Daniel Neiconi

Pastor al Bisericii Creștine Baptiste Betania din Timișoara

Lector univ. la Institutul Teologic Baptist din București.


Lasă un răspuns